Trucuri pentru a prepara cea mai bună friptură la grătar

Să pregăteşti fripturi suculente şi gustoase nu este floare la ureche, mai ales că responsabilitatea îi revine, de obicei, unei singure persoane. Tehnica pasionaţilor de grătar poate să difere, dar anumite reguli şi trucuri ar trebui să fie cunoscute de fiecare pentru ca rezultatul să fie de fiecare dată la înălţime.

Fii organizat

Este esenţial să fii cât se poate de ordonat atunci când faci grătar. Aşa că asigură-te, înainte de a te apuca de treabă, că ai la îndemână tot ce-ţi trebuie: ustensilele potrivite (furculiţă cu coada lungă, un cleşte de bucătărie, un cuţit care taie bine, spatule de diferite mărimi, un prosop sau mănuşi de bucătărie, o cratiţă sau un vas de yena cu capac pentru bucăţile fripte etc.).  Bineînţeles, carnea crudă trebuie ţinută separat de cea gătită pentru a evita problemele de sănătate. 

Marinează carnea

Carnea poate fi marinată înainte de a fi pusă pe grătar, cu un amestec uscat, din sare şi condimente, sau într-o marinată umedă, care poate conţine diverse ingrediente, precum ulei, zeamă de lămâie, vin, sare şi condimente. Carnea lăsată la frăgezit peste noapte este şi cea mai gustoasă, dar în lipsă de timp puteţi să vă mulţumiţi cu cel puţin 30 de minute. 
Marinata consistentă, cu muştar, miere, zahăr, trebuie îndepărtată de pe bucăţile de carne pentru că se arde. 

Jarul perfect

Carnea se pune pe grătar după ce cărbunii au ars timp de cel puţin zece minute, nu mai există flacără şi s-a format un strat fin de cenuşă albicioasă la suprafaţă. Dacă rezistaţi trei sau patru secunde cu mâna deasupra grătarului, la o distanţă de câţiva centimetri, înseamnă că puteţi introduce în „scenă“ carnea. Pentru a întreţine jarul, în cazul în care trebuie să gătiţi cantităţi mai mari, adăugaţi treptat cărbuni.

În loc să întindeţi jarul într-un strat subţire, pe fundul grătarului, adunaţi-l într-o grămadă, în lateral, sau în cerc, spre margine. Legumele sau fleicile subţiri, care se fac mai repede, pot fi plasate deasupra zonei unde cărbunii degajă o temperatură mai ridicată, iar bucăţile care se fac mai greu trebuie aşezate în zonele ferite de căldura puternică. Capacul trebuie închis pentru păstrarea unei temperaturi optime.    

Controlează căldura

Grătarul trebuie să fie bine încins înainte de a pune carne la făcut, iar bucăţile pot fi unse în prealabil cu puţin ulei, pentru a evita lipirea. Bucăţile mai mari de carne, coaste sau sferturi de pui, nu trebuie gătite la foc prea puternic. Grătarul clasic, cu lemn sau cărbuni, ar fi de preferat să aibă capac prevăzut şi cu sistem de aerisire. Friptura se face mai repede şi rămâne fragedă atunci când puteţi regla circulaţia aerului din interior. Un recipient cu apă aşezat în apropierea grătarului reprezintă o altă soluţie pentru ca friptura să rămână suculentă.  

Urme de grătar după regula ceasului

Imaginaţi-vă că suprafaţa grătarului este cadranul unui ceas. Aranjaţi bucăţile de carne orientate spre ora 10:00 a ceasului imaginar şi nu le mişcaţi de pe foc timp de zece minute, metodă perfectă pentru ca grilajul să lase esteticele urme rumenite pe carne. Bucăţile se rotesc apoi spre ora 14:00 şi se frig pe aceeaşi parte încă zece minute. Apoi carnea se poate întoarce şi pe cealaltă parte. Pentru a obţine acest gen de model carnea trebuie întoarsă o singură dată. 

Parfum de fum

Savoarea cărnii la grătar este dată şi de aroma de fum pe care o capătă când alegem acestă metodă de gătit. Pentru un preparat cu adevărat gustos, orice grătar clasic se poate transforma într-o afumătoare. Important este să gătim la foc indirect, adică bucăţile mari de carne să fie aşezate în partea grătarului în care nu există jar dedesubt. Avem nevoie de lemne speciale pentru afumare, cele mai uşor de folosit fiind cele sub formă de chipsuri. Acestea trebuie lăsate la înmuiat timp de 30 de minute sau o oră, în apă sau vin, înainte de a fi folosite. 

Lemnul de nuc are o aromă dulce şi puţin iute, perfectă pentru porc, pui, vită şi vânat, cel de cireş are un iz dulceag şi merge bine cu porcul, vânatul cu pene şi carnea de pasăre, iar lemnul de viţa de vie emană un fum care aduce aminte de fructele de pădure, potrivit în combinaţia cu carne de curcan, pui sau vită. Chipsurile se aşează într-o tăviţă pentru afumare sau pe o folie de aluminiu, direct în jar, apoi se pune capacul pentru a păstra cât mai mult fum în interior.

Când este gata friptura

Termometrul pentru friptură nu este un moft, ci un ajutor de nădejde când trebuie să verificăm dacă este timpul să luăm carnea de pe grătar. Termometrul se introduce în cea mai groasă parte a fripturii, unde nu există multă grăsime. Carnea de porc este făcută când atinge între 65 şi 75 de grade Celsius, iar carnea de pasăre la 80 de grade Celsius. O altă variantă, deşi nerecomandată, ar fi să crestaţi puţin carnea, cât mai rar, atunci când consideraţi că este gata. La final, friptura trebuie lăsată să se „odihnească“ timp de câteva minute într-o cratiţă acoperită, răgaz care va permite eliberarea aromelor.