Video Vacanțele cu cortul în natură cuceresc Europa. Cum a apărut și cum s-a stins moda campingului în România

Campingul, în trecut una dintre cele mai populare forme de turism din România, revine treptat în atenție, deși țara noastră a rămas în urma Europei la astfel de excursii. Ieșirile cu corturile și cazările în campinguri au fost extrem de populare în trecut.

Lacul Bucura, un loc popular pentru camping. Foto: Lucian Ignat

Vacanțele cu cortul au revenit în preferințele turiștilor europeni, iar România se numără printre țările cu un potențial ridicat pentru astfel de activități, însă turismul la cort sau cu rulota a rămas mult în urma celui din statele occidentale.

Campingul a fost o modă în comunism, odată cu dezvoltarea turismului de masă, unde concediile erau organizate cu ajutorul întreprinderilor și sindicatelor, dar și cu extinderea rețelelor dedicate acestei forme de turism. După 1990, el a intrat treptat în declin, iar în ultimii ani popularitatea unor rute ca Via Transilvanica și a unor parcuri naționale l-a readus în actualitate.

Campingul, tot mai popular în Europa

Statisticile publicate de Comisia Europeană, prin Eurostat, arată interesul tot mai mare al europenilor pentru campinguri și pentru călătoriile cu rulota. În 2025, potrivit Eurostat, numărul nopților petrecute în campinguri, în parcuri pentru vehicule recreaționale (RV) și în parcuri pentru rulote din Uniunea Europeană a ajuns la 413 milioane.

„Deși campingul și călătoriile cu rulota au reprezentat doar 13,4 la sută din totalul nopților petrecute în structurile de cazare turistică în 2025, popularitatea lor a crescut constant în ultimul deceniu. Comparativ cu 2015, numărul nopților petrecute în aceste spații în aer liber a crescut cu 28,5 la sută, în timp ce numărul nopților petrecute în hoteluri, case de vacanță sau alte unități de cazare pentru sejururi scurte a crescut cu 23,4 la sută”, arată Eurostat.

Cu cortul la munte. Foto: Pixabay.com

Potrivit publicației de statistică, în 2025, două treimi din totalul nopților petrecute în aceste tipuri de cazare, adică 277 de milioane de nopți, au fost concentrate în lunile de vară, între iunie și august.

Numărul lor a început să crească din martie, a atins vârful în august, cu 118 milioane de nopți, apoi a scăzut la 40 de milioane în septembrie și la 15 milioane în octombrie, pentru ca anul să se încheie cu aproape 5 milioane de nopți în decembrie.

Campingul și călătoriile cu rulota au fost cele mai populare în Franța, unde s-au înregistrat 154 de milioane de nopți petrecute în campinguri și parcuri pentru rulote, reprezentând 37,2 la sută din totalul nopților petrecute în aceste tipuri de unități de cazare din Uniunea Europeană. Numărul nopților petrecute în campinguri și parcuri pentru rulote a fost ridicat și în Spania, cu 49,8 milioane, în Italia, cu 49,1 milioane, și în Germania, cu 45 de milioane. În celelalte state din top 10 al Uniunii Europene, numărul nopților a variat între 26,8 milioane în Țările de Jos și 7,1 milioane în Portugalia.

România a înregistrat aproape 30 de milioane de nopți petrecute de turiști în toate tipurile de cazare turistică, însă campingul a reprezentat doar unu la sută din total, adică aproximativ 300.000 de nopți, concentrate în cea mai mare parte în perioada iunie – august.

România, o tradiție a campingului de peste un secol

În România, tradiția campingului are o istorie de peste un secol. Presa din anii interbelici îl prezenta drept un sport accesibil oricui, care nu necesita pregătiri speciale, dar le oferea românilor ocazia să se bucure de frumusețea naturii și să facă mișcare, fără cheltuieli prea mari.

„Cuvântul camping, de altminteri, ca şi „turing” sau turism, este de origine engleză, deși sportul se exercită de multă vreme şi în ţara noastră. Numai că acei cari fac acest sport în România sunt priviţi oarecum ca un fel de „sălbatici”, cari s-au întors la plăcerile animalice ale celor primitivi. Nu e multă vreme de când mamele „de familie bună” n-ar fi lăsat copiii lor să fie cercetaşi şi să facă camping. Şi totuşi, ce plăcere minunată să pleci cu sacul în spinare, în tovărăşia câtorva prieteni, fără gând de masă sau adăpost, şi de a te duce, la voia întâmplării, către munte, pădure sau mare, de a urma numai îndemnul ochilor, de a te opri la toate curiozităţile neprevăzute ale drumului, acolo unde-ţi place, şi de a întinde cortul sub cerul liber, spre a dormi buştean pe un pat de fân sau de frunze uscate”, nota revista Realitatea Ilustrată în 1927.

