Video Descoperiri uimitoare în inima Munților Șureanu. Locul tainic unde stânele dacice au ieșit la iveală după două milenii
0Un loc greu accesibil din Munții Șureanu a păstrat rămășițele celor mai vechi stâne din România. Arheologii spun că au fost construite de daci și distruse în Antichitate, dar ruinele lor au rezistat timpului datorită izolării ținutului montan.
Munții Carpați au fost din cele mai vechi timpuri un ținut al stânelor alpine și o punte de legătură între comunitățile pastorale de români de la poalele lor.
Cele mai vechi vestigii ale acestor așezări pastorale au fost descoperite în Munții Șureanu, în apropiere de izvoarele Streiului (numit Sargetia în Antichitate) și de Sarmizegetusa Regia.
Culmile împânzite de așezări dacice și castre romane au păstrat, potrivit arheologilor, urme ale unor posibile stâne și adăposturi pastorale. Cercetate sporadic în anii ’50, acestea au rămas greu accesibile călătorilor, labirintul de drumuri forestiere din zonă fiind dificil de străbătut.
Tărâmul sălbatic de la izvoarele Streiului
Unul dintre drumurile ce duc spre aceste așezări pastorale arhaice urmează valea Streiului, pornind din satul Baru (județul Hunedoara), spre izvoarele râului legendar, în care regele Decebal ar fi ascuns comorile dacilor.
Râul Strei izvorăște din Munții Șureanu (video), unde natura înfățișează un peisaj impresionant, dominat de pădurile întinse, care înconjoară poieni și pășuni alpine, și împodobit din loc în loc de ponoare, cascade, peșteri și defileuri spectaculoase.
Până în anii ’70, o cale ferată forestieră funcționa pe valea Streiului, urcând din Baru până spre izvoare, pe un traseu de peste 20 de kilometri, până la poalele Vârfului Negru.
Pe acest traseu sinuos, astăzi în prezent de un drum forestier, râul poartă numele de Petroș și străbate păduri dese, versanți abrupți și poieni în care localnicii au ridicat case de vacanță și sălașe.
La câțiva kilometri de sat, călătorii ajung în poiana de sub Vârful Ticera Pinului (1.057 m), unde pot admira pereții calcaroși ai munților, cu turnuri, surplombe și văi suspendate, ideale pentru iubitorii de alpinism.
Mai sus, pârâul Șipot își adună apele din trei izvoare carstice și formează cascade (video) și repezișuri cu depuneri de tuf calcaros.
„Oboseala urcușului în lungul acestui pârâu este recompensată de tulburătoarea priveliște a unor cascade și repezișuri cu frumoase concrețiuni de tuf calcaros, precum și de cele trei resurgențe situate la baza unui perete vertical înalt de peste 150 de metri. Două dintre izvoare apar din grote, iar unul dintr-un con de grohotiș calcaros, care cu siguranță maschează intrarea într-o peșteră. Tot în peretele calcaros din această zonă se deschid și câteva peșteri, ale căror admirabile formațiuni stalagmitice s-au păstrat tocmai pentru că sunt greu accesibile”, informa geograful Nae Popescu.
Locurile legendare din Munții Șureanu
Drumul forestier însoțește râul până în apropierea izvoarelor sale, unde apele acestuia se unesc cu cele ale pârâului Jigureasa.
De aici, alte poteci și drumuri greu accesibile urcă abrupt spre culmile de peste 1.000 de metri ale munților Paltinu, Maleia, Porumbelu Mare (video), Rudele, Șteaua Mare și, mai aproape de Sarmizegetusa Regia, la Vârful Godeanu (1.659 metri) - numit de localnici „muntele sfânt al dacilor”.
Câteva poieni înconjurate de pădurile de fag și brad găzduiesc stâne vechi părăsite de oameni în această perioadă. Cea mai faimoasă dintre ele este Poiana Omului (video) - unde legendele locale spun că ar fi fost locul unde și-a găsit sfârșitul regele Decebal.
