Caragiale, rătăcit în Bucureştiul de azi
0
În această vară, în Capitală, pe o terasă special amenajată cu o scenă în aer liber, amintind de celebrul Union, se desfăşoară un festival dedicat lui I.L. Caragiale.
Monica AndronescuLa ceasul târziu când încep „comèdiile", zona din jurul Halei Traian musteşte de căldura unei zile toride, de miros de coajă de pepene aruncată pe te miri unde şi de sunet de taraf cu iz de interbelic. Mahala de început de secol XXI, unde se amestecă reclame strălucitoare şi magazinaşe sărăcăcioase, maşini de lux parcate pe trotuare şi grupuri aproape picturale de familii de romi ieşite în pragul casei, la bustul gol, să se răcorească şi să spargă o sămânţă, locul cu pricina este unul dintre cele mai potrivite din Bucureştiul actual, ca să găzduiască lumea lui Caragiale. O lume care-l păstrează pe Caragiale în spectacole construite în zona felului convenţional în care publicul larg este obişnuit să-i vadă şi să-i înţeleagă textele.
Undeva, chiar în spatele Halei Traian, a fost amenajat în această vară un spaţiu, special pentru Festivalul „Bucureştii lui Caragiale", început în primăvară şi care va dura până în toamnă. Aproape în fiecare seară, „La Conu' Iancu" se joacă momentele şi schiţele lui Caragiale, fragmente din piese sau cuplete de la Union. Şi la terasă se servesc gustări cu nume desprinse din realitatea interbelică.
Tochitură ca la Crucea de Piatră", „Cafea turcească ca la Vidin" sau „Puiul Grizetelor", însoţite de poveşti de acum peste o sută de ani, care-şi propun să funcţioneze ca scurte călătorii în timp, cu umorul de rigoare. Pentru cine alege „Tochitura...", o poveste spumoasă: „În Bucureştii anului 1855, în vecinătatea Crucei de Piatră, cartierul cu felinare roşii, era o cârciumioară ce purta numele de Taraba Minei. După o vizită în acest cartier, la masa lungă a Minei cereai «o tochitură picantă să meargă udătura»".
Actori din Trupa Union
Pentru cine alege „Cafeaua turcească", o istorioară dulce-amară despre Vidin, a lui Caragiale însuşi: „Ghiulelele din Calafat fac stricăciuni mari. Lui Hogea din Vidin o ghiulea i-a furat ceaşca cu cafea din mână tocmai când o aducea la gură. Unui cadiu, o altă ghiulea i-a spart luleaua ciubucului. Pe uliţele Vidinului au rămas multe perechi de papuci fără stăpân. De trei zile câinii din cetate urlă a pustiu".
Atmosferă de sfârşit de secol
Amenajată în aşa fel încât să fie atrăgător pentru publicul larg, terasa reface atmosfera de sfârşit de secol al XIX-lea, într-un mod asumat clişeistic. O mică terasă à la Union, cu sigla mare „La Conu' Iancu", unde vizitatorul este îmbiat cu „grătar pe cărbune, mâncăruri pentru obrazuri subţiri, licori preferate de Caragiale şi prietenii".
Grădina e plină de flori, de ghivece cu portocali şi mirosul de mititei şi ritmurile tarafului „Ochi alb", care sunt sunt mai puternice chiar decât umorul lui Caragiale sau ce-a mai rămas din el... dar n-ar fi imposibil ca el însuşi, în acest început de secol XXI să se simtă mai bine într-un astfel de loc decât în sala de teatru.
Publicul, mai puţin decât ar fi putut fi într-o seară de vară, într-un astfel de loc, în Bucureşti, era împărţit în două: cei veniţi să vadă spectacolul şi să asculte muzică şi ceilalţi... din categoria lui jupân Dumitrache: „Dar noi pentru comèdiile alea mergem? Mergem să mai vedem şi noi lumea..." Motiv pentru care, pe alocuri, glasurile şi râsetele de la mesele învecinate, încinse de aroma de mititei şi de bere, se aud mai tare chiar decât vocile ajutate de lavaliere ale celor de pe scenă.
Spectacolele regizate de Gelu Colceag, Cezar Ghioca şi Vlad Cristache şi jucate de Trupa Union sunt adaptate şi spaţiului, şi spectatorului. Sunt construcţii uşurele, cu iz aproape şcolăresc, bune de binedispus publicul, fără să-i propună reale teme de meditaţie. În costume de epocă şi fără să iasă vreo clipă din limitele convenţionalului - desigur, asumat -, actorii se străduiesc să atragă atenţia unui public uneori mai darnic, alteori mai puţin atent la scenă. Meritul unor astfel de manifestări stă în faptul că readuc în atenţie textele lui Caragiale despre care toată lumea vorbeşte astăzi, dar prea puţini au timp să se întoarcă să-l recitească.
Românul face politică
Gelu Colceag reia în acest context cuplete şi momente dintr-un spectacol de acum zece ani, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, intitulat chiar „Mofturi la Union", şi le adaptează pentru festivalul în aer liber.
„Experimentul cu orice preţ poate fi nociv, mai ales în cazul unui univers atât de special ca acela din opera lui Caragiale", spune Gelu Colceag. „Am asistat în ultimele decenii la spectacole experimentale complet ratate, dar şi la reprezentaţii prăfuite şi încremenite în clişee. Sunt adeptul unui balans echilibrat între clişeu şi experiment, mai ales în ceea ce priveşte mijloacele de expresie. Este imposibil să fim originali sută la sută. Asta nu înseamnă să uităm ghilimelele, atunci când folosim citatele!"
