Oraşul care a fost un palat imperial
0
Ca să ajungi în insulele din Croaţia nu-i obligatoriu, dar e minunat să treci prin Split, oraşul-palat întemeiat de Diocleţian şi port la Marea Adriatică.
Printre ruinele palatului ridicat de sângerosul împărat, trăieşte un oraş atent cu artele şi cizelat de veneţieni: spaţiul perfect în care să te joci de-a vacanţa, printre ruine capricioase, cafenele leneşe sau galerii de artă ascunse în firide.
Să vezi primele semne ale unui port din mersul trenului e o senzaţie cu care foarte puţine altele se poate compara. Dacă portul e la Adriatica şi în ghidul din rucsac ţi s-a promis c-o să te plimbi printr-un oraş care s-a ridicat dintre zidurile unui palat roman, comandat de Diocleţian, graba care te împinge să dai buzna jos din tren, în plin soare, îşi găseşte mai multe scuze decât în mod normal. Iar oraşul Split, port important pe coasta dalmată şi nod către insulele Croaţiei, te ia în primire chiar de pe peron.
Străzile din Split, foste coridoare de palat
Veneam dinspre Zagreb şi nu făcusem nicio rezervare, cum, de fapt, n-am făcut în toată călătoria prin Croaţia. Pe peron mişunau femei cu hărţi şi teancuri de poze în mână, gata să-ţi arate beneficiile cazării la vreuna dintre pensiunile care fac concurenţă hostelurilor sau hotelurilor.
Am ales una, aproape de port şi de zona veche, romană, am cărat bagajele şi, fără să ştim cât avem de gând să rămânem acolo, am pornit să vedem despre ce poate fi vorba. Voiam să aflăm în ce s-a transformat vechiul palat imperial, dar agitaţia din port, cu esplanada, cu briza, cu marea, cafenelele şi vapoarele trase la ţărm făceau alegerea dificilă.
Era deja după-amiază târziu şi nu, n-am dat cu banul, ci pur şi simplu am zis da labirintului de străzi şi de trepte, de nişe şi piaţete care odinioară fusese interiorul palatului, şi care, din treaptă în treaptă şi din trattoria în gelateria tot în port coboară.
Şi nu oricum, ci respectând o ordine care odată fusese de interior - săli de palat, coridoare şi dependinţe - şi care acum, oricât de încâlcită ar părea, e faţa unui oraş care arată ca o imensă casă. Pare că a capitulat în faţa soarelui şi a mării şi te primeşte între zidurile ei cu tot ce are mai apetisant. Fosta reşedinţă imperială şi-a lărgit zidurile în Evul Mediu, şi-a schimbat rostul, s-a extins şi s-a transformat.
O Veneţie croată
Stăpânirea veneţiană a modelat-o şi a crenelat-o elegant, păstrând pieţele ample, tăindu-şi stradele înguste şi ridicându-şi edificiile proprii, care fac Splitul să trimită, spontan, la arhitectura Serenissimei.
Şi nu de puţine ori ne-am trezit alegând o stradă din încâlceala deopotrivă de tentantă, pentru simplul fapt că din cine ştie ce bucătărie minusculă - restaurantele sunt mai toate micuţe şi ingenios plasate - ne ducea de nas aroma de oregano şi de bunătăţi italieneşti al forno.
Seara, sala centrală a fostului palat transformată azi în piaţă publică, înconjurată de bistrouri, porticuri şi coloane, devine loc de concerte, loc de pierdut vremea pe trepte sau de respiro, cu o îngheţată în mână. Poţi să cobori în subsolul palatului, unde găseşti amprenta fidelă a ceea ce odată a existat, neatins de vreme, la suprafaţă.
E gol, poate din loc în loc dai de vreun bust restaurat, sau de capete de coloane, bucăţi de inscripţii sau indicii despre zeii onoraţi în templul sângerosului împărat, adăpostite toate sub tavanele boltite, mirosind a ziduri umede. Gol, dar animat, vizitat, plin de indicii, de panouri care spun povestea construirii oraşului, cu hărţi din secole diferite, pune faţă în faţă, cât să poţi urmări, falie după falie, biografia portului.
Oraşul de suflet al lui Mestrovici
Chiar dacă palatul domină, ţinând practic, între ziduri, suflul oraşului after hours, nu e singurul indiciu pentru sufletul necomercial al portului. Artelor le-a priit briza adriatică şi zonele unde şi-au găsit loc abundă.
Dai uşor de Muzeul de Etnologie, cotind pe după faţade aparent oarbe descoperi mici galerii de artă, practic lipite de terasele restaurantelor, şi tot în Split e deschisă galeria Ivan Mestrovici, întâiul şi cel mai important sculptor modernist din Croaţia, care a şi locuit între 1931 şi 1939 în casa care azi îi găzduieşte muzeul, un loc în care şi-ar fi dorit să se retragă cu totul. Şi după o cină în port, urmată de clasica plimbare pe ţărm, începi să înţelegi de ce.
În Split, cu Alina Purcaru
Alina Purcaru a absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii București, este coautor al romanului „Rubik”, (Polirom) și timp de aproape trei ani a scris articole pe teme literare în „Cotidianul”. Tot aici, a semnat și mare parte din prefeţele volumelor din colecţia „Literatura”. În prezent este masterand în literatură comparată și jurnalist free-lancer în domeniul cultural.
Nu rataţi!
Muzeul de Arheologie din Split. Cel mai vechi muzeu din Croaţia, fondat la 1820, adăposteşte o colecţie impresionantă de relicve: de la epoca preistorică, trecând prin vârsta colonizării sub tutela grecilor şi ajungând până la perioada medievală. Una dintre cele mai valoroase colecţii de monede antice şi medievale din regiune se găseşte, de altfel, la Muzeul din Split.
ll Muzeul Orăşenesc Split. Deschis la jumătatea secolului trecut, Muzeul Oraşului arhivează mare parte din istoria Splitului, un nivel fiind rezervat perioadei de ocupaţie veneţiană, iar altul, defensivei locale. Pe lângă componenta istorică, muzeul s-a extins în ultimii ani, făcând loc, printre altele, Galeriei Emanuel Vidović, dedicată unuia dintre cei mai valoroşi pictori croaţi ai secolului XX.
Se încarcă comentariile...
