Pianistul Valentin Gheorghiu împlineşte astăzi 85 de ani

Astăzi, 21 martie, celebrul pianist Valentin Gheorghiu împlineşte 85 de ani şi a ales să sărbătorească acest eveniment alături de public, la lansarea celui mai nou CD al său „Duo Roxana şi Valentin Gheorghiu“, apărut de curând la Editura Casa Radio şi prezentat de Radio România Muzical.

Născut în 1928, pianistul Valentin Gheorghiu a debutat la 15 ani interpretând un concert alături de Orchestra Filarmonicii « George Enescu », dirijată de legendarul George Georgescu. Alături de fratele său, regretatul violonist şi profesor Ştefan Gheorghiu, a fost unul dintre tinerii muzicieni remarcaţi şi încurajaţi de George Enescu. În România zilelor noastre, Valentin Gheorghiu rămâne unul dintre puţinii muzicieni care l-au cunoscut personal pe George Enescu. 

 
Născut în Galaţi

Pianistul îşi aminteşte : « Nu pot uita niciodată cum datorită unor oameni eu şi fratele meu am putut să facem muzică. Noi suntem născuţi în Galaţi şi dacă nu erau câteva personalităţi, am fi rămas în continuare acolo. Ne-au ajutat domnişoara Constanţa Erbiceanu, profesoara de la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, maestrul Mihail Jora, care ne-a dat lecţii gratuite, de două ori pe săptămână, ani de zile. Nu pot să uit cum Mihail Jora, în loc să stea să scrie, îşi pierdea timpul cu noi doi, eu şi fratele meu Ştefan, iar totul s-a întâmplat din 1936 până în 1949. Greu de presupus astăzi că asemenea oameni există. Al treilea a fost maestrul George Enescu, datorită căruia am ajuns elev la Conservatorul din Paris, în 1937, înainte de a începe războiul. Ne-a ascultat, a scris scrisori, se cunosc de fapt scrisorile lui. Una lui Nicolae Malaxa, una la Ministerul Culturii, ca să ne dea bursă la amândoi, una profesorului lui Ştefan de la Conservator, prieten cu el. Pot spune acum când mă întreabă cineva cum era Enescu că era mai mult decât un Om.”

Este o viaţă foarte grea. Să stai tot timpul între două concerte, să nu dormi noaptea de tracul pe care îl ai în mod normal, să schimbi fusul orar: o viaţă de uzură şi foarte grea Valentin Gheorghiu, pianist

Valentin Gheorghiu, pianistul considerat unul dintre cei mai importanţi în arta interpretativă românească a secolului XX, este de asemenea şi compozitor, mai multe dintre lucrările sale primind de-a lungul anilor premii importante. Pasiunea pentru compoziţie a fost de asemenea cultivată de George Enescu: „Când eram mic, maestrul Enescu a văzut câteva dintre încercările mele componistice şi m-a auzit cântând la pian: pe baza asta cred că a considerat că merit să primesc o bursă. Pentru pian îţi trebuie zilnic 4-5 ore, dar pentru compoziţie 20 de ore, adică să uiţi să mănânci, să stai noaptea să scrii ca să nu ieşi din atmosfera respectivă. E vorba de stare, nu e vorba de note înşirate sau că de faptul că vrei să fii compozitor.

Am scris puţin; la 33 de ani, m-am oprit, fiindcă mă consideram puţin demodat faţă de compozitorii moderni. Aveam şi multe turnee, alergam toată ziua, aveam concerte prin toată lumea, după care mă duceam la ARIA (n.r. agenţia de impresariat de stat din perioada comunistă) cu rezultatul muncii mele într-un plic.

Tatăl meu care trăia atunci s-a uitat la mine că eram cu ochii în fundul capului şi mi-a spus: decât să fii cunoscut în lume, mai bine stai acasă şi fii sănătos. Este o viaţă foarte grea. Să stai tot timpul între două concerte, să nu dormi noaptea de tracul pe care îl ai în mod normal, să schimbi fusul orar: o viaţă de uzură şi foarte grea.”

