Domnul Grey, "un maniac al controlului”  (episodul I, fragmente exclusive)

Adevarul.ro publică fragmente, în exclusivitate, din „Cele 50 de vicii ale Domului Grey”, volumul-boom editorial al verii, lansat în România la Editura Trei. Trilogia "Fifty Shades of Grey" a fost vândută în 31 de milioane de exemplare în trei luni de la lansarea în străinătate.

"E o duminică blândă, de mai. Soarele e strălucitor, iar traficul e lejer. Grey o ia la stânga şi merge pâna la colţ, unde aşteptăm să se facă verde la trecerea de pietoni. Continuă să mă ţină de mână. 

Merg pe stradă şi Christian Grey mă ţine de mână. Nimeni nu m-a ţinut vreodată de mână. Mă simt ameţită şi mă furnică peste tot. Încerc să-mi înăbuş rânjetul ridicol care ameninţă să-mi separe faţa în două. Încearcă să te calmezi, Ana, mă imploră Vocea interioară. Omuleţul verde apare şi pornim din loc.

Mergem patru cvartale înainte să ajungem la Portland Coffee House, unde Grey îmi dă drumul la mână ca să-mi ţină uşa la intrare.

Vocea interioară intervine  

— Ce-ar fi să alegi o masă până iau eu băuturile? Ce-ai vrea să bei? întreabă el, politicos ca întotdeauna.

— Păi, o să vreau… ăă — ceai English Breakfast, cu plicul separat.

Ridică din sprâncene.

— Nu vrei cafea?

— Nu mă dau în vânt după cafea. 

El zâmbeşte.

— OK, cu plicul separat. Zahăr?

Pentru o clipă, rămân înmărmurită, crezând că e o formulă de alint, dar din fericire Vocea interioară intervine cu buzele ţuguiate: Nu, prostănaco — vrei zahăr la ceai?

— Nu, mulţumesc. Cobor privirea la degetele mele înnodate.

— Ceva de mâncare?

— Nu, mulţumesc, zic, clătinând din cap în timp ce el se duce la bar. [...] 

 Maniac al controlului

Încă nu mi-a spus: „Zi-mi Christian“. Chiar e un maniac al controlului, nu există altă explicaţie, şi o parte din mine se gândeşte că poate ar fi fost mai bine dacă l-ar fi intervievat Kate. Doi maniaci ai controlului, faţă în faţă.

 Plus, desigur, faptul că e aproape blondă — mă rog, blond-roşcat — ca toate femeile din biroul lui. Şi mai e şi frumoasă, îmi aminteşte Vocea interioară. Nu-mi place ideea apropierii dintre Christian şi Kate.

— Şi eşti singură la părinţi? întreabă.

Ohoo… iar a schimbat direcţia.

— Da.

— Vorbeşte-mi despre părinţii tăi.

De ce vrea să ştie aşa ceva? E atât de neinteresant.

— Mama locuieşte în Georgia cu noul ei soţ, Bob. Tatăl meu vitreg trăieşte în Montesano.

— Şi tatăl tău?

— Tata a murit când eram mică.

— Îmi pare rău, îngaimă el şi o expresie tulburată îi trece repede peste faţă.

— Nu mi-l amintesc.

— Şi mama ta s-a recăsătorit?

Simt că mor de ruşine

Pufnesc dezaprobator.

— Se poate spune şi-aşa.

El se încruntă la mine.

— Nu prea-ţi place să vorbeşti despre tine, nu-i aşa? remarcă el sec, frecându-şi bărbia ca şi cum ar fi fost cufundat în gânduri.

— Nici ţie.

— Mi-ai luat deja un interviu şi îmi amintesc unele întrebări destul de indiscrete, spune, zâmbindu-mi afectat.

Fir-ar! A ţinut minte întrebarea despre „gay“. Încă o dată, simt că mor de ruşine. În anii care vor urma, ştiu că voi avea nevoie de terapie ca să nu mă mai simt stânjenită de câte ori îmi amintesc momentul cu pricina. Încep să pălăvrăgesc despre maică-mea — orice ca să blochez acea amintire. […]

Probabil că are pe cineva

— Unde e maşina domnişoarei Kavanagh?

— În parcarea hotelului.

