Povestea ceaiului Matcha, devenit unul dintre simbolurile Japoniei
0Povestea ceaiului Matcha începe acum aproximativ cinci mii de ani, ceea ce înseamnă că o mare parte din istoria băuturii se învârte în jurul legendelor cu vedete asiatice erbologi, călugări, războinici samurai. Varianta general acceptată începe în sudul Chinei, locul de origine al ceaiului verde şi unde Shennong, părintele medicinei chinezeşti, l-a preparat pentru prima dată în jurul anului 2700 î.Hr.
Chinezii au apreciat ceaiul verde pentru proprietăţile sale medicinale, iar călugării budişti zen îl foloseau pentru a rămâne treji în timpul meditaţiei, astfel încât să poată obţina iluminarea.
Cu toate acestea, ceaiul verde a devenit cu adevărat trendy abia în timpul dinastiei Tang, între sec. V-X, când prepararea băuturii a fost ridicată la forma de artă.
Dar aşa cum ştim, trendurile vin şi pleacă, iar în timpul dinastiei Song, între sec. X-XIII, ceaiul fiert şi-a pierdut popularitatea şi noua băutură „it” a devenit ceaiul cremos, cel pe care astăzi îl cunoaştem sub denumirea de Matcha. Acum, frunzele de ceai culese erau încălzite la aburi şi uscate, apoi măcinate la moară, iar pulberea rezultată era amestecată în apă fierbinte (cu sare!) cu un tel bambus şi servită într-un bol.
La sfârşitul sec. XIII, din nou schimbare de trend – chinezii uită de ceaiul cremos şi revin la prima dragoste – ceaiul verde frunze, infuzat – iar japonezii preiau supremaţia. Ei sunt cei care încep să îl promoveze „ Ceaiul este cel mai bun remediu mental şi medical şi are capacitatea de a face viaţa mai frumoasă şi mai completă” făcându-l să câştige popularitate în rândul elitei japoneze, în special printre războinicii samurai, care au perceput ceaiul ca pe un simbol al puterii.
Astfel, popularitatea ceaiului Matcha a început să crească încet-încet în Japonia, atingând apogeul în secolul XVI datorită ceremoniei de ceai, ceremonie prin care conducătorii japonezi, războinicii şi comercianţii puteau socializa. Aşa-numita „cale a ceaiului” reprezintă o activitate culturală japoneză complexă care, la nivelul cel mai de bază, poate fi descrisă ca o gazdă ce serveşte ceai unui oaspete.
Matcha este frunza de ceai verde. Pentru prepararea ei se folosesc frunze de ceai de calitate superioară, care sunt măcinate foarte fin şi transformate în pudră. Fiind umbrite în ultimele săptămâni înainte de recoltare, acest proces le sporeşte cantitatea de aminoacizi. Majoritatea frunzelor de ceai – frunze obişnuite de plante sau cele din planta de ceai verde (din care se face ceaiul verde, negru, alb, galben, oolong, Pu-erh) – sunt doar infuzate în apă pentru a le extrage aroma şi beneficiile. Matcha însă conţine întreaga frunză de ceai, care a fost transformată în pulbere, deci atunci când este adăugat în apă sau lapte, literalmente beţi planta. Sau o mâncaţi pentru că puteţi amesteca Matcha cu piper negru şi sare roz de Himalaya şi presără peste ouă, somon sau friptură; îl puteţi utiliza în tot felul de mâncăruri savuroase, cum ar fi hummus cu Matcha, salată de broccoli, supa vegetariană cu caju; se poate folosi la prepararea multor prăjituri – tarta cu morcovi, fursecuri, biscuiţi sau îl puteţi cerne peste îngheţată de vanilie. Şi desigur, cocktailuri şi mocktailuri! Aşadar, simţiţi-vă liberi să o folosiţi aşa cum vă place – este un ingredient versatil!
La fel cum şampania autentică provine din regiunea Champagne a Franţei şi piperul de Kampot provine din Kampot, Cambodgia, Matcha vine din Japonia. Nimeni nu poate contesta faptul că cel mai de top ceai Matcha provine din Japonia. Regiunea cea mai cunoscută pentru producţia de matcha este Uji, aflată la periferia oraşului Kyoto, capitala culturală a Japoniei. Uji este locul de naştere al Matcha, adevăratul OG al ceaiului japonez. Istoria ceaiului matcha începe cu fermierii din Uji, care cresc şi recoltează ceaiul de mai bine de 800 de ani, tradiţiile lor fiind transmise din generaţie în generaţie.
Există însă şi alte regiuni din Japonia care produc Matcha de calitate, cum ar fi Nishio, cunoscut pentru producţia în masă şi Fukuoka, cu un spirit antreprenorial mai tânăr şi mai înfometat, care experimentează metode pentru menţinerea calitatăţii ridicate şi, dar produc şi ceai suficient pentru a satisface cererea lumii moderne.
Teina conţinută în Matcha oferă un plus de energie şi concentrare, iar aminoacizii moderează efectul teinei, rezultând echilibrul perfect între energie şi relaxare.
Conteaza cum este preparat
Particulele minuscule de frunze din Matcha nu sunt solubile, ceea ce înseamnă că nu se vor dizolva atunci când sunt adăugate în apă sau lapte. În schimb, pulberea trebuie suspendată în lichid. Acest lucru face ca Matcha să fie singurul ceai cu suspensie din canonul japonez de ceaiuri. Amestecul cu lingura doar va transforma pasta în bulgări. Însă bulele formate prin aerarea băuturii – prin amestecare, agitare sau blending – sunt cele care menţin pudra în loc şi creează spuma încântătoare de deasupra.
Pentru că este un ceai de suspensie, dacă lăsaţi o băutură matcha să stea prea mult timp, solidele se vor lăsa pe fundul paharului.
Prepararea ceaiului Matcha este foarte versatilă. Tradiţional, în Japonia, se prepară în două modui: „usucha” (subţire) şi „koicha” (gros). Ambele tipuri sunt servite calde într-un bol numit „chawan”. Usucha este preparată într-un raport de 2 grame (1 linguriţă) de Matcha la aproximativ 60 ml de apă. Koicha foloseşte o cantitate dublă de Matcha tot pentru 60 ml de apă, obţinându-se o textură groasă asemănătoare vopselei.
În Europa sau Statele Unite, se serveşte fierbinte sau rece, însă proporţia este cu totul alta: la 2 grame de Matcha adăugam 200 – 300 ml de apă sau lapte, în funcţie de preferinţe.
Se încarcă comentariile...
