AVANPREMIERĂ Regina Maria a României, în jurnalul personal: „Acest nou guvern va fi considerat a fi al meu“
0
În volmul al optulea de „Însemnări zilnice“ ale Reginei Maria a României, publicat de Editura Polirom, se regăsesc consemnări din 1926, un an nefast pentru familia regală. La sfârşitul anului 1925 se instalează criza dinastică, deoarece Carol renunţă la toate drepturile de moştenitor al tronului, în anul următor se schimbă guvernul României şi, în plus, regele Ferdinand este diagnosticat cu cancer.
Lupta pentru conducerea guvernului s-a dat, în 1926, între echipa Averescu-Goga şi Maniu, Iorga şi Argetoianu. Indiferent care ar fi câştigat, Casa Regală ar fi fost prinsă la mijloc. „Averescu şi Goga păreau solemn triumfători. Ştiu că nu este un aranjament magnific, dar ar fi mai buni Maniu, Iorga, Argetoianu? Partea cu adevărat tristă este că toţi ceilalţi vor fi furioşi pe rege şi acest guvern va fi considerat a fi al meu, pentru că atât Goga, cât şi Averescu cred mult în mine. Nicio soluţie nu-mi face plăcere. Aceasta este una slabă, dar totodată este mai bună decât dacă i-ar fi ales pe cei care în toate ocaziile au făcut greşeli şi au acţionat împotriva dorinţelor regelui“, notează Regina Maria a României pe 30 martie 1926.
Regina Maria a României (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a fost soţia regelui Ferdinand şi mama regelui Carol al II-lea. A început să-şi scrie jurnalul în decembrie 1918 şi de atunci şi-a aşternut aproape zilnic pe hârtie memoriile, până în 1938, cu puţin timp înaintea morţii.
Volumul al optulea al „Însemnărilor zilnice“ scrise de Regina Maria a României povestesc diversele întâmplări ale anului 1926, care a fost nefast pentru familia regală. În decembrie 1925, Carol a renunţat la „toate drepturile de moştenitor al tronului“, iniţiind aşa-numita criză dinastică. Ca urmare, adversarii Casei Regale au început o campanie de acuzaţii la adresa reginei şi a prim-ministrului Brătianu, acuzat că i-ar fi obligat pe rege şi regină să-l îndepărteze pe fiul lor. În această perioadă dificilă, familia regală a mai primit o lovitură atunci cînd regele Ferdinand a fost diagnosticat cu cancer. Boala sa o va determina pe regină să se întoarcă mai repede din călătoria efectuată în Statele Unite pentru a promova imaginea României.
Pe lângă contextul politic din România, Regina Maria notează în „Însemnări“ diferitele întâmplări din viaţa de zi cu zi – de la hobbyurile sale, caii şi grădinăritul, până la descoperirea religiei Baha’i sau micile bucurii şi necazuri ale rudelor şi prietenilor.
Regăsiţi mai jos fragmente, publicate în exlusivitate, din volumul al XVIII-lea ale „Însemnărilor zilnice“ scrise de Regina Maria a României. Copyright Editura Polirom
Marţi, 30 martie 1926 Cotroceni
Dimineaţa am călărit. O zi minunată, deja e aproape prea cald. L-am călărit pe Kiralif, care a fost absolut perfect. Am găsit un drum nou. Pădurea era albastră, plină cu viorele. Superb!
Am venit acasă să primesc noul guvern. Este, de fapt, guvernul Averescu-Goga.
Imediat a trebuit să înfrunt dezamăgirea celeilalte părţi. Symki a declarat că este absolut „consternată” că niciodată Maiestatea Sa nu a fost mai rău inspirat, că prin acest act al lui a creat un partid republican în România şi că pentru moment ea este absolut convinsă de ceea ce spune şi că este sufocată de indignare, aproape bolnavă. Cred că şi Rădescu şi Hiotu simţeau acelaşi lucru, iar prânzul nostru a fost umbrit de dezaprobări. A fost un sentiment neplăcut.
Averescu şi Goga păreau solemn triumfători. Ştiu că nu este un aranjament magnific, dar ar fi mai buni Maniu, Iorga, Argetoianu? Partea cu adevărat tristă este că toţi ceilalţi vor fi furioşi pe rege şi acest guvern va fi considerat a fi al meu, pentru că atât Goga, cât şi Averescu cred mult în mine. Nicio soluţie nu-mi face plăcere. Aceasta este una slabă, dar totodată este mai bună decât dacă i-ar fi ales pe cei care în toate ocaziile au făcut greşeli şi au acţionat împotriva dorinţelor regelui.
Nu-mi place să văd oameni dezamăgiţi, realmente îmi face rău, şi eternele dispute ale vieţii mă mâhnesc. Atât de puţini pun, cu adevărat, un spirit bun, altruist, în dorinţele lor. În general, este ofensa adusă cuiva. N-am nicio simpatie faţă de această atitudine.
Fireşte că scandalurile se vor amplifica! Îmi pare extrem de rău pentru Maniu, Vaida şi ceilalţi, pentru că eu, de fapt, îi plac. Ei gândesc bine şi cred că sunt cu adevărat competenţi.
Averescu şi-a adus toţi miniştrii, dintre care unii vor fi schimbaţi mai târziu. Pentru moment, el îi are pe: Coandă, Goga, Goldiş, Lucaciu, Gogu Văleanu, Mitilineu, Trancu, Cudalbu, Garoflid, Dori Popovici, Petrovici, Lapedatu, generalul Mircescu şi un altul al cărui nume nu pot să mi-l amintesc.
