Povești din bibliobuz, biblioteca pe roți a României comuniste: „Am împrumutat și citit, pe nerăsuflate, «Legendele Olimpului», «Iliada», «Odiseea», «Eneida»“
0Acum, cărțile sunt la discreție în orice librărie, la orice bibliotecă și în mediul online, dar au fost și perioade în care acestea nu erau accesibile oricui. Copiii din lumea satului nu aveau acces la biblioteci și adormeau cu povești inventate de bunici sau își inventau propriii eroi. În primele decenii ale comunismului, marile biblioteci din orașe mai dezvoltate din punct de vedere economic aveau bibliobuze, un fel de mini-biblioteci pe roți, care duceau cărți în cartierele orașelor.
Toate generațiile au visat și au crescut cu povești. Au mâncat dulceață din gavanoase împreună cu Olguța, Monica și Dănuț din „La Medeleni“, au cutreierat „Castelul fetei în alb“ și au descoperit mormântul lui Ovidius alături de „Cireșarii“, s-au aventurat în fundul pământului sau pe Amazon alături de un „Căpitan la 15 ani“. Mai apoi, adolescenți fiind, au șoptit la ceas de seară iubitei versuri din Ion Minulescu, Magda Isanos, Nichita Stănescu sau Adrian Păunescu.
În anii ’60-’70, cărțile bune încă se vindeau în librării, circulau și publicații străine, iar bibliotecile nu aveau volume la fondul secret. Odată cu trecerea timpului, situația a început să se schimbe: cărțile bune au dispărut treptat din librării, iar puținele titluri care se editau se vindeau pe sub mână, așa cum se dădeau și laptele, carnea sau dulciurile și bananele, sau erau la pachet cu o cuvântare a tovarășului Nicolae Ceaușescu. De regulă, copiii și adolescenții împrumutau cărți de la bătrânii care apucaseră să aibă o mică bibliotecă și le devorau zi și noapte.
Povești la marginea Bucureștiului
Începând din anii ’60, prin cartierele mărginașe şi nu numai ale marilor orașe și-a făcut apariția bibliobuzul, o mini-bibliotecă pe roți, dar și caravanele cinematografice sau medicale. Câteva autobuze de transport călători au fost modificate pentru a deservi noul obiectiv cultural: scaunele au fost înlocuite cu rafturi de cărți, reviste și discuri, iar mijloacele de transport au fost colorate și inscripționate. Bibliobuzele au funcționat în București între anii 1974 și 1992 pe mai multe trasee care ajungeau în cartiere, cum ar fi Berceni, Balta Albă, Drumul Taberei sau Grivița. Un șofer și o bibliotecară de la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu“ veneau să aducă povești şi aventuri copiilor şi tinerilor.
Nostalgicii acelor vremuri, de fapt copiii care au beneficiat de serviciile bibliobuzului, își amintesc cu drag de acele vremuri. Atunci când pe diferite grupuri de Facebook apar imagini cu bibliotecile mobile, retrăiesc acele vremuri: „De la un bibliobuz am împrumutat și citit, pe nerăsuflate, «Legendele Olimpului», «Iliada», «Odiseea», «Eneida»“, își aduce aminte Dan Bobeică. „Am apucat și eu așa ceva, dar cam prin anii ’80, eram la gimnaziu, dar după aceea au dispărut complet. Fișele de împrumut erau întocmite fără multe date personale, împrumutai cartea sau cărțile, apoi bibliobuzul revenea în același loc cam peste o lună. Dar lumea era mult mai cinstită atunci și nu erau probleme legate de returnarea cărților împrumutate“.
Toma Vali își aduce aminte că „ani de zile, în fiecare joi, parca aproape de complexul din fata Secției 13 Miliție și îl luam la puricat ca să găsesc cărțile dorite. Totul era gratis. Nu trebuia decât să-ți faci legitimație și să citești și noaptea târziu, sub pătură, la lumina lanternei, ca să termini cărțile până la următoarea joi“. Vasile Bodringa spune că a prins serviciile bibliobuzului în anii ’70. „Avea în față o băncuță cu spătarul la geam unde eu și fratele meu ne așezam în genunchi să privim pe fereastră. Toate scaunele erau tapițate cu vinilin gri“.