„Știu, ca mulți dintre cei care au trăit aici, despre această legendă a Poienii Omului, ca loc al morții lui Decebal, de când m-am pomenit. De pe la vârsta de 13 ani am cutreierat acești munți cu turmele, iar viața de cioban mi-a plăcut dintotdeauna. Aici, la Poiana Omului era un lucru foarte mare. Coborau ciopoarele de oi, erau mii de oi care se aduceau în acest loc, care erau băgate la oboare și se alegeau aici, iar ciobanii erau tocmiți tot aici”, relata Duțu, unul dintre puținii ciobani rămași în Poiana Omului.
Misterele stânelor dacice
De aici, călătorii pot coborî spre valea Ponorului, la sălașele de sub Ticera Izvorului ori spre Fundătura Ponorului (video). Pe culmile care domină peisajul montan, arheologii au descoperit rămășițe ale unor stâne dacice.
Stânele antice de pe culmile Meleia, Rudele și Tâmpu se compuneau, în general, din două părți: un cerdac rotund cu diametrul de 11 – 12 metri metri și o încăpere rectangulară locuită de păstori. La unele, cerdacul era acoperit de șindrilă, cu acoperișul susținut de bârne de lemn, iar din el au rămas vizibile pietrele de temelie, constatau arheologii.
„Particularitatea surprinzătoare a acestei construcții constă în natura pietrelor temeliei. Aceasta este formată din mici blocuri de conchilic, așezate direct pe lespezi cioplite în stâncă de cele mai multe ori sau, alteori, direct pe stânca nativă dacă aceasta se găsea la suprafață. Astăzi, cele mai multe dintre blocurile de calcar sunt distruse parțial de foc și umezeală”, arăta Constantin Daicoviciu, în raportul săpăturilor arheologice de pe culmea Meleia.
Din alte presupuse stâne arhaice s-au păstrat stâlpii locuințelor, care intrau în pământ 60 – 70 de centimetri, pentru a susține construcții care ajungeau la doi metri. În mijlocul lor era amenajată o vatră de foc. Grâul carbonizat, câteva obiecte de fier printre care se numărau vârfuri de lance și numeroase vase ceramice au fost descoperite într-o fostă stână dacică de pe muntele Maleia și în împrejurimile sale. În apropiere, pe aceeași culme, arheologii au identificat rămășițele altor stâne cu dimensiuni și forme asemănătoare.
„Pe platoul Meleii există două complexe pastorale care se succed în timp, deși amândouă datează din secolul I d. Hr. Din primul complex fac parte patru stâne, nesăpate de noi. Aceste stâni au fost, la un moment dat, părăsite și demolate, în locul lor construindu-se, la o mică distanță, un al doilea complex păstoresc, format din patru stâni. Acestea au pierit într-un incendiu violent, provocat, foarte probabil, de o parte a trupelor romane care se îndreptau spre Sarmizegetusa Regia în anul 102 sau 106”, scria arheologul Constantin Daicoviciu, în anii ‘50.
Cum au sfârșit vechile stâne
Culmile Rudele, Meleia și Tâmpu și, cel mai probabil, și alte dealuri din jurul lor, erau împânzite de așezări dacice sezoniere, care puteau fi locuite doar câteva luni pe an, în restul timpului, rămânând sub zăpadă. Însă unii oameni de știință au arătat că acestea puteau avea și un alt rol decât cel de stâne dacice, indicat de arheologi în primele decenii de comunism.
Motivul îl reprezentau zăcămintele de fier din apropiere și depozitele de fier și unelte dacice descoperite în zonă, locuri din care ar fi fost furnizată materia primă fierăriilor din Sarmizegetusa Regia.
Fostele așezări dacice au sfârșit în urma unor incendii violente ori au fost abandonate, iar rămășițele lor au ajuns sub pământ și vegetație, ori ascunse de pădurile care cuprind munții.
Multe din așezările pastorale din epoca modernă au ajuns și ele abandonate, numărul crescătorilor de animale din Munții Șureanu fiind într-o continuă scădere în ultimele decenii.
Se încarcă comentariile...
