Dincolo de neuroştiinţă şi credinţă: „Dumnezeu şi viaţa de apoi. Noi dovezi tulburătoare despre Dumnezeu şi experienţele din vecinătatea morţii“ FRAGMENT

„Adevărul“ vă prezintă un fragment din fascinanta carte scrisă de oncologul american Jeffrey Long:  „Dumnezeu şi viaţa de apoi. Noi dovezi tulburătoare despre Dumnezeu şi experienţele din vecinătatea morţii“. Coautor este Paul Perry realizator de documentare şi coautor mai multor bestselluri New York Times despre experienţele din vecinătatea morţii.

Spaima de necunoscut şi neliniştea niciodată ostoită a omului l-au îmboldit să caute neîncetat răspunsul la chinuitoarea întrebare: Ce se întâmplă cu noi după moarte? Poate că s-ar cuveni să păstrăm tăcerea în faţa misterului morţii; dar dacă am da cuvântul chiar celor care, paradoxal, au trăit-o? Cartea de faţă este rodul unui studiu sistematic al controversatelor experienţe din vecinătatea morţii. Dezbaterile şi polemicile ţesute în jurul acestor relatări nu par să se încheie prea curând, însă undeva, dincolo de gâlceava dintre neuroştiinţă şi credinţă, îşi face loc, timid, speranţa.

JEFFREY LONG (născut în 1969) este medic oncolog, specialist în radioterapie, în Houma, Louisiana. A fondat Near‑Death Experience Research Foundation (nderf.org) şi a investigat peste 3500 de experienţe în vecinătatea morţii, cel mai mare număr de astfel de experienţe studiate ştiinţific. Rezultatele cercetărilor anterioare au fost publicate în bestsellerul New York Times, apărut în 2011, Evidence of the Afterlife: The Science of Near‑Death Experiences (trad. rom. Dovezi referitoare la lumea de dincolo, Braşov, 2012). Milioane de oameni i‑au urmărit emisiunile care îi prezentau descoperirile, la NBC Today Show, The Dr. Oz Show, National Geographic Television, History Channel, The O’Reilly Factor şi la alte televiziuni din lumea întreagă.

PAUL PERRY (născut în 1950) trăieşte în Paradise Valley, Arizona, şi este coautorul mai multor bestselluri New York Times despre experienţele din vecinătatea morţii (de exemplu Closer to the Light), precum şi realizator de documentare foarte apreciate (Jesus in Egypt, The Light Beyond). A fost director executiv al American Health Magazine.

FRAGMENT

E uşor de înţeles de ce oamenii sunt fascinaţi de experienţele din vecinătatea morţii (NDE). Aceste fenomene mă intrigă şi pe mine de câteva zeci de ani. Pregătirea medical mi‑a arătat ce ar trebui să se petreacă atunci când trupurile omeneşti se sting în apropierea morţii. În momentele în care nu ar trebui să se poată forma nici o amintire, când oamenii îşi pierd în mod demonstrabil conştiinţa, sau chiar mor, majoritatea celor care susţin că au NDE descriu nişte experienţe extrem de lucide şi coerente. Mulţi relatează amănunte despre ce se întâmplă înăuntrul şi în jurul trupului lor dintr‑o perspectivă extracorporală, amănunte confirmate apoi de alţi martori. Lucrul acesta nu ar trebui să fie posibil dacă relatările ar fi pur şi simplu rodul unui creier care a suferit o traumă. În istorisirile acestea e vorba despre altceva.

Dar nu numai că istorisirile par imposibile din punct de vedere medical – aceste persoane aduc informaţii despre o lume misterioasă care a stârnit mereu curiozitatea omenirii, însă pentru existenţa ei nu am avut niciodată dovezi directe: lumea de dincolo, un loc unde unii se întâlnesc cu Dumnezeu, cu rudele decedate şi cu alte fiinţe spirituale.

