Picturi "ohne technik" expuse la H'Art Gallery

Gili Mocanu este un cautator perseverent al simetriilor, al unor din ce in ce mai ingenioase posibilitati de condensare a unei idei ori a unei realitati in plasma imaginii. Daca urmaresti maniera

Gili Mocanu este un cautator perseverent al simetriilor, al unor din ce in ce mai ingenioase posibilitati de condensare a unei idei ori a unei realitati in plasma imaginii. Daca urmaresti maniera in care se manifesta artistul in interiorul creatiei sale, observi o inclinatie constanta spre un tip de imagine care geometrizeaza spatiul si obiectul pictate, purtand asupra lor amprenta unei viziuni arhitecturale postmoderniste, in interiorul unor manifestari ingenioase ale unei arte pur urbane. Lucru observabil si in suita de tablouri prezente acum la H'Art Gallery, pana pe 20 august, in cadrul expozitiei "Ohne technik" (fara tehnica). Cu toate ca ideea din titlu este clara si parca raspicata, poate din cauza faptului ca este exprimata in limba germana, as crede, mai degraba, ca nu este decat o formula prin care artistul starneste la dialog, dar, privind tablourile sale, constientizezi tocmai conturarea clara a unei tehnici bine puse la punct si ca tocmai tehnica reprezinta una dintre cele mai importante cai de acces spre surprinderea unor viziuni personale asupra texturii, esentei, spatiului si a lucrurilor devenite subiecti ai panzelor sale. De exemplu, lucrarea "Oras" iti atrage imediat atentia prin simetria liniilor, o dispunere a formelor care nu este deloc hazardata, a unor grupari de blocuri vazute de sus, intregul creandu-ti impresia ca ar fi desenul unei machete, al unei zone urbane asa cum este ea in realitate, in Romania, acele parti ale orasului care aduc cu un soi de "bucatarie" a viitorului Oras, golit de semnele prezentei umane (ca atmosfera, un fel de falanster al lui Fourier, de Icaria lui Cabet sau de home-colonies ale lui Owen, toate spatii utopice comuniste). Privind si mai atent aceasta pictura, impresia se modifica, in subiectivitatea ei, de data aceasta sub influenta culorilor si nu a formelor, incalzindu-se, umanizandu-se. Aici modul in care au loc corespondentele, dialogul dintre culori, poarta in sine functia de falsa ameliorare a unei duritati, a unei ireverentiozitati a imaginii care nu-ti mangaie privirea, ci te provoaca la a fi mai reflexiv, cu un spirit analitic mai ascutit dinaintea acestei lucrari. Curatorul expozitiei, Dan Popescu, incadreaza astfel creatia lui Gili Mocanu: "O combinatie intre reductie minimalista si arta pop. Arta minimala este, de cele mai multe ori, fie neutra, fie abisala. Aici e vorba de o specie ceva mai rara - minimalismul optimist." Si, intr-adevar, obiectele pictate de Gili Mocanu "aspira la statutul de notiuni", prin puterea de abstractizare a pictorului, care le simplifica astfel incat devin "cele mai generale obiecte posibile".