Iar montările prezentate de Trupa Union la terasa de la Hala Traian sunt în conformitate cu opinia regizorului despre textele lui Caragiale şi felul cum trebuie privite astăzi. Dialoguri între Lache şi Mache, Bacalaureat", „Ultima oră", scena din actul 1 din „O noapte furtunoasă", în care se citeşte ziarul... în interpretare exclusiv feminină, şi alte câteva, toate pe aceeaşi temă: românul face politică oricând, oriunde, cu oricine s-a perindat în această vară pe „La Conu Iancu". Alături de ele, cuplete celebre precum „Picioruşul Aglăiţei" sau „Vin, mămicule, vin, bibicule...", cântate cu plăcere şi farmec de tinere actriţe îmbrăcate în rochiţe roşii, toate fac parte dintr-o reţetă care ar trebui să fie de succes.
Iar copilaşii în picioarele goale şi în tricouri cu urme de îngheţată sau de zeamă de pepene, care stau adunaţi ciucure, cu degetul în nas, la poartă şi trag cu ochiul înăuntru sau dansează în ritm de „Vin, mămicule, vin, bibicule..." sunt cel mai bun exemplu că succesul există.
„Opera lui Caragiale a rămas în patrimoniul spiritual al românilor nu numai datorită valorii artistice, ci şi pentru remarcabilele contribuţii la albumul de familie al naţiunii noastre", mai spune Gelu Colceag. „Citindu-i opera sau privind spectacolele şi filmele prilejuite de scrierile sale, descoperim cum eram, dar, mai ales, cum suntem. Din acest motiv, nu numai tezele de doctorat, ci şi discursurile politicienilor contemporani pot fi acuzate de plagiat, dacă le comparăm cu discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu."
"Nu numai tezele de doctorat, ci şi discursurile politicienilor contemporani pot fi acuzate de plagiat, dacă le comparăm cu discursurilelui Farfuridi şi Caţavencu.''
Gelu Colceag regizor
„A arătat toate defectele românilor"
Dintre spectactorii cu care am stat de vorbă la final de spectacol, puţini ştiu că anul acesta este Anul Caragiale. „Super tare!", au strigat în cor fetele de la una dintre mese, toate cu vârste de aproximativ 20 de ani.
Deşi mărturisesc că n-au fost niciodată la un spectacol după un text de Caragiale pe scenă, la teatru, spun că ce-au văzut le-a deschis apetitul şi că se vor duce: „Chiar foarte tare ne-a plăcut şi o să mai venim, vrem să mergem şi în Centrul Vechi". „Au auzit" că e Anul Caragiale, dar nu ştiu „exact" ce se sărbătoreşte... Şi vor Caragiale montat clasic, pentru că modern nu le interesează că „văd destul la televizor şi în mare nu s-a schimbat nimic, dar, dacă tot vin la teatru, vor să vadă „Caragiale adevărat", orice ar însemna asta.
„Două la prefectură, două la primărie"
Câţiva dintre cei prezenţi au vorbit despre felul cum îl văd astăzi pe marele dramaturg. „Caragiale a arătat toate defectele românilor şi şi-a bătut joc de ele. Minciuni, corupţie, ipocrizie sunt peste tot în jurul nostru şi se pare că românii nu pot scăpa de ele. Cuvintele pe care nu le pot uita sunt «Două la prefectură, două la primărie»" sunt cuvintele doamnei Ioana A., care spune că nu refuză nicio ocazie să meargă la spectacolele după piesele dramaturgului. „Dar astăzi nu mai sunt cum erau odată, căci mi-au rămas în minte cele cu Victor Rebengiuc sau Radu Beligan, pe care le-am văzut la televizor. În seara asta am văzut nişte tinerei simpatici... Am aflat recent că este Anul Caragiale venind cu o treabă la Hala Traian şi văzând un afiş despre festival."
„Caragiale este un exemplu foarte bun pentru soarta intelectualului din România. El a murit în străinătate, aşa cum şi azi mulţi români de valoare pleacă din ţară şi îşi dau duhul prin alte părţi. Aşa a fost la noi dintotdeauna: rareori oamenii valoroşi sunt recunoscuţi şi primesc ceea ce merită din partea societăţii şi a semenilor", a comentat un alt domn, de la masă, care însă nu a vrut să-şi spună numele.
„Meschinării şi ifose, ca la noi, la români, sunt peste tot şi în schiţe. Pe multe le-am citit la şcoală - că eu chiar am făcut şcoală! -, iar pe altele le-am văzut la televizor pe vremea când se difuza aşa ceva, că acum nu mai e loc. Televiziunile sunt ocupate cu piţipoance şi vrăjitoare, cu politicieni care ţin discursuri etc.", a mai spus el. „Eu nu prea mă omor după teatru, dar am venit cu prietena mea", spune un tânăr care mărturiseşte cu greu că-l cheamă Alex, chicotind intimidat. „Prefer să mă uit la filme şi mai citesc ce postează prietenii pe Facebook, dar mi-a plăcut în seara asta...".
Programul din acest weekend
- Vineri, 17 august şi sâmbătă, 18 august, ora 20.30 - Grădina „La Conu' Iancu" (Bucureştiul Insular, zona Hala Traian);
ora 20.30 - Trupa Union - „Mofturi la Union", în regia lui Gelu Colceag, şi Taraful lui Ochi Alb
- Duminică, 19 august - Scena Centrul Istoric, ora 19.00 - „Mofturi la Union"; ora 21.00 - Grădina „La Conu' Iancu" - „Mofturi la Union" şi Taraful lui Ochi Alb
- Festivalul se încheie pe 20 septembrie.
Se încarcă comentariile...