În precedenta mea carte, Evidence of the Afterlife∗, am studiat peste 1.300 de mărturii despre NDE, am demonstrate de ce nu pot fi explicate numai din punct de vedere medical şi logic, formulând concluzia că ele reprezintă amintiri credibile despre experienţe reale. Am şi realizat o scurtă listă a celor mai comune elemente din cadrul acestor experienţe. În cartea de faţă, care vine în continuarea primei, analizez multe alte mărturii, dar de data aceasta vreau să mă concentrez asupra lumii remarcabile descoperite de partea cealaltă.

Atitudinea noastră cu privire la NDE seamănă cu cea a omenirii când a aflat despre tărâmurile exotice în epoca străveche a explorărilor geografice. Când marinarii se întorceau din lungile lor călătorii şi‑şi scriau istoriile, învăţaţii studiau apoi relatările diferiţilor călători, stabileau dacă sunt sau nu de acord cu cele scrise şi extrăgeau de acolo cele mai plauzibile informaţii despre geografia, cultura, obiceiurile şi tradiţiile unui anumit tărâm exotic. Astăzi ne aflăm într‑o situaţie similară în privinţa cunoştinţelor despre viaţa de apoi.

(…)

În această carte nu‑mi propun nimic altceva decât să prezint cât se poate de riguros din punct de vedere ştiinţific imaginea vieţii de apoi, folosindu‑mă de spusele celor care au avut NDE.

(…)

Înainte să discut despre descoperirile mele aş dori să fac o prezentare amănunţită a ce înseamnă o NDE şi ce se întâmplă pe parcursul ei. Nu există nici o definiţie universal acceptată a NDE.

Pentru cercetările mele am ales o definiţie de bun‑simţ, acceptată de mulţi specialişti. Aşa cum sugerează şi denumirea, o experienţă din vecinătatea morţii are două componente: vecinătatea morţii şi experienţa din acele momente.

În cercetările mele, am considerat că NDE au loc numai atunci când persoanele respective sunt cu adevărat în apropierea morţii fizice. Cei care au astfel de experienţe se află efectiv la un pas de moarte. Experienţele au loc când oamenii sunt atât de afectaţi fizic în urma unui accident sau a unei boli, încât de cele mai multe ori sunt inconştienţi, ori sunt morţi din punct de vedere clinic, neavând puls sau respiraţie. În timpul perioadei de inconştienţă se petrece experienţa.

(…)

Mărturiile din vecinătatea morţii sunt o lectură tulburătoare. În esenţă, e vorba despre oameni aflaţi la hotarele morţii, care întâlnesc o lume spirituală plină de înţelepciune, înţelegere şi iubire. Toate aceste elemente sunt impresionante în felul lor, dar puterea iubirii e cea care se remarcă cel mai mult. După o zi în care am de‑a face cu mai multe cazuri grave de cancer sau cu pacienţi înspăimântaţi de confruntarea cu moartea, citesc uneori mărturii din vecinătatea morţii ca să‑mi amintesc de faptul că viaţa de pe pământ nu e singura viaţă pe care o primim. Îmi e clar că persoanele pe care le întâlnesc, cele care trec printr‑o astfel de experienţă, par interesate să ne înveţe despre iubire.

Frapant la aceste mărturii e şi faptul că lecţiile despre iubire nu vin uşor. De multe ori, aceşti exploratori ai cerurilor sunt siliţi să înţeleagă iubirea şi alte idei pe care nu le întâlnim în mod obişnuit în viaţa pământeană. NDE ne dezvăluie o iubire idealizată care, spun ei, ar trebui să fie un obiectiv pentru noi chiar şi în această lume imperfectă. Persoanele care trec prin NDE povestesc cât de greu le e să pună în practică iubirea pe care o întâlnesc în experienţa lor. De multe ori, acest lucru rămâne dificil chiar şi după mulţi ani de la întâmplare.

(…)

Cu toate că din experienţa ei Sharon a învăţat că Dumnezeu nu judecă, a mai aflat şi că ne judecăm singuri şi că primim înapoi tot ceea ce dăruim universului. Acest lucru dă naştere unei teorii interesante: chiar dacă Dumnezeu nu e judecătorul nostru, poate că există un mecanism prin care judecata e inclusă în ţesătura universului. Oare e posibil ca bunătatea şi moralitatea să fie mai aproape de nişte legi ştiinţifice decât credem? E o idee fascinantă.