INTERVIU Mihaela Petrov, istoric și critic de artă: „Brauner va rămâne fidel toată viața modelului de pictor-poet“
0Putem spune cu ușurință că Victor Brauner a fost un artist-miracol: a fost unul dintre liderii noului curent artistic din prima jumătate a secolului XX, a pictat sub semnul premonițiilor, a creat în locuri și cu materiale ce multora nu le-ar fi trecut prin gând, dar, mai ales, a inventat, pictopoezia fiind copilul lui de suflet. Mihaela Petrov, specialistă în istoria artei și fină cunoscătoare a operei lui Brauner, vorbește într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre artistul român care a creat un univers întreg.
„Weekend Adevărul“: Cine credeți că a fost Victor Brauner, iar aici mă refer la spiritul, personalitatea sa, „citindu-l“ după picturile pe care le-a realizat?
Mihaela Petrov: Până în anul 1938, când are loc la Paris accidentul prin care își pierde ochiul stâng, un număr important de lucrări prevestesc enucleerea ochiului și dezastrele pe care războiul avea să le lase în urmă. Opera sa are un caracter premonitoriu care-i va aduce pictorului renumele de vizionar sau de clarvăzător al unor evenimente viitoare. Ascuns în Munții Alpi în timpul războiului, Brauner creează „obiecte protectoare“ cărora le conferă un caracter magic. Începând cu anul 1945, artistul își povestește viața însemnând în pictură aventurile, deopotrivă reale și imaginare, ale unui erou central pe care îl tratează de cele mai multe ori cu umor și condescendență. O serie de simboluri preluate în parte din tratate ezoterice, din alchimie și cabală sunt alăturate altora inventate de artist.
Pionier acasă, pionier în exil
În perioada războiului, când s-a izolat într-un sat din Munții Alpi, el a devenit interesat de ocultism, magie și cabală, de altfel pictează și în ceară. Cum să interpretăm lucrările „Omul ideal“ (1943) sau „Logodnica mecanică“ (1945) din acea perioadă?
În perioada anilor petrecuți la Celliers-de-Rousset, în lipsa materialelor de pictură, Brauner folosește în confecționarea obiectelor sale piatră sau lemn, lut, sfoară și sârmă sau miez de nucă. Folosind ceara de albine pe care o procură de la stupăriile din sat, inventează un nou procedeu în pictură. Printre lecturile din timpul exilului se numără și scrierile lui Paracelsus, în care artistul descoperă texte despre magie, alchimie și astrologie. Realizat pe un suport din lemn în tehnica picturii în ceară, „Omul ideal“ trimite la scrierile paracelsiene unde „omul este acea mică lume care cuprinde toate însușirile marii lumi“. „Logodnica mecanică“, tablou pictat deopotrivă în noua tehnică inventată de artist, trimite cu gândul la operele lui Marcel Duchamp care, în 1945, este cel care stabilește contactele cu Julien Levy, galeristul newyorkez care urma să expună în galeria sa doi ani mai târziu lucrările lui Victor Brauner realizate în ceară.
Pe revista „75HP“, creată de Victor Brauner cu Ilarie Voronca, scrie: ,,Pictopoezia nu e pictură. Pictopoezia nu e poezie. Pictopoezia e pictopoezie“. Apoi, același pictor introduce termenul de pictofonie. În ce fel a îmbinat Brauner pictura cu poezia și muzica?
Manifestul pictopoeziei atrage atenția și asupra unui nou tip de creator, pictor-poet sau poet-pictor, un model căruia Victor Brauner îi va rămâne fidel de-a lungul vieții. În creația sa, opera plastică și cuvântul scris se completează reciproc. „Caietele și carnetele“, în care artistul vede un fel de jurnal, conțin eseuri literare, scurte poeme, ciorne de scrisori, considerații privind arta, descrierile lucrărilor sau ale unor noi proiecte, întâmplări, evenimente și întâlniri semnificative pentru evoluția operei sale. În ce privește muzica, două tablouri dedicate pianistului și compozitorului Thelonius Monk, la puțin timp după înregistrarea în 1947 a unui prim disc cu titlul „Genius of Modern Musik“, sunt mărturiile preferințelor sale pentru muzica de jazz. În 1924, Victor Brauner anunță invenția pictofonului, un obiect care nu a fost niciodată realizat.
În tot ceea ce am citit despre relația sa cu cele două soții, Margit Kosh și Jacqueline Abraham, este scris foarte puțin. Tema iubirii, a cuplului, a destinului amoros este de găsit în arta brauneriană?
