Comunitatea din secolul al XIX-lea unde sexul se împletea cu religia şi fiecare membru era liber să aibă câţi parteneri sexuali dorea

În comunitatea religioasă din Oneida sexul liber între adepţi, cu parteneri multipli, nu era văzut ca un păcat, ci ca o cale de vindecare spirituală şi trupească, după cum se dezvăluie în volumul publicat de autoarea americană Ellen Wayland-Smith. FOTO Daily Mail

În comunitatea religioasă Oneida, înfiinţată în anul 1848, în statul New York, sexul liber între adepţi, cu parteneri multipli, nu era văzut ca un păcat, ci ca o cale de vindecare spirituală şi trupească, după cum se arată într-o carte publicată luna aceasta.

Autoarea americană Ellen Wayland-Smith a lansat la începutul acestei luni cartea intitulată „Oneida: De la dragoste liberă la Utopie”, în care povesteşte detalii despre una dintre cele mai controversate comunităţi din America secolului al XIX-lea, înfiinţată în 1848 de John Humphrey Noyes, demers care a dus şi la excluderea lui din cadrul Universităţii Yale, în urma deciziei Departamentului de Teologie. 

În comunitatea religioasă din Oneida sexul liber între adepţi, cu parteneri multipli, nu era văzut ca un păcat, ci ca o cale de vindecare spirituală şi trupească, după cum se dezvăluie în volumul amintit. Predicile convingătoare ţinute de Noyes vorbeau despre energia incredibilă a sexualităţii şi de beneficiile actului sexual.

Ejacularea era interzisă

Exista însă o condiţie pentru ca actul sexual să fie vindecător pentru trup şi minte: ejacularea nu le era permisă bărbaţilor nici măcar atunci când se masturbau. Cu cât faci sex mai des, cu atât vei fi mai sănătos, era una dintre credinţele lui Noyes, acesta fiind convins că energia sexuală putea vindeca orice problemă fizică, dar şi spirituală. De asemenea, liderul comunităţii susţinea că ejacularea le răpea bărbaţilor vlaga şi, de aceea, era necesar să se oprească în timpul actului sexual sau în timp ce se masturbau dacă simţeau că se află pe punctul de a avea orgasm, citează Daily Mail din cartea autoarei americane. 

FOTO Daily Mail 

Preludiul era văzut ca cea mai înaltă formă de transfer spiritual, iar organele sexuale erau considerate cele mai bune legături naturale cu viaţa şi cu Dumnezeu. Nu în ultimul rând, sexul cu scop de procreare era aprobat de Noyes în cadrul comunităţii, el fiind cel care alegea femeile care urmau să rămănă însărcinate cu bărbaţii pe care tot el îi desemna.

Autoarea americană Ellen Wayland-Smith a lansat cartea intitulată „Oneida: De la dragoste liberă la Utopie”, în care povesteşte detalii despre una dintre cele mai controversate comunităţi din America secolului al XIX-lea, înfiinţată în 1848 de John Humphrey Noyes. FOTO Daily Mail 

Acuzat de erezie

Noyes a conturat această teorie în timpul studiilor din cadrul Universităţii Yale, la vârsta de 30 de ani, pe când era încă virgin. Susţinea că A doua venire a lui Christos era deja o realitate aşa că toţi creştinii trăiau, de fapt, într-o eră a împlinirilor, nu a profeţiilor. Tocmai de aceea, iertarea păcatelor putea fi obţinută atunci, în viaţa de la acel moment. Departamentul de Teologie de la Yale a considerat aceste idei şi predicile lui Noyes erezii şi a fost exclus din seminar. Aşa a ajuns Joyes în New York, la acel moment un adevărat sălaş al tentaţiilor sexuale, unde s-a dedat plăcerilor trupeşti. Perioda respectivă l-a marcat atât de intens încât a ajuns să creadă că poate deveni trimisul lui Dumnezeu pe Pământ.

Scriitoarea Ellen Wayland-Smith subliniază în cartea sa că Noyes a dezvoltat o fantezie sexuală incredibilă pe baza unor credinţe religioase, unde alungarea din Rai nici nu avusese loc vreodată, prin urmare nu avea nicio remuşcare pentru modul în care privea sexualitatea. Aşa a ajuns să bazele Grupării „The Perfectionist” (Perfecţionistul), care promova experimentarea sexuală, şi a început să atragă adepţi. În respectiva perioadă, Noyes a suferit şi prima mare dezamăgire în amor, când tânăra de care era îndrăgostit s-a logodit cu un alt bărbat. În ciuda refuzului, s-a mutat în apropiere de fosta sa iubire şi i-a transmis că dacă nu o poate avea acum, va fi a lui în viaţa de apoi.

Noyes, tată biologic pentru 10 copii 

Comunitatea a avut iniţial 87 de membri şi în 1878 număra peste 300 de persoane. După izbucnirea unui scandal care a scos la iveală detalii din viaţa de zi cu zi a grupării religioase, inclusiv întreţinerea de relaţii sexuale cu minori, Noyes s-a refugiat în sânul comunităţii sale. Între anii 1869-1879, Noyes a devenit tatăl biologic a 10 dintre cei 62 de copii ai comunităţii (foto jos), aceştia fiind luaţi de lângă mamele lor la vârsta de doi ani şi crescuţi până la 12 ani într-o aşa-numită Casă a Copiilor.

FOTO Daily Mail 

Aranjamentul era văzut ca o modalitate prin care niciunul dintre copii nu ar fi fost favorizat de părinţii săi biologici, pentru că toţi aparţineau comunităţii. La fel cum în cadrul grupării nu exista termenul de proprietate individuală, ci de folosire în comun, mariajul fiind văzut ca o uniune spirituală între toţi membrii.