De îndată ce am putut ieşi după dejun, m-am dus cu Nicky, în mica lui maşină nostimă, la Copăceni, doar el şi cu mine, fără un şofer sau un câine, dar cu un coş pentru ceai. Era aproape prea cald, dar a fost o plăcere să vedem cum creşte totul. Bergeman a fost neobosit în proiectarea şi plantarea grădinii din curte. Intenţionez să cultiv o enormă masă de flori perene şi arbuşti cu flori. Vreau să fac, cu timpul, cărări pietruite între ele. Va fi o bucurie, o extraordinară bucurie când totul va avea înfăţişarea pe care o doresc. Este prima mea încercare reală de grădinărit în totalitate după propria mea inspiraţie. Sper că voi reuşi. Bergeman mă secondează cu entuziasm. El este la fel de pasionat ca şi mine şi nespus de mândru că i se permite să pună mâna la grădinărit „aplicat”, nu numai la cultivarea florilor pentru alte grădini. Acum el se poate bucura de asemenea de folosirea muncii sale pentru înfrumuseţarea Copăceniului.
M-a întristat însă un lucru: că s-a tăiat aproape fiecare copac din luncă şi din „zăvoi”. N-am înţeles niciodată de ce exploatarea pădurii înseamnă asemenea lucru. N-am putut suporta şi, în momentul în care m-am întors, am dat dispoziţii ca partea cea mică a pădurii, care a mai rămas, să nu fie atinsă!
Cella a venit la ora 7. Ea, spre deosebire de alţii, era bucuroasă de alegerea lui Averescu, considerând aceasta cea mai bună soluţie.
Sitta a venit şi ea la cină şi apoi am stat împreună în camera mea, citind din Biblie.
Luni, 27 decembrie 1926 Cotroceni
Vreme mai puţin rece. Maiestatea Sa merge bine, dar am avut o consfătuire cu doctorii, care nu sunt toţi de aceeaşi părere. Gerota şi Romalo sunt la cuţite şi eu trebuie să ţin piept fiecărei părţi astfel încât, în ura lor, să nu-l uite pe pacient din cauza dorinţei de a găsi terenul pe care să se contrazică. Gerota vrea să cheme noi specialişti din străinătate şi nu este de acord să fie adoptat programul bătrânului Hartman până când nu-l examinează pe pacient şi alţii. În cele din urmă, mi-am dat seama că dintre cei cinci doctori prezenţi el a fost singurul care nu l-a examinat personal pe pacient şi că asta îşi doreşte de fapt.
Şi eu însămi, deşi sunt pentru consultarea altor doctori şi mă interesez de fiecare centru mare care a făcut descoperiri ştiinţifice în ultimul timp, nu sunt pentru aducerea la nesfârşit a altor şi altor doctori, în acest fel amintindu-i tot timpul Maiestăţii Sale că este bolnav şi chinuindu-l cu examinări dureroase. Poate cineva să adopte mai multe metode? Nu trebuie să urmezi sfatul dat? Am fost foarte calmă şi l-am lăsat pe fiecare doctor să-şi spună părerea. În aceste ocazii, Mamulea este de ajutor. El nu-şi pierde niciodată cumpătul, se menţine politicos şi se gândeşte, cu nostalgie, la anii cei mulţi petrecuţi cu bătrânul rege Carol, care l-a învăţat cum toate susceptibilităţile trebuie menajate şi el este totuşi corect în sfaturile sale.
În final, după ce l-am ascultat pe fiecare, am decis ca Gerota să-l examineze zilele acestea pe Maiestatea Sa, pentru că, el fiind mai bine, a venit momentul să aibă o altă opinie asupra sursei răului. E bine ca de data aceasta Gerota să fie cel care să-l consulte, că după ce va fi examinat şi se va analiza diagnosticul dat deja de ceilalţi doctori (întrucât eu nu pot admite că toţi au greşit, fiindcă toţi ceilalţi au găsit acelaşi lucru). Gerota se va duce imediat în Germania şi Anglia, ca să vadă dacă în acest caz special s-a utilizat vreun alt tratament în afara celui indicat de Hartman şi ceilalţi doctori francezi. Gerota mi-a atras atenţia asupra faptului că evoluţia cancerului este foarte rapidă şi, ca atare, săptămânile pot conta. Aici, toţi ceilalţi au protestat, arătând că au fost cu toţii de acord că operaţia, dacă nu aducea o imensă schimbare în bine, era absolut imposibilă şi că, de fapt, ar fi ceva criminal întrucât 90 la sută mor sub cuţit şi, ca atare, este exclusă în acest caz special.
Toate aceste fricţiuni şi discuţii sunt, fireşte, extrem de chinuitoare, pentru că toată responsabilitatea este a mea şi eu, nefiind doctor, nu pot să-mi fac o părere. Însă chemarea prea multor doctori nu poate crea decât confuzie şi, în plus, eu sunt îngrozitor de sensibilă la toată atmosfera de ură şi duşmănie, şi fără îndoială că există duşmănie şi ură între Romalo şi Gerota.
M-am dus cu Ileana la grajduri să vedem caii şi i-am făcut o scurtă vizită şi lui Drossu.
Am avut timp să citesc o imensă corespondenţă, să răspund la o parte din ea, am luat ceaiul cu Lisabeta, am primit-o pe Paulette Ghica, să vorbim despre durerea noastră, a amândurora, provocată de moartea lui Jean Crissoveloni, şi după cină a fost un film amuzant cu Buster Keaton în rol de cowboy. Am fost foarte descurajată şi deprimată în aceste zile.
Se încarcă comentariile...
