Articole scrise de Dana Coțovanu

Cei mai mulți dintre românii care activează în domeniul academic susțin că își doresc să se întoarcă în țară pentru a ajuta la dezvoltarea educației și cercetării – unii chiar o fac, însă, adesea, se lovesc de un capitalism extrem de agresiv.

Românii plecați peste hotare se simt nereprezentați în Parlamentul României și ignorați de către politicieni – bineînțeles, cu excepția perioadelor electorale când, nu de puține ori, votul lor a fost decisiv.

Cu toate că România a bifat niște borne importante de când ne-am dobândit democrația, precum aderarea la UE și la NATO, diferența dintre noi și țările din Vest încă este făcută de atitudinea partidelor care nu își respectă nici măcar votanții.

Influența din ce în ce mai mare a extremei dreapta și creșterea populismului sunt două tendințe care au cuprins SUA și Europa de Vest, lucru demonstrat de rezultatele alegerilor recente. Cu toate acestea, unii dintre cei aflați în diaspora nu sunt îngrijorați în privința României.

Într-o lume profund patriarhală, există locuri unde femeile se transformă în bărbați doar pentru a beneficia de siguranță și de libertate. Această schimbare forţată de mentalitate este o cutumă protejată de Kanun, legea medievală nescrisă a albanezilor.

Într-unul dintre satele unde tradiția se recreează bucată cu bucată, domnește o casă albastră care a păstrat în pereții ei poveștile multor generații care i-au trecut pragul.

Înarmat cu aparatul de fotografiat și cu dorința de a arăta lumii poveștile oamenilor ignorați, Jonathan Fontaine călătorește în locuri în care umanitatea cu greu trece bariera sărăciei înfiorătoare.

Putem spune cu ușurință că Victor Brauner a fost un artist-miracol: a fost unul dintre liderii noului curent artistic din prima jumătate a secolului XX, a pictat sub semnul premonițiilor, a creat în locuri și cu materiale ce multora nu le-ar fi trecut prin gând, dar, mai ales, a inventat, pictopoezi

Victor Brauner a fost un vizionar al propriului destin – după cum spunea și biograful său, Sarane Alexandrian, și-a trăit „din tablou în tablou, declinându-și în fiecare dintre ele un aspect din identitatea sa transcendentă și dezvăluindu-și, ca dintr-un principiu filosofic, intimitatea“.

Cu gândul la bunica ei, Felicia Simion a fotografiat bătrânele satului românesc actual în haine obișnuite, dar cu flori, „un omagiu adus întregii generații de bunici“.

Deși este un scriitor extrem de apreciat în Occident, stabilit în Franța, Matei Vișniec spune că oamenii care au plecat din țară pot oferi ceva înapoi României, nu neapărat prin reîntoarcere, ci chiar și „prin modul prin care vorbim despre locul din care am plecat“.

Trupa de muzică rock Haydamaky s-a format cânt toți erau studenți și abia învățau despre muzica academică. Au cântat pe stradă pentru bani, iar mai apoi doar de plăcere – acum cântă pentru poporul ucrainean, pentru speranță și victoria binelui.

Puțini mai sunt cei care astăzi duc mai departe muzica lăutărească așa cum a fost ea lăsată. Pe lista scurtă se numără Corina Sîrghi, o fată aparent plăpândă, dar cu voce din timpuri străvechi, care cântă alături de Taraful Jean Americanu – și doar ei știu care sunt tainele lăutăriei de odinioară.

Aflat la cea de-a noua ediție, Festivalul Zilele Nordului din Darabani își dorește să resusciteze interesul oamenilor pentru zona de nord a țării, prin muzică, arte, sport și călătoriI.