FRAGMENT „O formă de viaţă necunoscută”, de Andreea Răsuceanu. „Raiul e-aici, dacă ştii să ţi-l faci...moartea e uitarea, e nimic, e neant”

„O formă de viaţă necunoscută”, romanul scriitoarei Andreea Răsuceanu, care se află în pregătire la editura Humanitas, vizează o preocupare deja ştiută a autoarei, cea pentru Bucureşti, unde sunt plasate poveştile a trei femei, Ioana, Elena şi Stanca. „Adevărul” prezintă în premieră, un fragment din romanul lui Răsuceanu, o carte despre trei epoci reprezentate prin trei poveşti personale.

Titlul romanului Andreei Răsuceanu nu trebuie interpretat într-un singur fel, fiind o metaforă „legată de ideea de trecere, de istorie personală, de succesiune a generaţiilor”, după cum declara autoarea într-un interviu pentru Revista Paragraf.

„Totodată, se referă la toate acele forme subtile, abia perceptibile pe care uneori nu le observăm, sau le ignorăm – forme de manifestare a vieţii, la toate nivelurile, de la cel biologic la cel emoţional, sufletesc, spiritual”, mai explica scriitoarea în acelaşi interviu. 

-FRAGMENT-

„Ioana şi-a dat seama că din mâna udă îi alunecase una din espadrile. Mai rămăsese una singură, zăcea acum pe mozaicul holului de la intrare ca o pasăre moartă. Încet, lacrimile i s-au adunat în colţurile ochilor şi-au început să-i cadă pe bluza de şantung bleu-ciel, care căpătase acum, de la ploaie, o nuanţă mai închisă. În casă era întuneric, probabil Lala era prin vecini, ca mai întotdeauna la ora asta, să asculte buletinul de ştiri şi să le comenteze la o ceaşcă de cafea şi un coniac, poate şi o mică priză de tutun, o pasiune nouă pe care o ascundea de cei din familie. În cele câteva secunde de când intrase, pe retină i se derulaseră principalele întâmplări de când plecase din Galaţi, o vedea ca prin ceaţă şi pe soră-sa mai mare, Linica, în curtea plină de caişi înfloriţi a popii Vladimir, din strada Poşta Veche, casa natală, din C., în vârful dealului, pe toţi ai casei în faţa ei, stând ca la poză, mama, cu gura mereu strânsă, ca un fir de aţă întins de la un capăt la celălalt al feţei, tatăl, cu ochii albaştri sticloşi pe care-i moşteniseră toţi copiii, fraţii mai mici şi mai mari: Mihai, Traian, Sofi, Ana, Linica şi preferatul ei, Nicu. 

Şi undeva, jucându-se în praful auriu al curţii , un băieţel necunoscut, blond, cu tot soarele adunat în creştetul capului aplecat, copilul pe care avea să-l nască peste câţiva ani şi care aproape îi va aduce moartea. Şi atunci, în holul strâmt al casei din Mântuleasa, exact în locul unde din sandaua de pânză se scurgea un râuleţ noroios, tot la moarte se gândea. O moarte blândă, ca braţele unei surori, ca braţele Linicăi când o luase la ea, în casa popii Vladimir din marginea Galaţiului, când o îmbrăca în rochie de dantelă albă, ca pe păpuşa pe care n-o avusese niciodată în casa părintească. Ioana nu se temea de moarte. Închizi ochii şi gata, dincolo nu mai e nimic, spunea mereu şi chiar credea asta, firea ei sceptică, moştenită de la Radu, o împiedica să-şi imagineze grădini umbroase în care cei pe care i-a iubit o vor aştepta să trăiască o veşnică viaţă lipsită de dureri. Raiul e-aici, dacă ştii să ţi-l faci, zicea, moartea e uitarea, e nimic, e neant.

De undeva din vecini se auzea un radio, o muzică de jazz întreruptă uneori de vocea crainicei, o voce care nu putea fi de-aici, din lumea lor, nu avea nimic de-a face cu răcoarea din înserarea de august, cu părul ei răvăşit, cu buclele distruse, cu firişorul de apă murdară care îşi croia drum prin crăpăturile din mozaic departe, tot mai departe, către camera de zi. Venea de undeva din alt timp, cel mai sigur dintr-un viitor pe care ea nu şi-l închipuia încă, un viitor în care nu încăpea nimic din toate astea, strada mică, cu aerul ei provincial, care se inunda când ploua, şuvoiul mic de apă care curgea la vale, spre Calea Călăraşilor, ca în şanţurile de la C. Vocea se potrivea cu vineţiul nopţii de august, se desfăcea din el, continuând linia melancolică a unui saxofon, încât i se păru că toate speranţele ei spulberate se întâlneau în ea cu ale altora, ca şi cum, odată cu muzica tărăgănată, un fluid enorm de tristeţe ar fi străbătut oraşul la ora aceea din seară. Ar fi dormit, mult, învelită în aşternuturile pe care le cărase de acasă în valiza albastră, dar mai erau atâtea de făcut, de curăţat  în hol, de aruncat restul de gunoi. Ar fi trebuit poate să şi mănânce ceva, o cană de lapte cu cacao şi o bucată de pâine. Şi-a schimbat hainele ude, se lipeau de corpul ei ca o piele rece, le-a pus într-un lighean. Şi-a trecut mâinile peste pieptul care-o durea de la fugă şi frig şi s-a învelit într-un prosop. Era aspru, dar îi făcea bine, îi punea sângele în mişcare. S-a şters multă vreme, până când un sânge nou i-a invadat tot corpul. O energie nouă îi urca acum, cine ştie din ce resurse despre care habar n-avea, în picioarele obosite. Şi-a pus un halat de casă, a intrat din nou în baie. A frecat podeaua din hol până târziu, în noapte, până i s-au înroşit mâinile, cum avea să facă toată viaţa de câte ori o încolţeau gândurile, a curăţat bucătăria şi a adormit hotărâtă ca a doua zi de dimineaţă să fi dat uitării totul, pe bărbatul pe care tocmai îl părăsise, pe sora ei Linica şi tot ceea ce însemnase prelungirea adolescenţei ei fericite.

De hotărârea asta avea să dea dovadă şi în lunile următoare, când, plecând de la Casa de Modă de pe strada Georges Clemenceau, de unde o lua pe Sofi, se îndreptau spre Calea Victoriei să caşte gura pe la vitrine, în cele câteva ore de libertate pe care şi le permiteau amândouă. Îl găseau mereu în faţa clădirii cu încăperi luminate de lustrele de cristal, cu mâinile în buzunarele pardesiului care-i venea ca turnat, cu stofa moale pe care o simţise de atâtea ori mângâindu-i palmele. Nu mai simţea însă nimic, de ca şi cum altcineva locuia acum în trupul care fusese cândva al ei, amorţit, pietrificat. Bucureştiul nu era nimic din ce se aşteptase să fie”. (Copyright: Editura Humanitas) 

Andreea Răsuceanu este scriitoare şi critic literar. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1998–2002), secţia română-engleză. În anul 2009 a devenit doctor în filologie cu lucrarea Mahalaua Mântulesei, drumul către modernitate, în cadrul Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (UB). Între 2010 şi 2013 a beneficiat de o bursă postdoctorală POSDRU, incluzând un stagiu de şase luni la Universitatea Sorbonne – Paris 3, finalizată cu lucrarea Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. 

A predat cursuri de presă culturală românească, cultură şi civilizaţie română, limbă şi literatură engleză. A publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste literare precum: Viaţa Românească, România literară, Observator cultural, Revista 22, Bucureştiul cultural, Idei în dialog, Dilema veche, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză şi prefeţe.

Prima ei carte, Cele două Mântulese, a apărut la Editura Vremea, în anul 2009. A fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la Marile Premii Prometheus, secţiunea Opera Prima. În 2013 a apărut, la Editura Humanitas, cartea Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, care a fost nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România şi la premiile revistei Observator cultural. A primit premiul Tânărul critic al anului 2013, în cadrul Galei tinerilor scriitori. În 2016 a publicat, la Editura Humanitas, Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului, carte nominalizată la premiile revistei Observator cultural.

Este coautor al volumelor Bucureştiul meu (Humanitas, 2016), Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (Polirom, 2014), Bookătăria de texte şi imagini 2 (Pandora-M, 2016), Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor (Editura Peter Pan, 2015), Oraşul. Antologie de proză (Gestalt Books, 2016), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Curtea Veche, 2016).
În anul 2016 a lansat un nou proiect, Poveşti citadine, o emisiune difuzată de TVR 2, despre diferite locuri din Bucureşti, aşa cum apar acestea în istoria oraşului şi în literatură. Din vara lui 2017 coordonează seria de literatură contemporană a editurii Humanitas.