 Un nou disc
 

În 20 martie 2013, Valentin Gheorghiu îşi lansează cel mai nou disc care cuprinde lucrări înregistrate între 2009 şi 2012 alături de soţia sa, pianista Roxana Gheorghiu, şi de Orchestra Naţională Radio, dirijori Alain Paris şi Mihai Agafiţa. Însă despre experienţa înregistrării unui disc, Valentin Gheorghiu are multe de povestit: „În urmă cu vreo 60 ani – ştiu că sună înspăimântător de mult – condiţiile pentru a realiza înregistrări aproape că nu existau, dar cred că oricine îşi doreşte să imprime pentru ca munca lui să nu se piardă, fiindcă muzica este foarte volatilă, azi este şi mâine nu mai e. Electrecord-ul funcţiona, încerca să facă discuri long play, nu aveau pian, nu aveau sală, maeştrii de sunet aveau, câţiva chiar foarte buni.

Când se dorea să se facă un disc trebuia să se vorbească cu Filarmonica să ne împrumute unul din pianele mai puţin bune pe care le avea, care trebuia transportat la Casa Scânteii.

Până acolo vă daţi seama cum ajungea. În sala de marmură de la Casa Scânteii de multe ori în timpul iernii era frig. Aveam un acordeur care  reuşea oarecum să pună la punct pianul,  însă după o anumită oră nu mai putea să rămână şi pleca acasă, deci de multe ori înregistrări bune cădeau din cauza pianului dezacordat. Nu mai vreau să-mi amintesc de aceste lucruri neplăcute. Era un chin, dar muzica era aşa de frumoasă că ne ajuta să uităm de toate condiţiile astea“, îşi aminteşte pianistul.

La 85 de ani, Valentin Gheorghiu nu renunţă la recitaluri şi concerte

„Făceam abstracţie de tot ce era şi cântam, alegeam şi mă întorceam de multe ori de la Casa Scânteii pe jos, fiindcă era iarnă şi nu mai mergeau mijloacele de transport. Era ora 11 noaptea, înregistram atunci pentru că mai devreme era gălăgie. Dar am un regret : astăzi, oricare pianist, pe un pian foarte bun, dacă apasă clapa, sunt aşa de buni tehnicienii şi inginerii de sunet, încât pot să facă să sune minunat orice pian şi orice mână de pianist, iar de multe ori mă acuz pe mine când aud ceva care nu-i bun, dar nu sunt de vină. Mi-am dat seama de asta când am avut totuşi ocazii pentru a înregistra în condiţii mai bune :  la Praga, la Leipzig - în biserici mici sau în studiouri. La Paris am înregistrat cu Orchestre National de France, cu Constantin Silvestri dirijor. Şi ei fac imprimările într-o sală urâtă, unde se dau şi meciuri de box, dar care este vestită pentru cum sună“, rememorează artistul. 

La 85 de ani, după o viaţă dedicată muzicii, Valentin Gheorghiu încă nu renunţă la recitaluri şi concerte – de cele mai multe ori cântă împreună cu soţia sa, pianista Roxana Gheorghiu sau alături de violonistul Gabriel Croitoru, deţinătorul viorii Guarneri pe care a cântat cândva şi George Enescu. În 23 martie 2013, Valentin Gheorghiu va urca din nou pe scena Ateneului Român, pentru o seară de concert alături de violonistul Gabriel Croitoru şi violoncelistul Marin Cazacu, iar în 9 aprilie este protagonist tot alături de Gabriel Croitoru într-un recital de la Sala Radio din cadrul festivalului « Viori de colecţie ».

Discul lansat în 20 martie este inclus în cadrul campaniei « Votează discul de muzică clasică al anului 2013 » derulată pe site-ul Radio România Muzical (www.romania-muzical.ro), site pe care poate fi de altfel şi ascultat acest album difuzat în premieră chiar în 20 martie, de la ora 13.20, tot la Radio România Muzical.

Iar în 21 martie, chiar de ziua sa, Valentin Gheorghiu se dezvăluie într-o emisiune specială (ora 13.20) ce-i este dedicată de Radio România Muzical : pot fi ascultate interviuri, dar mai ales cele mai bune înregistrări ale unuia dintre pianiştii emblematici ai României. 

Un pianist extrem de modest, care atunci când a fost întrebat care este motto-ul după care s-a ghidat a răspuns : « Repertoriul pianistic e aşa de mare. Am făcut şi eu ce am putut. Nu m-am grăbit să cânt toate lucrările pentru pian: mai bine mai puţine şi cântate cât mai onorabil”.

                                                    Material realizat de Anca Andriescu şi Cristina Comandaşu