Și pe forumurile de profil curg amintirile copiilor de altădată: „Îmi aduc aminte de copilărie... În colțul străzii, din când în când parca un autobuz-bibliotecă de unde puteai închiria cărți sau citi la fața locului. Era util pentru că nu mai trebuia să ajung la o bibliotecă centrală pentru cărțile ce-mi lipseau. Asta se întâmpla prin anii ’80. Din păcate, mai știu doar culoarea... parcă erau roșii... și nu DAC-uri. Bănuiesc că veneau din parcul ITB și modificate ca bibliobuze“, scrie un fost client de-al unui bibliobuz. Un altul își amintește: „Pe strada Take Ionescu se află acum Biblioteca Metropolitană București. Până la începutul anilor ’90, în curte se puteau vedea trei autobuze Roman 111. Autobuzele erau numerotate de la 1 la 3. Autobuzul 3 se afla în curte și părea descompletat (asta prin anii ’90). Autobuzele 1 și 2 mai parcau și afară și erau bine întreținute. Nu știu când au dispărut, dar spre sfârșitul anilor ’90 nu mai existau. Nu știu dacă erau transformate din autobuze normale sau așa au fost construite“.
Orașul industrial cu bibliotecă la scară
Însă nu doar Capitala avea bibliobuze, ci și alte orașe ale țării. În Galați, spre exemplu, oraș care se dezvolta în jurul Combinatului Siderurgic, autoritățile comuniste și-au dat seama că zona va avea nevoie nu doar de brațe de muncă, de muncitori calificați, ci și de adulți citiți, și așa au apărut bibliobuzele. Mai întâi, în anul 1976, a apărut experimental, pe platforma Combinatului Siderurgic, după proiectul Bibliotecii „V.A. Urechia“, iar în octombrie a fost pus în circulație primul bibliobuz în cartierele orașului. În aprilie 1978 a intrat în funcțiune al doilea și se pregătea cel de-al treilea, aflăm din monografia bibliotecii din Galați, scrisă de Nedelcu Oprea, fost director al bibliotecii. „Racordate la rețeaua electrică stradală, având iluminat și încălzire, funcționau și în sezonul rece, prin inscripționarea lor, marcarea locului de staționare, afișe și fluturași – un plan al orașului cu traseele, stațiile și zilele și orele de funcționare – bibliobuzele erau recunoscute în tot orașul“.
Traseele și programul bibliobuzului erau anunțate inclusiv în presa vremii. Bibliotecarii de la Serviciul de Referințe al Bibliotecii din Galați ne-au pus la dispoziție capturi din presa vremii în care apăreau informații despre această mini-bibliotecă. Ziarul „România Liberă“ anunța la 27 decembrie 1976: „Urmărind pătrunderea cărții până în cele mai îndepărtate colțuri ale municipiului, Biblioteca «V.A. Urechia» din Galați a luat de curând inițiativa amenajării unei biblioteci într-un autobuz care se deplasează în cartierele mai îndepărtate și distribuie cărți pentru toate categoriile de cetățeni. Bibliobuzul poposește zilnic în opt puncte fixe din cartierele Dunărea, Țiglina III și Aeroport, cartiere care au în jur de 25.000 de locuitori fiecare. Deși de la înființarea acestui bibliobuz nu au trecut nici două luni de zile, rezultatele pătrunderii cărții în rândurile populației din aceste cartiere sunt din cele mai bune. Până acum au fost distribuite spre lectură 10.000 de volume la peste 1.000 de cititori“.