Camping în Toplița. Foto: Delcampe.net

Pe lângă echipamente şi provizii, cortul era esențial pentru cei care porneau atunci la drum, în mijlocul naturii.

„Cortul va fi de forma „Itisa”, care cântărește 1 kgr. 100 gr. şi slujește pentru un singur om. Acest cort se poate ridica repede şi cuprinde spaţiu destul pentru sac şi pentru bucătărie. Noaptea se poate lăsa, după voie, cortul deschis, sau se poate închide cu ajutorul unei perdele. În loc de prăjina ridicătoare din mijlocul cortului, se poate întrebuința o frânghie mică, care să se lege de ramura unui copac”, informa publicaţia.

Camping Internaţional de la Timişoara FOTO campings-in-roemenie.com

În anii interbelici, locuri ca Poiana Braşov, lacul Snagov şi zona Mangalia de pe litoral erau populare printre turiștii veniți cu cortul, uneori fiind alese şi pentru întâlnirile amatorilor de camping din alte state europene.

Campingul, popular în comunism

În perioada comunistă, turismul cu cortul a continuat să se dezvolte, iar din anii ’60, Oficiul Național de Turism „Carpați” și, mai târziu, Ministerul Turismului au amenajat tot mai multe terenuri de camping în zone turistice. Pe lângă acestea au fost amplasate și corturi fixe și căsuțe de lemn.

„Succesul de care s-au bucurat terenurile de camping din Dumbrava Sibiului, Pădurea Verde-Timișoara, Gherăești-Bacău, Băile 1 Mai-Oradea, Potoci-Bicaz, Trivale-Pitești dovedește că forul nostru turistic a înțeles de la început ce înseamnă exact campingul”, nota revista Flacăra, în 1972.

La acea vreme, rețeaua de baze turistice pentru camping cuprindea 125 de locuri, conform Ministerului Turismului, însă aproape jumătate dintre ele nu ofereau condiții adecvate pentru instalarea cortului, nota publicația.

„Pentru a exemplifica, este suficient să arătăm că am întâlnit pe drumuri indicatoare ca acesta: „Spre cabana cu campinguri Rădușani”. Este greu de presupus că un turist poate înțelege de ce fel de bază este vorba. Urmând indicatorul, am ajuns la un iaz pe malul căruia se aflau, într-o parte, un bufet frecventat mai ales de locuitorii comunei, iar de cealaltă, cinci căsuțe și un vag loc pentru instalarea corturilor, fără alte amenajări. Cazul nu este izolat. Pe multe artere cu intensă circulație auto, cooperația a așezat lângă un bufet câteva căsuțe, botezând totul „camping”, deși nu găsești practic un loc pentru instalarea corturilor, iar amenajările sanitare — absolut indispensabile — sunt jalnice improvizații sau lipsesc complet”, informa Flacăra.

Terenurile special amenajate pentru instalarea corturilor, completate de căsuțe de lemn, au împânzit România începând din anii ’70. Noile lacuri de acumulare, Carpații, malurile Dunării și ale multor râuri, dar și dumbrăvile de la marginea orașelor au devenit locuri atractive pentru amenajarea campingurilor, într-o perioadă în care turismul de masă luase amploare.

În România anilor ’70, turismul a reprezentat o miză importantă pentru regimul comunist, interesat de beneficiile atragerii turiștilor occidentali, care aduceau valută în țară. Lanțuri de hoteluri au fost construite pe litoralul românesc și în vechile stațiuni balneare, drumurile spre zonele atractive din munți au fost reabilitate pentru a deveni mai accesibile, iar frumusețile Transilvaniei, Bucovinei și Deltei Dunării au fost promovate tot mai intens în ofertele și itinerarele propuse în afara țării de Oficiul Național de Turism din România.

Ce sfaturi primeau turiștii care înfruntau natura din corturi

Românii puteau pleca cu mari greutăți în concedii în afara țării, însă ofertele stațiunilor românești și organizarea concediilor prin intermediul întreprinderilor erau considerate mulțumitoare, cel puțin în privința prețurilor. În timpul verii, căsuțele din campinguri erau adesea ocupate, iar împrejurimile lor erau împânzite de corturi. Mulți români preferau să campeze în locuri mai îndepărtate de zonele de agrement amenajate.

Camping în Mangalia. Foto: Delcampe.net. Ilustrată

Pentru instalarea corturilor, specialiștii îi sfătuiau să caute locuri uscate, plane și cât mai orizontale, fără gropi, movile sau porțiuni pietroase în care țărușii nu pot fi fixați bine, ferite de șuvoaiele care se pot forma la ploaie, pe cât posibil adăpostite de vânturile dominante și suficient de îndepărtate de șoselele și căile ferate, care rămâneau surse de zgomot și pe timpul nopții.

„Pregătiți cu tot dichisul, turiștii sunt sfătuiți să pornească la drum cu un plan bine făcut, astfel încât să ajungă în zona unde vor înnopta cu cel puțin o oră înainte de lăsarea serii, pentru a putea alege în liniște și pe lumină locul potrivit. În general, sunt preferate terasele mai înalte ale lacurilor, râurilor sau pârâielor și lizierele pădurilor, iar în lipsa acestora este recomandată apropierea de o sursă de apă și de lemne pentru foc, precum și alegerea unui loc umbrit, cel puțin în jurul amiezii, mai ales pe litoral sau în deltă”, informa Almanahul Scânteia din 1983.

Camping în Toplița. Foto: Delcampe.net. Ilustrată

Pasionații de camping erau sfătuiți să evite apropierea imediată de maluri înalte, de locuri adâncite unde se strânge apa de ploaie, de terasele inferioare ale râurilor, expuse inundațiilor după averse, de zonele amenințate de căderi de pietre, de terenurile prea înclinate, de interiorul pădurilor, care păstrează umezeala și nu permit focul, și de fânețele necosite ori de alte terenuri agricole.

Cutiile de conserve, marca turismului montan

Cultura ieșirii cu cortul impunea și reguli privind igienizarea locurilor de campare, lucru care adesea rămânea în afara priorităților românilor.

Unii străini aflați în excursii în România ultimilor ani ai comunismului observau însă și urmările mai puțin plăcute ale turismului cu cortul. Complexul turistic Pietrele, din Retezat, cu o cabană înființată în anii ’30 și completată de un șir de căsuțe de camping, oferea o astfel de imagine.

„După un zbor de o oră, două ore de mers cu autobuzul şi un urcuş uşor de o oră şi jumătate, am ajuns la refugiul Pietrele, aglomerat, murdar şi zgomotos, înţesat de turişti transilvani care dansau în verandă. A doua zi a fost ceţoasă, cu burniţă, dar pentru expediţia noastră de şase zile pe vârfuri era o încălzire bună. În unele momente, ceaţa era atât de densă încât nu vedeam înălțimile munţilor, dar auzeam clopotele turmelor de capre deasupra noastră. Când am coborât de la cabana Pietrele, mi-am pus în gând să scriu Oficiului Român de Turism despre abundența de cutii de conservă aruncate în jurul ei. Am ajuns să apreciez acum managementul parcurilor americane din ținuturile sălbatice. Regulile noastre din rezervații despre scoaterea din parc a tot ce aducem aici nu au fost adoptate de români. Traseele nu erau aglomerate, dar cabana Pietrele era cea mai murdară”, relata, în 1989, jurnalista americană Mary Hillery, după vacanța petrecută în România.

Via Transilvanica, atractivă pentru camping

După 1990, turismul de masă a intrat în declin în România, iar multe dintre vechile campinguri și-au pierdut importanța sau au dispărut treptat. Vechile căsuțe de confort redus, aglomerate în trecut, au rămas în amintirea multor români ca repere ale vacanțelor ieftine și accesibile de altădată. În prezent, unele zone montane au redevenit atractive pentru amatorii de ieșiri cu cortul.

În Retezat, camparea este permisă doar în locurile special desemnate. În timpul verii, lacul Bucura din Retezat primește numeroși turiști, care campează la peste 2.000 de metri altitudine, pe malurile sale.

Mai jos de lacul glaciar, Poiana Pelegii (video), aflată la 1.630 de metri altitudine în Retezat, a rămas un loc popular de campare, fiind și punctul de plecare pentru mai multe trasee turistice spectaculoase din masiv.

Via Transilvanica, traseul de drumeție de peste 1.400 de kilometri care traversează România de la Putna la Drobeta-Turnu Severin, a devenit popular și printre excursioniștii care aleg, pe anumite porțiuni, să înnopteze la cort.Printre ei, mulți străini s-au mândrit că au petrecut nopți sub cerul liber, adăpostindu-se în corturi așezate în locuri pitorești din România.