Cultura ca pistol-mitraliera

Una dintre bucuriile cele mai simple si puternice ale meseriei de gazetar este sa lansezi un cuvant care sa fie utilizat apoi in limba de zi cu zi. In vara lui 2000, adaptand pentru ziar o stire

Una dintre bucuriile cele mai simple si puternice ale meseriei de gazetar este sa lansezi un cuvant care sa fie utilizat apoi in limba de zi cu zi. In vara lui 2000, adaptand pentru ziar o stire Mediafax despre un anume Cosea, aflat la al nu stiu catelea partid, am scris pentru prima data cuvantul traseist. S-a raspandit fulgerator; in anii care au trecut de atunci mi-a facut mereu placere sa-l citesc si sa-l aud in ziare si la televizor - parca vedeam pe unul din elevii mei de demult ajuns inginer sau profesor. Pana joi seara, pe la 10 si ceva, cand "traseist" a fost rostit la televizor de proaspatul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost taranist si viitor ist. Minute in sir privisem si ascultasem buimacit, anesteziat, lovit cu leuca aceasta masinarie latratoare scuipand cuvintele cu o cadenta de pistol-mitraliera Uzi. N-am tresarit la "PRM - un partid al oamenilor curati", n-am tresarit la "Lista neagra a tradatorilor de tara - o minciuna, o inventie!" si nici la "Cu ce-ati vrea sa umble un sef de partid, daca nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblati cu caruta?" Fiorul de scarba m-a zguduit cand Pruteanu a zis "da' ce, eu sunt traseist?" - copilul meu in gura aceea... Intr-o clipa am constientizat ce pana atunci doar simtisem ca pe ceva strain si rece, alien: acest Pruteanu vorbea fara sa traga aer in piept. Cuvintele tasneau ca dintr-o palnie de difuzor, intr-un suvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgariindu-mi creierul chiar mai adanc decat clanta semiautomata a actualului stapan al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Asa vorbeau comandantii de lagar din filmele de razboi ale copilariei. Dintr-o data mi s-a pravalit in cap un vraf de imagini: cu acest Pruteanu, desi in scris l-am tratat de fiecare data asa cum merita, am stat de vorba omeneste, la cererea lui l-am primit la mine in birou, a scris despre cartile mele. Am facut toate astea pentru ca am crezut cu tarie ca oricat de diferiti ar fi doi oameni pe pamant, daca respira amandoi aerul culturii, atunci intalnirea e posibila. Cu groaza, constat ca am fost un bou. Vazandu-l pe Pruteanu, mi-e rusine ca vorbesc romaneste, mi-e rusine ca stiu vreo limba straina, mi-e rusine ca am citit vreodata o carte, aceeasi carte cu acest vierme politic lung si veninos. Daca pe fostul lui sef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca "un gandac cazut pe spate care incearca sa se intoarca", pe Pruteanu nu mi-l pot imagina decat ca pe un anelid cu ochelari contorsionandu-se pe muchia metalica a propriei lui megalomanii - "faima mea a trecut granitele tarii"... Goring spunea ca atunci cand aude de cultura ii vine sa scoata pistolul. Pentru standartenfUhrerul Pruteanu cultura e pistolul. Un pistol-mitraliera. Il si vad citind in rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit "arheul Pruteanu", unui grup de intelighenti care urmeaza sa fie impuscati in ceafa. Inteleg, in sfarsit, de ce beciurile Gestapoului erau numite sectia culturala. Pruteanu e o specie deosebita de traseist. Cu o determinare paranoida, de alchimist al fecalei, tine sa-si transforme, in ochii cui sta sa-l priveasca, curvasaria in morala erecta. Dupa ce-si vinde un prieten dimineata, il cred in stare sa scrie pana seara un eseu justificativ cu aparat bibliografic solid. De partea cealalta a mesei s-a gasit intelighenta Alina Mungiu. Ca un facut, nici ea nu respira cand vorbeste! Desi mai pitigaiat, debitul Alinei Mungiu e comparabil cu al lui Pruteanu. In vreme ce viermele mecanic o agresa verbal continuu si o ameninta cu citate despre conditia de prostituata a "doamnei Mungiu", intelighenta rozalie si bucalata, scapand si o lacrima, il numea, cu suav accent moldav, "George..." Ceea ce m-a facut sa mai inteleg un lucru: Pruteanu, in fine incopciat cu C.V. Tudor, nu e o creatie a acestuia din urma. Cei care au oplosit, mosit, nasit, vopsit de-a lungul anilor aceasta creatura sunt Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu si altii ca ei. Arheul Pruteanu, inverzit acum in arhanghel, este expresia terminala si terminatoare, de maxima virulenta, a conditiei intelighentului roman.