APARITII EDITORIALE

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Canonul literar incepem, deja, sa privim cu nostalgie les annees folles '90, mai ales prima jumatate a deceniului trecut, cand societatea romaneasca si literatura ei au redescoperit libertatea. Dupa

Canonul literar
incepem, deja, sa privim cu nostalgie les annees folles '90, mai ales prima jumatate a deceniului trecut, cand societatea romaneasca si literatura ei au redescoperit libertatea. Dupa 42 de ani de Republica Populara ori Socialista, de totalitarism internationalist sau ceausist, de cenzura afisata ostentativ sau "desfiintata" pentru a fi retrasa in penumbra, aceasta libertate avea un gust cu totul si cu totul special. Nu e deci de mirare ca inhalarea ei s-a soldat si cu unele efecte secundare, incadrabile in sfera comicului involuntar. Atunci, in acel interval de tranzitie, s-au lansat ipoteze si teze fantastice, puncte de vedere de o originalitate aparte, diverse teorii care, pornind de la un acelasi subiect (literatura romana postbelica), il dezvoltau in directii interpretative aiuritoare. Pentru unii "critici", aceasta literatura nici nu existase, totul fusese un desert cultural sau o Siberie spirituala - si ceea ce vedeam noi totusi in biblioteci, ceea ce citisem cu incantare estetica si beneficiu moral (rafturi intregi de mare poezie, mare proza, comparabila critica literara) reprezenta o colectie de naluci si fantasme... Fantasmagorica s-a dovedit, in prima si ultima instanta, aceasta interpretare. Canonul literar postbelic, scuturat de cele cateva imposturi cu credit ideologic si completat cu cateva nume puse anterior la index, se deseneaza astazi cu suficienta claritate in liniile lui esentiale pentru a fi vazut din orice unghi si cu orice tip de ochelari. Numai ca, structura deopotriva inchisa si deschisa, canonul se construieste in continuare, prin efortul divergent si conjugat al criticilor si istoricilor literari, prin intersectarea unor liste canonice propuse si aparate cu argumente specifice. Ion Simut, unul dintre cei mai seriosi critici din generatia '80, face in Reabilitarea fictiunii (Editura Institutului Cultural Roman, 2004) o selectie reprezentativa de autori si titluri, corespunzand atat lumii vechi cat si celei noi. Fiindca literatura valoroasa se arcuieste pe deasupra epocii in care a fost scrisa, ii vom gasi aici pe Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura, George Balaita, D.R. Popescu, Dumitru Tepeneag, Mircea Horia Simionescu, Gabriela Adamesteanu, Eugen Uricaru, Norman Manea, Radu Cosasu, Paul Goma, ca si pe Mircea Cartarescu, Dan Stanca, Alexandru Ecovoiu, alte si alte nume ce sunt focalizate de autor in cronici, studii mai ample, interviuri substantiale. Un volum solid, la propriu si la figurat, cu analize meticuloase si sintetizari pertinente, in fine, cu teza unei reabilitari a fictiunii in literatura romana de azi, dupa valul memorialistic din primii ani postrevolutionari. in acest punct, l-as completa pe Ion Simut cu ceea ce insasi realitatea "de pe teren" ne arata: valul memorialistic inca nu s-a risipit intr-o usoara spuma, au aparut in ultima perioada carti absolut remarcabile din aceasta categorie (apartinand unor autori ca Marin Preda, Nina Cassian, Octavian Paler, Constantin Toiu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Dumitru Tepeneag, Matei Calinescu, Eugen Simion, Gabriela Melinescu, Ilie Constantin, Angela Marinescu...). Autorul se foloseste de exemplul unor Emil Constantinescu, Petre Roman, Radu Vasile, Rasvan Popescu, cu memoriile lor fara nici un impact. Bun; dar oare nu vorbeam despre lucruri serioase?

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite