REPORTAJ În templul Barcelonei - „Camp Nou“, unul dintre simbolurile catalanilor. Cum poţi să pătrunzi în anturajul lui Messi and Co

Camp Nou, stadionul Barcelonei

Camp Nou“, stadionul pe care Messi şi compania joacă meciurile de acasă, reprezintă unul dintre punctele de atracţie ale oraşului catalan, fiind vizitat anual de milioane de turişti.

Nu trebuie să fii neapărat microbist pentru a savura un meci al Barcelonei, deoarece stadionul „Camp Nou“ nu e doar un monument al fotbalului, ci şi unul dintre sanctuarele identităţii catalane, o provincie răscolită din temelii de visul unei independenţe mai degrabă iluzorii.

Barcelona, ca oraş, este unul dintre cele mai frumoase din lume. Îmbină plăcut arta cu natura, vechiul cu modernul, se scaldă în apele Mediteranei şi se bucură de o vreme frumoasă în mare parte din an. Şi peste toate acestea, are o echipă de fotbal despre care se spune că joacă cel mai spectaculos fotbal din lume.

Aşadar, la o vizită în Barcelona un meci pe „Camp Nou“ e bomboana de pe tort, iar lucrurile nu sunt deloc atât de complicate precum par la prima vedere – în ciuda faptului că foarte mulţi pornesc de la ideea că e aproape imposibil de intrat la un meci al „extratereştilor“ lui Messi. Ca să fii sigur că nu dai greş, e bine să alegi o partidă care să nu fie derby, deşi la ultimul Barcelona – Real Madrid 2-2, de pe 6 mai, erau bilete la casă şi cu o oră înaintea începerii partidei. Să spunem însă că duelul nu mai avea o miză uriaşă, Barça fiind deja campioană, iar Real cu gândul mai mult la finala Ligii Campionilor.

Stadion de  99.000 de locuri

Stadionul Barcelonei este extrem de mare. Încap aproape 100.000 de oameni pe el (oficial, capacitatea lui este de 99.354 de locuri). Astfel, în ciuda faptului că pare aproape mereu plin, destul de rare sunt cazurile în care nu rămân câteva mii de bilete. La jocul care a consemnat plecarea lui Andres Iniesta de la club, în ultima etapă de campionat, pe 20 mai, au fost 84.000 de fani în tribună şi iarăşi bilete se mai găseau la case chiar în ziua meciului.

Şi totuşi, de ce e recomandat un meci care să nu fie un derby sau un eveniment special? Pentru că la astfel de partide biletele sunt foarte scumpe. La El Clasico cel mai ieftin bilet a fost 140 de euro, la retragerea lui Iniesta – 90 de euro. Vorbim de tichete în vârful tribunei. Cu cât eşti mai aproape de gazon cu atât trebuie să plăteşti mai mult. Un meci normal de campionat, contra lui Levante, să spunem, are bilete mai ieftine. În Cupa Spaniei preţurile sunt şi mai mici.

Majoritatea site-urilor care vând bilete în avans o fac la preţuri foarte mari, uneori duble sau triple. De aceea este indicată achiziţionarea biletelor ori de pe site-ul oficial al clubului, ori direct de la case. Cele cumpărate online se printează, au cod de bare, şi se merge cu ele direct la poarta de intrare în stadion. În apropierea stadionului sunt şi bişniţari, care încearcă să se „scoată“ la meciurile importante şi pot reprezenta o variantă extremă, în cazul puţin probabil al epuizării celorlalte.

Mai mult decât un club

Imediat ce ajungi pe „Camp Nou“, înţelegi perfect de ce motto-ul grupării blau-grana este „FC Barcelona - „Més que un club“ (n.r. – „Mai mult decât un club“). Acest slogan a fost inventat chiar de către un ziarist, fiind preluat ulterior de preşedintele Narciso de Carreras, în discursul său de învestitură. Succesorul acestuia, Agustí Montal Costa, care a condus FC Barcelona între 1969 şi 1977, l-a transformat în deviza clubului. Astăzi, FC Barcelona, club înfiinţat în 1899 de elveţianul Joan Gamper, este un simbol al culturii catalane, al naţionalismului – e vârful de lance al luptei pentru independenţa Cataluniei (sloganul Visca Barca e completat frecvent de Visca Catalunia, în traducere din catalană: Trăiască Barca, Trăiască Catalonia) – dar şi un fenomen ce a devenit religie pentru mulţi. Şi care atrage ca un magnet vizitatori din toată lumea. După un meci al Barcelonei, a doua zi, e imposibil să nu vezi grupuri de suporteri care pleacă din aeroport către casă, un procent important din publicul de la fiecare partidă fiind format din fani de pe alte meleaguri.

90 de euro să vezi unde se schimbă Coutinho, Messi şi compania

Spectacolul la un meci al Barcelonei este garantat însă nu toată lumea vine pe „Camp Nou“ doar la meciuri. Muzeul clubului este vizitat anual de 1,6 milioane de oameni, fiind depăşit, din acest punct de vedere, doar de Sagrada Familia, opera neterminată a lui Gaudí. O vizită la muzeu şi un tur al stadionului, incluzând şi intrarea la vestiare, costă 20 de euro. Pentru acest tichet este permis doar accesul la vestiarul oaspeţilor, care e simplu şi nu tocmai prietenos. „Aici se întâmplă un fenomen ciudat, de fiecare dată când vine Real Madrid, vestiarul rămâne fără apă caldă şi căldură“, obişnuiesc să spună ghizii arenei. Ideea este că Barcelona nu vrea să-şi primească oaspeţii cu lux, pentru a le da de înţeles încă din start că nu sunt bine veniţi în fieful catalan. E o formă de război psihologic, obişnuită şi pe alte stadioane. 

Dacă vrei să vezi unde se schimbă Messi, Suarez şi compania atunci trebuie să plăteşti 90 de euro, pentru pachetul VIP. Vestiarul gazdelor arată spectaculos. Jucătorii au la dispoziţie o sală de cinematograf pentru vizionări, piscină, saună şi bazin pentru recuperare, sală de forţă, plus un mic teren sintetic. Pe fiecare dulap e trecut numele jucătorului care-l foloseşte la ora actuală, dar apar şi cele ale fotbaliştilor care l-au utilizat în trecut – incluzându-i aici pe Hagi şi Popescu.

Capelă în drum spre teren

Pe tunelul care duce de la vestiare către gazon, tapetat cu pozele celor cinci generaţii ale catalanilor care au câştigat Liga Campionilor, în 1992, 2006, 2009, 2011 şi 2015, oficialii au amenajat acum câţiva ani şi o capelă, în care fotbaliştii se roagă înaintea fiecărui meci. În interiorul lăcaşului se află o replică a celebrei statui de la Montserrat, „La Moreneta“ („Fecioara Neagră“), patroana spirituală a Cataloniei.Muzeul clubului este cu adevărat la standarde înalte. Toate trofeele echipei sunt expuse aici, fotografii, echipamente vechi, articole din ziare de acum 100 de ani, numeroase materiale video, tehnologie de ultimă generaţie pusă în slujba istoriei. Barcelona se mândreşte foarte mult cu trecutul ei şi, dacă eşti dispus şi vrei să afli, poţi petrece o zi întreagă răsfoind istoria.

Tricouri şi suveniruri scumpe
Aşa poţi afla, spre exemplu, că primul mare star al catalanilor a fost un filipinez. Paulinho Alcantara, născut în Filipine, fostă colonie spaniolă, a debutat la Barça pe când avea numai 15 ani. E cel mai tânăr jucător şi marcator din istoria catalanilor, dar şi primul jucător asiatic care a evoluat în Europa. La 20 de ani, Alcantara s-a întors în Filipine, alături de familie, şi a continuat să joace fotbal, dar şi să studieze medicina. N-a rezistat decât doi ani acasă şi apoi a revenit la Barcelona, unde a scris istorie până la 31 de ani, fiind unul dintre cei mai eficienţi jucători din istoria clubului: în 177 de meciuri  a marcat 142 de goluri.

Indiferent că eşti sau nu fan al echipei, vei trăi măcar un moment în care ţi se face pielea găină în acest loc. La ieşirea din muzeu este magazinul oficial al clubului, aşezat strategic pentru că atunci când omul iese încântat şi emoţionat după ce a cunoscut istoria clubului e dispus destul de rapid să bage mâna în buzunar şi să cumpere măcar un suvenir, dacă nu ceva mai consistent.În zilele de meci, magazinul e arhiplin, coada la case este de 10-15 minute, şi se cumpără în neştire. Preţurile nu sunt mici, un tricou oficial costând 100 de euro. Se vând însă cu sutele, poate chiar cu miile, într-o zi, o imagine fascinantă fiind cea a asiaticilor care ies din magazine cu plasele doldora de produse. Barcelona este clubul cu cei mai mulţi fani în Asia, nu întâmplător concernul japonez Rakuten, cu afaceri în domeniul electronicelor şi internetului, plătind 220 de milioane de dolari pentru a deveni sponsorul principal al echipei în perioada 2017-2020, pentru a prelua această postură de la Qatar Airways. barcelona are însă zeci de sponsori sau partenerei, nume grele pe plan mondial precum Gillette, Beko, Audi, Nike, Caixabank sau Konami.

Există magazine oficiale şi în oraş, destule la număr, dar mult mai mici. Pentru amatorii de chilipiruri, zona din apropierea plajei Barceloneta este locul potrivit, deoarece vânzători ambulanţi din Africa vând tricouri, made în China, la preţuri de maximum 20 de euro. Evident, de o calitate net inferioră celor originale.

„Camp Nou“, varianta 2021

Deşi stadionul e cotat de UEFA la cinci stele şi reprezintă un model pentru orice club, circa 30% din el n-a fost renovat niciodată de la inaugurarea din 1957. Din acest motiv, arena a intrat într-un proces de modernizare, care va fi gata la startul sezonului 2021-2022. Pentru viitoarea arenă a Barcelonei a fost preferat, în unanimitate, proiectul realizat de compania japoneză Nikken Sekkei, în colaborare cu firma catalană Pascual i Ausio Arquitectes. Noua arenă va fi însă transformată complet, urmând să aibă 105.000 de locuri, toate acoperite, iar toată afacerea va costa clubul 600 de milioane de euro. Echipa de fotbal nu va fi nevoită să-şi schimbe casa în toată această perioadă, cele mai complexe lucrări urmând a fi efectuate doar în pauzele competiţionale.

Accesul la stadion este facil din orice punct al oraşului

Accesul la stadionul „Camp Nou“ este facil. Sunt trei staţii de metrou în apropierea lui: Palau Reial, Maria Cristina şi Les Corts, pe L3. Badal şi Collblanc sunt şi ele staţii destul de aproape, iar municipalitatea construieşte acum o staţie chiar lângă Camp Nou. Există şi numeroase autobuze care ajung la stadion din centrul oraşului sau din alte zone, dar şi un tramvai care are staţie lângă stadion. Barcelona este un oraş cu o infrastructură bine pusă la punct, astfel că nu se pune problema ca fanii să nu ajungă uşor la stadion.

58 de români sunt socios ai Barcelonei
Catalanii au cel mai mare număr de socios (membri cotizanţi) din lume, depăşind-o în 2014 pe Benfica, echipă care avea 200.000. La vremea respectivă, Barça număra 220.000 de socios din toată lumea, dar probabil că numărul lor a crescut. Între aceştia se numărau acum patru ani şi 58 de români.

Simatoc, înainte de Hagi şi Popescu

Trei fotbalişti români au îmbrăcat tricoul blau-grana de-a lungul istoriei. Probabil toată lumea îşi aminteşte de faptul că Gheorghe Hagi şi Gheorghe Popescu au evoluat acolo, dar puţini ştiu că Nicolae Simatoc a fost deschizătorul de drumuri. A jucat la Barça între 1950 şi 1952, a purtat tricoul cu numărul 10 într-o echipă din care mai făcea parte şi László Kubala, omul care are astăzi statuie în curtea arenei. Poza lui Simatoc (al doilea din dreapta, rândul de jos)  este şi astăzi la loc de cinste în muzeu, mai ales că, în sezonul 1951-1952 a câştigat toate trofeele fotbalistice posibile la nivel naţional şi internaţional.

Se ajunge uşor de la Bucureşti

Un sejur la Barcelona, care să includă şi un meci pe „Camp Nou“, poate costa mai puţin decât un weekend pe Valea Prahovei sau Litoral, în sezon de vârf. Transportul nu mai e demult o problemă, deoarece din Bucureşti se zboară zilnic spre Barcelona. Exemplu personal: plecat sâmbătă din Bucureşti, revenit luni, cu Wizz Air, preţ 350 de lei (bilet cumpărat cu trei săptămâni înainte). Cazare există pentru toate gusturile de la hoteluri de cinci stele, la hosteluri curate, aşezate inclusiv în zona centrală (300 de lei, două nopţi într-un hostel cotat pe booking.com la 8,1). Restul cheltuielilor, mâncare, bilet de meci, vizitarea altor obiective turistice, diferă şi ele de posibilităţile şi nevoile fiecăruia. Barcelona este un oraş care are multe de oferit, locaţii precum Sagrada Familia, Park Guel, Casa Mila, Casa Batllo, Las Ramblas, Placa Catalunya, Placa Espana, Parc de Monjuic fiind asaltate de
vizitatori.