Desigur, chiar se numără printre temele centrale ale creației sale din timpul petrecut în 1941 la Marsilia, unde pictorul îi dedică Frumoasei L´Or, o tânără de origine italiană de care se îndrăgostește, nenumărate desene și acuarele, scrisori, poeme și eseuri literare și un număr de tablouri în care figura tinerei amintește de zeițele vegetației, prefigurând principiul dătător de viață. Ea devine femeia nocturnă, magică, vizionară, somnambulă, care domină atât opera plastică, dar și scrierile artistului. Mai târziu, Jacqueline, cea de-a doua soție, este figura feminină protectoare, muza sau magiciana.
Pictura premoniției
Referitor la „Invenții și Magie“, magia are scopul de a devoala ceva, de a produce un miracol. Ce a vrut magia lui Brauner să releve, să producă?
Cunoscând admirația lui Victor Brauner pentru scrierile poetului romantic german Novalis, Alain Jouffroy, prieten și exeget al operei pictorului, considera că Novalis a făcut din poezie o artă magică, în timp ce Brauner face magie din pictopoezie.
A fost un mod de autoînțelegere a provenienței premonițiilor prin crearea dosarului „Cazul Victor Brauner“?
În 1944, Victor Brauner descrie și analizează tablourile care anunță enuclearea ochiului, adunând într-un dosar toate documentele, mărturiile și articolele privind accidentul cu intenția de a le publica. „Anunțat“ într-un număr important de lucrări realizate cu mult timp înainte, accidentul din vara anului 1938 reprezenta pentru artist un „fapt unic în istoria picturii“. La scurt timp după accident, Pierre Mabille publică articolul „Ochiul pictorului“ în revista „Minotaure“ în care încearcă să analizeze tragicul eveniment văzut prin prisma unor explicații freudiene.
În 1935, când se întoarce în București și se alătură comuniștilor, începe să picteze și caricaturi, respectiv seria „Anatomia dorinței“. Au acestea vreo legătură cu comuniștii, cu atitudinea sa pentru ei?
Întors la București în anul 1935, Victor Brauner se înscrie pentru o scurtă perioadă de timp în partidul comunist când colaborează la revista „Pinguinul“ unde publică caricaturi politice semnate Toto sau Veber. Fără vreo legătură cu caricaturile, seria de desene intitulată „Anatomia dorinței“ înfățișează metamorfozele unui hibrid, un „robot“ feminin acționat mecanic.
Brauner, universalul
De ce cronicarii de la acea vreme îi minimizau meritele și considerau că a luat o direcție ,,nesănătoasă“, după prima sa expoziție în București?
Este vorba de lipsa de înțelegere a cronicarilor vremii pentru „noul“ pe care grupul avangardist din care Victor Brauner făcea parte îl propune și, în general, refuzul influențelor curentelor novatoare de la începutul secolului XX. Textele publicate de Horia Igiroșanu, fost profesor al tânărului pictor, dezvăluie atașamentul acestuia față de arta tradițională.
Din ce motive credeți că artistul Victor Brauner nu este la fel de cunoscut în România, precum alți artiști români care au trăit și creat la Paris, cum au fost Cioran şi Brâncuși? Da, sigur, vorbim despre el mai mult, dar doar de curând, odată cu expoziția ,,Invenții și Magie“ de la Timișoara.
Publicul din România nu a beneficiat până în acest an de o expoziție cu lucrări originale aduse din colecțiile muzeelor din Franța care, prin donația făcută de văduva pictorului, Jacqueline Brauner, dețin majoritatea lucrărilor din Fondul de atelier, desene, acuarele, tablouri, obiecte și sculpturi. Victor Brauner a fost mereu apreciat, pretutindeni, de un grup de admiratori pasionați de operă și fascinați de personalitatea sa. În România au apărut după anul 2000 mai multe publicații consacrate lui Victor Brauner, iar în 2018, portretul lui Victor Brauner a apărut în seria filatelică „Români celebri“ emisă de Poșta Română. El a fost recunoscut ca unul dintre reprezentanții de seamă ai avangardei românești, al cărei rol a fost considerat decisiv. Imposibilitatea de a-i vedea lucrările realizate după plecarea sa din România este probabil cauza pentru care opera lui Victor Brauner nu este cunoscută și apreciată la adevărata valoare.
Ce putem prelua azi din arta lui Victor Brauner pentru dezvoltarea în artă, cultură sau chiar și a noastră?
Ideea de universalitate. În 1962, când Victor Brauner declară că pictura sa este autobiografică, el adaugă „viața mea este exemplară pentru că este universală“.
Se încarcă comentariile...