Pe viitor, aflăm din aceeași știre, biblioteca și-a propus să extindă traseul bibliobuzului în toate cartierele și chiar în unele localități rurale din raza municipiului. Și ziarul „Scânteia“ anunța în numărul din 13 noiembrie 1976 faptul că „De curând, Biblioteca «V.A. Urechia» a pus în circulație un bibliobuz al cărui itinerar este fixat în cartierele muncitorești ale Galațiului. În prima săptămână au fost difuzate pe această cale circa 2.500 de volume. De asemenea, pe cunoscuta platformă industrială din localitate, difuzarea cărții se realizează și prin această metodă“.
În numărul din aprilie 1978, publicația „Viața Nouă“ anunța că serviciul oferit de biblioteca din Galați „vine în întâmpinarea irosirii unui timp prețios al cititorului“. Îi servește, cum s-ar spune, cartea la domiciliu. Din același ziar aflăm că bibliobuzul ajunsese deja în 13 puncte ale orașului: Traian-Nord, Bădălan, Piața 1 Mai, în general acolo unde nu erau deschise filiale ale bibliotecii. „Zilnic, fiecare bibliobuz pune la dispoziția cititorilor aproximativ 4.000 de volume, cărți și publicații (acest fond fiind împrospătat pe baza solicitărilor, a celor mai recente apariții editoriale), carte social-politică, tehnico-științifică (specifică profilului economic al zonei de împrumut), literatură de informare generală, beletristică, biografie școlară, discuri“.
Mai departe, aflăm din știre că „Acum, când sediul bibliotecii este închis pentru reparații curente, în afara activității filialei din Țiglina I, împrumutul de carte prin bibliobuze a ținut constant relația cititor-carte, publicul cititor având posibilitatea să intre în posesia temporară a oricărei publicații de care are nevoie spre documentare“. În încheiere, autorul știrii era de părere că o astfel de inițiativă putea fi aplicată și în perimetrul altor mari unități economice ale orașului, cum ar fi Șantierul Naval Galați.
Din octombrie 1976 și până în septembrie 1979, primul bibliobuz a înregistrat aproape 9.000 de cititori și 175.000 de cărți împrumutate. Al doilea bibliobuz, din aprilie 1972, de când a plecat pe traseu, și până în septembrie 1979 a oferit servicii unui număr de peste 3.000 de cititori, care au împrumutat peste 56.000 de volume. Din păcate, serviciile oferite de bibliobuze au fost desființate de un tovarăș numit în fruntea Consiliului Popular Județean.
„Bibliobuzul minunat“ din Bistrița
Bibliobuzul nu este doar istorie. Mașina plină de cărți noi circulă în prezent pe străzile din Bistrița, ajunge și în satele îndepărtate, dar și în Republica Moldova. Proiectul bibliobuzului a început în 2017, când, la cerința reprezentanților Bibliotecii „George Coșbuc“ din Bistrița-Năsăud, Consiliul Județean, autoritate de care aparține spațiul cultural, a comandat în fabrică un bibliobuz. De atunci, biblioteca pe roți face trasee mai scurte sau mai lungi, în țară și peste hotare, în funcție de cerințele de carte ale copiilor, tinerilor, dar și ale celor mai în vârstă. Bibliobuzul este dotat cu rafturi, cu computer, spre deosebire de modelele din anii ’60 sau ’70, cu tot ceea ce este necesar pentru o asemenea bibliotecă pe roți.
Ioan Pintea, directorul Bibliotecii „George Coșbuc“ din Bistrița-Năsăud, a mărturisit că rolul bibliobuzului nu s-a schimbat în decursul timpului. „Este o bibliotecă pe roți care duce carte în zonele mai puțin accesibile și unde nu sunt biblioteci, acolo unde tinerii, în special elevii, nu au acces la carte. Noi venim în întâmpinarea copiilor pentru a descoperi bucuria cititului. Știm situația din țară a bibliotecilor comunale, sătești, care nu prea sunt aprovizionate cu carte, iar altele nu sunt aprovizionate deloc. Atunci, eu m-am gândit că e absolut necesar să avem o bibliotecă pe roți și facem trasee în zonele cele mai îndepărtate sau chiar în zone mai apropiate, dar care nu au biblioteci sau unde bibliotecile nu sunt cu achiziția de carte la zi“, spune managerul bibliotecii pentru „Weekend Adevărul“.
