Mai putini bani, dar tot atat de mult talent

Corespondenta de la Magda Mihailescu

Profesorii nu se supara. Ei stiu bine ca, in ultimele doua decenii, Festivalul de la Clermont-Ferrand a devenit mai cunoscut in lume decat filosoful Blaise Pascal, patronul universitatii locale. Oamenii de afaceri nu au nici ei incotro: unele dintre miile de pelicule ce au trecut, de-a lungul timpului pe ecranele celor 26 de editii, si din zone in care numele anvelopelor Michelin, mandria regiunii, nu spune mare lucru. Succesul fara egal al acestei manifestari botezate "Cannes-ul scurtmetrajului", cu un record de un milion si jumatate de spectatori, cati au intrat in salile clermonteze pana acum, nu a plasat, insa, festivalul la adapost de orice atingere a miscarilor politico-economice. Anul acesta a fost unul al austeritatii. Reducerea unor subventii acordate de catre stat, gest neasteptat, data fiind amploarea evenimentului din Auvergne, a determinat cateva masuri de reducere a unor cheltuieli, drept care s-a renuntat la editarea cotidianului festivalului, la invitarea a doi specialisti numiti "Les grands temoins" (Marii martori) care se pronuntau, in ultima zi, asupra tendintelor editiei. Nu va mai avea loc nici "sarbatoarea de inchidere" unde se intalneau toti participantii, absolut toti, elitismul nefiind pe gustul organizatorilor. Nimeni nu si-a pierdut, insa, vremea, cu vaicareli inutile. Oamenii si-au vazut de treburile festivalului. S-au inchis, cateva luni din anul trecut, in salile de vizionare, unde le-au trecut, prin fata ochilor, vreo doua mii de filmulete (un fel de a spune, unele bat la 50 de minute), venite din patru zari, din Noua Zeelanda si Liban, din Japonia si Afganistan, din Coreea de Sud si Camerun. Au ramas in competitia internationala 79 de titluri, printre care si "Poveste de la scara C", al lui Cristian Nemescu, tanarul nostru cineast sosit direct de la festivalul "Premier Plan" din localitatea Angers, unde a mai cules un premiu. La ora la care scriu, mai sunt aproape doua zile pana la darea verdictului, nu stiu care va fi soarta filmului romanesc, foarte aplaudat de un public pretentios cum este cel de aici, crescut la scoala scurtmetrajului. Isi disputa premiile multe filme de-a dreptul impresionante prin maturitatea sentimentelor, stiinta constructiei, inventivitate, dramatismul reflectiei asupra conditiei umane la acest inceput de mileniu. Tineri cineasti din Slovenia, Bosnia-Hertegovina, Polonia, Rusia mi-au aparut printre cei indreptatiti sa fie luati in seama. Am regasit, in istoriile lor, "o idee despre viata si o idee despre cinema", asa cum cerea, cu ani in urma, Francois Truffaut. Nu i-am amintit numele doar pentru a aduce un argument, ci si pentru ca Festivalul de la Clermont-Ferrand este primul din seria celor care comemoreaza, in acest an, doua decenii de la moartea autorului celor "400 de lovituri".
Rona Hartner a cantat la Clermont-Ferrand "Uhai bade, tuca-ma"
Nu stiu ce dracusor binevoitor i-a soptit Ronei Hartner ca la Clermont-Ferrand va fi primavara de-a binelea. In timp ce noi toti nu stiam cum sa ne descotorosim de hainele de iarna, simpatica noastra compatrioata, membra a juriului destinat sa acorde premii selectiei franceze, avea prospetimea unei fragede zambile, cu lunga ei fusta vaporoasa, infoiata, numai flori movulii, ca si palariuta cochet aranjata in crestetul capului. "Este de ajuns sa o vezi trecand prin holul Casei de Cultura, pentru a fi sedus - scria ieri ziarul local "La montagne" - surazatoare, inganand cate o melodie, precum copiii, fara nici o grija, Rona aduce cu ea, in fiecare clipa, bucuria de a trai". Actrita, foarte populara in Franta, mai ales dupa rolul din "Gadjo Dilo" al lui Tony Gatlif, cunoscuta tot atat de bine si in calitate de cantareata, nu s-a multumit, insa, doar sa incante. Rona Hartner a si cantat. A invitat toata lumea la un concert, unde i-a tinut pe oaspeti pana catre ziua, si a lansat si un nou CD, "Boum Ba Clash" pe care se afla si cateva melodii dragi romanilor: "Uhai bade, tuca-ma", "Soro lume", dar si o insolita compozitie, "Sticle goale cumpar", spre bucuria celor care ii apreciaza "temperamentul gitan", desprins, in fapt, pe platourile amintitului film. Intr-un festival, obligat la austeritate, Rona a incins audienta cu al sau "Boum Ba Clash".