Una dintre cele mai sănătoase mâncăruri din lume: gustoasă, veche de secole și bună pentru fertilitate. Cum se prepară
0Una dintre cele mai vechi și totodată una dintre cele mai sănătoase mâncăruri existente la nivel mondial, este o tocană din Africa de Nord care s-a răspândit de-a lungul secolelor pe toate continentele. Poate fi consumată în toate momentele zilei cu beneficii extraordinare pentru organism.

Gastronomia a evoluat și s-a diversificat de-a lungul secolelor. În plus, importurile, amestecurile și împrumuturile reinterpretate au transformat bucătăria într-un univers fără limite. Evident, bucuria gurmanzilor.
Există însă o serie de mâncăruri care reușesc să îndeplinească mai multe criterii, adică au origini foarte vechi, sunt absolut delicioase, se gătesc ușor și au beneficii extraordinare pentru sănătate. Puține preparate culinare se pot lăuda că întrunesc toate aceste criterii. Unul dintre ele, este shakshuka, sau pe limba berberilor „amestec”. Shakshuka este un preparat culinar născut în regiunile fierbinți ale Africii de Nord dar care a călătorit mai apoi în tot Orientul, iar mai nou în toată lumea. În anul 2025, shakshuka este o variantă de masă super sănătoasă și hrănitoare la îndemâna oricui și foarte la modă inclusiv în zona vest-europeană. Sunt specialiștii care spun că ar fi o mâncare numai bună pentru a stimula fertilitatea masculină.
Tocana deșertului, hrănitoare, picantă, provocatoare
În primul rând ce este shakshuka? Ne-am lămurit deja că este un preparat culinar. Dar ce fel? Ei bine, este o tocană uimitoare prin simplitatea ei. La prima vedere puțini ar înțelege de ce este atât de faimoasă o mâncare atât de simplă. Până o gustă. Shakshuka, datorită amestecurilor de ingrediente, dar mai ales a condimentelor fierbinți ale Africii de Nord este o savoare greu de uitat până la ultima înghițitură. Această tocană originară din zona Tunis-Libia se prepară simplu din câteva ingrediente de bază. Se folosește o ceapă mare tocată, doi ardei grași, câțiva căței de usturoi, șase roșii, șase ouă crude mari. Nu trebuie să uităm condimentele chimen, boia de ardei dulce, coriandru și puțin ardei iute.
„Începeți prin a căli ceapa, ardeii grași și usturoiul tocate cu puțin ulei de măsline extravirgin într-o tigaie mare și groasă. Condimentați cu sare și coriandru, boia de ardei, chimen și piper. Gătiți timp de cel puțin 5 minute, amestecând, până când legumele sunt fierte, apoi adăugați roșii proaspete tăiate cubulețe și o jumătate de cană de sos de roși. Aduceți roșiile la fierbere, apoi acoperiți și lăsați să fiarbă la foc mic aproximativ 15 minute, apoi descoperiți și gătiți încă câteva minute până când sosul se îngroașă”, precizează specialiștii în gastronomie de la „Mediterranean Dish”. Când sosul este gata se folosește dosul unei linguri pentru a crea niște „buzunare” în sosul gros. Se sparg ouăle și se varsă în acele locașuri pregătite. Se acoperă tigaia și se lasă ouăle să se gătească la foc mic-mediu în sos. Se servește cu o lipie, ideală pentru a fi înmuiată în sosul gros, picant și delicios.
O mâncare veche de câteva mii de ani
Deja toată lumea a observat că shakshuka, tocana deșertului, se face foarte simplu și rapid, cu ingrediente aflate la îndemână. De precizat este faptul că această tocană servită de obicei de berberii din Africa de Nord, este una dintre cele mai vechi mâncăruri cunoscute și care a supraviețuit și în lumea modernă. Specialiștii gastronomi spun că shakshuka este mâncarea triburilor de populații Amazigh, adică băștinașii Africii de Nord, popoarele cu legături inclusiv în preistoria locurilor, oamenii liberi ai deșertului. Aici ar fi luat naștere shakshuka, în „triunghiul amazigh”, adică pe locul Tunisiei, Libiei și Algeriei de astăzi.
De exemplu, Rafram Chaddad, istoric culinar tunisian atribuie acest fel de mâncare primelor popoare din Tunisia, numite amazigh. Acesta afirmă că această mâncare a luat naștere pe un areal întins care se întinde din estul Algeriei și sudul Tunisiei până în partea de nord-vest a Libiei. În limba acestor popoare ale deșertului, acești amazigh, shakshuka înseamnă „totul amestecat”. Shakshuka originală nu era cu roșii și nici cu ouă. Pur și simplu era un amestec de legume pe care triburile amazigh le aveau la îndemână. Obligatorii erau ceapa, ardeiul, usturoiul dar și condimentele specifice. Ulterior a apărut sosul de roșii. Mai precis după descoperirea Lumii Noi dar și în urma șederii lui John Baker, consulul britanic din Alep, în regiunea Tunisiei.
Acesta introduce cultura roșiilor în Africa de Nord între 1799 și 1825, iar shakshuka triburilor locale a căpătat și mai multă savoare și densitate. Ouăle au apărut în shakshuka în secolul al XV lea. Un alt istoric culinar, Charles Perry susține că adăugarea ouălor a fost influențată de arabii din Spania, din provinia El Andalus.
Oricum shakshuka este un preaparat extrem de versatil. Rețeta a fost împrumutată de evreii din Egipt iar mai apoi dusă pe continentul asiatic, în Orientul Apropiat. Shakshuka a circulat foarte bine în Imperiul Otoman. Fiecare a adăugat cam ce a vrut la acest preparat, păstrând ideea inițială și mai ales amestecul de condimente. De exemplu, otomanii făceau o shakshuka în care strecurau carne tocată de miel. În alte regiuni și-au făcut loc și spanacul, pătrunjelul, vinetele, ba chiar și brânza feta.
Ușoară, nutritivă, extrem de sănătoasă
Ceea ce o face specială pe shakshuka, pe lângă faptul că este delicioasă, accesibilă și versatilă, este faptul că poate fi mâncată pe toată perioada zilei. Adică poate servi drept mic dejun, prânz sau cină. Mai mult decât atât are beneficii pentru sănătate. De exemplu, roșiile sunt o sursă fantastică de licopen, un antioxidant puternic care joacă un rol cheie în fertilitatea masculină. Licopenul ajută la protejarea spermatozoizilor de stresul oxidativ, îmbunătățind motilitatea acestora dar și calitatea generală. Prin neutralizarea radicalilor liberi, acesta susține menținerea membranelor celulare sănătoase.
Important este și faptul că modul în care sunt gătite roșiile în rețeta de shakshuka cresc, spun specialiștii, biodisponibilitatea licopenului, fiind mai ușor de absorbit de organism. Pe lângă roșii, ouăle oferă toți cei nouă aminoacizi esențiale pe care organismul nu-i poate produce singur și sunt vitali pentru repararea și creșterea celulelor. În plus, ouăle oferă nutrienți importanți precum colina, vitamina D, vitamina B 12. La rândul lor, ierburile aromatice precum coriandrul sau pătrunjelul sunt o sursă concentrată de vitamine și minerale precum vitamina C, vitamina K și fier. Nu mai vorbim de beneficiile extraordinare ale usturoiului, inclusiv cu proprietăți anticancerigene.