Numele de „Bibliobuzul minunat“ l-a dat un copil din satul Hălmăsău, unde dincolo de mica așezare nu mai e nimic, doar munte. Atunci când l-a văzut, copilul a strigat: „Bibliobuzul minunaaat“. Și așa i-a rămas numele.
Cu bibliobuzul la Chișinău
Din experiența sa, există din partea copiilor și a tinerilor o mare dorință de lectură, dar, spune el, nu poți să-i duci unui copil o carte apărută în anii ’60, sau chiar ’80. „Și atunci, noi, când achiziționăm carte pentru bibliotecă, achiziționăm volume și pentru bibliobuz pentru că îl considerăm un compartiment al bibliotecii“.
Bibliobuzul nu doar că duce carte de împrumut copiilor și tinerilor, ci duce și carte nouă. La fiecare drum, biblioteca pe roți nu pleacă fără 2.000 de cărți. „În zonele rurale, ducem și donații de cărți noi, cărți pe care le primim de la edituri cu care avem parteneriate. Nu ducem doar beletristică, ci și foarte multe titluri din bibliografia școlară. E foarte important acest lucru. Sigur că, dacă trăiești la oraș, este simplu. Biblioteca este la trei pași, iar elevul vine și își alege o carte și merge cu ea acasă, dar atunci când vine bibliobuzul la ei este o trăire specială. Copiii stau ore întregi pe lângă noi și greu se dau desprinși de acolo“. Dacă pe timpul iernii bibliobuzul merge în lumea satului doar ca să ducă volume de carte, vara, în apropierea lui, se organizează adevărate întâlniri culturale: se fac lecturi de proză și poezie, copiii care scriu își prezintă creațiile literare, se recită poezii și sunt și momente muzicale.
Bibliobuzul a ajuns până la Chișinău, acolo unde există o filială a bibliotecii din Bistrița-Năsăud, care se numește „Liviu Rebreanu“, dar și una la Glodeni, unde ajunge carte românească nouă. Dascălii de aici trimit liste cu titlurile care le sunt necesare și așa ajung cărţile de care ei au mare nevoie.
Bibliotecă în satul lui Liviu Rebreanu
Bibliobuzul nu este singurul proiect al conducerii bibliotecii. La sfârșitul anului trecut a fost redeschisă biblioteca de la Târlișua, satul unde s-a născut Liviu Rebreanu. Tot în administrarea bibliotecii este și Casa Colecțiilor și a Obiectelor de Patrimoniu, care funcționează în casa unde a locuit Matei Eminescu, fratele poetului. „Am inaugurat Casa Colecțiilor în urmă cu doi ani. Aici avem carte de patrimoniu, donații, publicații din perioada interbelică. Arhiva «Nicolae Manolescu» este aici, la noi. Tot aici avem și o parte din Biblioteca «Virgil Ierunca și Monica Lovinescu», dar și manuscrise de-ale lui Nichita Stănescu. Ca o curiozitate, avem aici Biblia de la 1475, tipărită la Veneția. Când Ștefan cel Mare se bătea cu turcii, cartea aceasta venea către noi“.
Biblioteca centrală are peste 15.000 de cititori înscriși. „Copiii citesc, în ciuda a ceea ce se spune, dar copiii au nevoie de carte nouă, de volume frumoase, iar experiența cu bibliobuzul e mai tare decât cea de la bibliotecă“, ține să ne asigure directorul. Este de înțeles aici, mai mult ca oriunde în țară, atât dorința de a dărui carte, cât și bucuria de a o primi, fiind teritoriul unde s-au născut Liviu Rebreanu, George Coșbuc și Veronica Micle.
Se încarcă comentariile...
