Ghid pentru umbre si lumini - Ingres, un excelent portretist

Cele doua tablouri ale lui Jean-Auguste-Dominique Ingres (1780-1867), "Concursul pentru reprezentarea pictata a torsului" (1801) si "Francois-Marius Granet" (1807-1809), expuse acum la MNAR,

Cele doua tablouri ale lui Jean-Auguste-Dominique Ingres (1780-1867), "Concursul pentru reprezentarea pictata a torsului" (1801) si "Francois-Marius Granet" (1807-1809), expuse acum la MNAR, ilustreaza fiecare cate un punct de interes manifestat in creatia sa, si anume studiile asupra corpului uman si, mai ales, portretele. Exista o serie intreaga de tablouri semnate Ingres reprezentand portrete ale unor personaje ale epocii, cum sunt "Madame Moitessier", "Monsieur Bertin", "Madame Deyaucey" si multe altele, picturi cu o aura speciala, constituind o oglinda fidela a societatii burgheze din acele timpuri, a spiritului si moravurilor acestei clase din care artistul facea parte si pe care ajunsese sa o cunoasca in detaliu. Fundalul, un cer pe care se prefigureaza furtuna, din portretul lui Granet (pictor romantic), costumul (somptuoasa rochie inflorata in culori vii a Doamnei Moitessier), atitudinea (gestul visator al Doamnei d'Haussonville) caracterizeaza modelul poate mai mult decat o face expresia chipului. Ingres a fost atras de muzica (el a fost, pe de alta parte, si violonist), poate nu fara legatura cu faptul ca tatal sau era sculptor si muzician, invatandu-l de mic pe fiul sau sa deseneze si sa cante la vioara. Dar ca pictor a fost remarcabil, un "ultim mohican" al neoclasicismului. Talentul sau de portretist a fost observat si de Baudelaire, care vorbea la un moment dat de "rigoarea sa de chirurg". Dar nu este vorba despre rationalism, nici despre o tehnica pur optica, ci de o teorie a "Frumosului ideal" pe care el o elaboreaza in maniera sa proprie. Pornind de la capodoperele antichitatii, Ingres, prin acelasi joc al reflectarii si al tehnicii, creeaza o arta intotdeauna personala, de unde calificativul de inovator pe care i l-au dat sustinatori ai doctrinei academice a lui "David" sau de la critici perspicace cum era Theophile Gautier. Specifica artei lui Ingres ar fi acea "linie a lui Rafael", dar "revazuta, corectata si accentuata", spun satirii. Atunci cand se exprima prin desenul esentializat al compozitiei, Ingres reuseste sa atinga cele mai surprinzatoare rezultate. De aceea, ultimele tablouri, "Venus Anadyomene", "La Vierge a l'hostie", "Le Bain turc", reprezinta modelele sale. Opera sa este elaborata, dar realista. in fundal se reflecta in oglinda imaginea Doamnei de Senonnes - Ingres este fascinat de fenomenele optice, jocurile de oglinzi sau reflexele pe suprafete lustruite. El a fost deseori considerat drept un precursor al realismului in pictura, in special de Baudelaire care, apropiindu-l de Courbet, a subliniat naturalismul sau, realitatea materiala a obiectelor pictate de Ingres, cat si adevarul psihologic al portretelor sale.