Albastru

Cine şi-ar fi închipuit o istorie a lumii care să aibă drept laitmotiv, drept axă principală de coordonată o culoare: albastrul?! Este ideea ingenioasă a unui autor, Michel Pastoureau, editat

Cine şi-ar fi închipuit o istorie a lumii care să aibă drept laitmotiv, drept axă principală de coordonată o culoare: albastrul?! Este ideea ingenioasă a unui autor, Michel Pastoureau, editat recent la Ed. Cartier. Cartea care se numeşte "Albastru. Istoria unei culori" (trad. Em. Galaicu-Păun) este o strălucită demonstraţie de istorie a ideilor.
Michel Pastoureau este director de studii la École Pratique des Hautes Études, unde ocupă catedra de istorie a simbolisticii medievale. Din anii '80, el se ocupă stăruitor de istoria culorilor. Periplul este cu adevărat acaparant. Albastrul era, pare-se, în Antichitate, o culoare mai degrabă discretă... Astfel încât autorul se şi întreabă retoric dacă grecii şi romanii distingeau albastrul. Evul Mediu aduce albastrul în loja culorilor liturgice, chiar dacă erau prelaţi cromofili şi alţii cromofobi. Cine mai ştie azi că existau boiangii de roşu şi alţii de albastru? Albastrul devine culoarea preferată a occidentalilor ultimelor trei secole în toate domeniile, de la politic până la cultural, cu toate nuanţele sale: începând cu albastrul de Prusia şi terminând cu uniformele de jeans. Omenirea contemporană a ajuns astăzi sub puternica influenţă a societăţilor occidentale ale căror emblemă, simbol şi culoare preferată pare să fie albastrul.