— Te conduc până acolo.

— Mulţumesc pentru ceai, domnule Grey.

Afişează zâmbetul ăla al lui care parcă spune „am un secret nemaipomenit de mare“.

— Pentru puţin, Anastasia. Plăcerea e de partea mea. Haide, îmi zice el poruncitor şi-mi întinde mâna. O iau, uimită, şi îl urmez afară din cafenea.

Mergem agale înapoi spre hotel şi mi-ar plăcea să spun că facem asta într-o tăcere prietenoasă. El, cel puţin, arată ca de obicei — calm, stăpânit. Cât despre mine, încerc cu disperare să evaluez cum a decurs mica noastră cafea matinală. Am senzaţia că tocmai am fost intervievată pentru o slujbă, dar nu sunt sigură pentru care anume. [...] 

Am ajuns din nou la intersecţie, peste drum de hotel. Mintea mea e un vârtej de gânduri… Şi sunt conştientă că timpul nostru împreună e limitat. Asta e. Asta a fost, iar eu sunt complet dată peste cap, ştiu. Probabil că are pe cineva.

Eu nu servesc chestia cu prietenele 

— Ai o prietenă? las să-mi scape.

Fir-ar să fie! — tocmai am spus asta cu glas tare?

Buzele i se curbează într-o încercare de zâmbet, în timp ce se uită în jos la mine.

— Nu, Anastasia. Eu nu servesc chestia cu prietenele, spune el încet.

Oh… ce vrea să spună cu asta? Nu e gay. Sau poate că e! De bună seamă că m-a minţit în interviu. Şi, pentru o clipă, cred că o să urmeze vreo explicaţie, vreun indiciu pentru înţelegerea acestei afirmaţii criptice — dar n-o face. Trebuie să plec. Trebuie să încerc să-mi adun gândurile. Trebuie să plec de lângă el. O iau înainte şi mă împiedic, gata să cad cu capul înainte pe stradă.

— La naiba, Ana! ţipă Grey.

Trage mâna de care mă ţine atât de tare, încât cad în spate şi mă lovesc de el tocmai în clipa în care un biciclist trece fulgerător, gata-gata să mă lovească. Totul se întâmplă foarte repede — cad, iar în clipa următoare mă trezesc în braţele lui, iar el mă ţine strâns la pieptul său. Îi inhalez mirosul curat, sănătos. Miroase a lenjerie proaspăt spălată şi a nu ştiu ce spumă de baie scumpă. E ameţitor. Inspir adânc. 

— Eşti bine? şopteşte el.

Are braţul petrecut în jurul meu, tinându-mă aproape, în vreme ce cu degetele celeilalte mâini îmi pipăie conturul feţei, sondând cu blândeţe, examinându-mă.

Nu sunt bărbatul potrivit pentru tine 

 Îmi atinge uşor buza de jos cu degetul mare şi respiraţia i se poticneşte. Se uită lung în ochii mei, iar eu îi susţin privirea neliniştită şi arzătoare o clipă, ori poate că e pentru veşnicie… dar în cele din urmă, atenţia îmi este atrasă de gura lui frumoasă. Şi, pentru prima oară în douăzeci şi unu de ani, vreau să fiu sărutată.

Sărută-mă, fir-ar să fie! îl implor, dar nu mă pot mişca. Complet captivată de el, sunt paralizată de o nevoie ciudată, nefamiliară. 

Privesc lung la gura lui Christian Grey, fascinată, iar el se uită în jos la mine, cu ochii pe jumătate închişi, privirea întunecându-i-se. Respiră mai greu ca de obicei, în timp ce eu am încetat de-a binelea să mai respir. Sunt în braţele tale. Sărută-mă, te rog. 

Închide ochii, respiră adânc şi mişcă uşor din cap, ca şi cum mi-ar răspunde la întrebarea mea tăcută. Când deschide din nou ochii, în ei se citeşte un scop nou, o determinare de oţel.

— Anastasia, trebuie să te ţii departe de mine. Nu sunt bărbatul potrivit pentru tine, şopteşte el".

„Cele 50 de vicii ale Domului Grey”, EL James, Copyright Editura Trei (volumul I din trilogia "Fifty Shades of Grey")