Mâncărurile-medicament ale strămoșilor. Trei rețete tradiționale românești care-ți lasă gura apă. Una dintre ele a ajuns în topul mondial
0Specialiștii în nutriție spun că supele și ciorbele sunt miraculoase pentru menținerea sănătății și o dietă echilibrată. Avantajul românilor este că aceste preparate fac parte de sute de ani din tradiția poporului nostru.
Ciorbele și supele sunt printre cele mai hrănitoare alimente pentru om. Acestea sunt bogate în nutrienți, hidratante și sățiose. Din punct de vedere al sănătății, sunt un adevărat miracol fiindcă îmbunătățesc digestia, stimulează imunitatea, au grijă de sănătatea inimii și au un conținut caloric slab sau moderat. În plus, oferă o varietatea excepțională de ingrediente, fiind ușor de gătit chiar și pentru cei care nu sunt prea pricepuți în ale gastronomiei. "Cu supă/ciorbă nu greșiți niciodată: hidratează și încălzește, hrănește și satură(...)Nu există un produs mai echilibrat nutrițional, care să țină stomacul plin timp îndelungat”, preciza pe rețelele sociale nutriționista Mihaela Bilic.
Deși cuvintele care definesc aceste preparate sunt împrumutate din alte limbi (ciorba are origini turcești, iar borșul rusești), românii au o tradiție deosebită în realizarea de fierturi. Era cel mai ușor mod de a prepara o mâncare sățioasă, ieftină, cu ingrediente la îndemână și care să sature tot neamul. Vă prezentăm trei dintre cele mai cunoscut și delicioase rețete de ciorba românească.
Zeama vindecătoare a strămoșilor
Una dintre cele mai bune ciorbe la nivel mondial (așa cum arată un top mondial realizat de reputata enciclopedie culinară Taste Atlas) este zeama de cocoș cu tăiței, un simbol al bucătăriei românești autentice. Ea îmbracă diferite forme în funcție de regiunea geografică, dar esența este aceeași. Moldovenii o acresc cu borș, alții cu aguridă sau zeamă de varză, iar în alte zone este lăsată „dulce”, fără niciun fel de acreală. Această ciorbă și-a câștigat reputația de super-mâncare, mai ales în Moldova de pe ambele maluri ale Prutului: atunci când răceala încearcă familia sau pur și simplu frigul bate la ușă și riscă să aducă cu sine probleme de sănătate, gospodarul taie cocoșul iar nevasta pregătește această zeamă-medicament.
Rețeta este destul de simplă. În primul rând, aveți nevoie de un cocoș gras. În lipsa lui, merge și un pui gras cu grăsime galbenă. Mai aveți nevoie de unul sau doi ardei gras, două cepe mari, doi morcovi și pătrunjel rădăcină. Pentru condimentare se recomandă piperul boabe aromat, frunzele de dafin și pătrunjel verde. În Moldova, borșul este obligatoriu. În Moldova de peste Prut, gospodinelor le place să aibă la îndemână și câteva roșii murate în saramură. În plus, ideal ar fi să pregătim niște tăieței de casă, care se prepara dintr-un ou, 100 de grame de făină și un pic de sare. Se amestecă bine și se tot adaugă făimă până când aluatul este compact și nu se mai lipește de mână. După aceea, se întinde cu sucitorul într-o foaie mare și se taie în fâșii. Unii preferă tăiețeii subțire, alții mai lați. În mod tradițional, la zeama de cocoș țărănească se folosesc tăieței lați, consistenți. Se lasă la uscat, pe un ștergar. Revenind la modul de preparare al zămurilor de cocoș, se începe cu spălara cărnii iar dacă este proaspăt tăiată se lasă o vreme în apă rece să iasă tot sângele, după care se pune la fiert într-o oală. Ideal este să adăugăm carnea când apa este călduță. Se folosește fie doar sdică spinări, gâturi, aripi, fie tot cocoșul.
Carnea se taie bucăți potrivite atunci când se pune în oală. Se lasă la fiert și se spumează din când în când. Ideal este să o gătim la foc mic, după ce a ieșit toată spuma la suprafață. Nu uitați să adăugați sare, boabe de piper și frunze de dafin. Fierberea durează cam o oră (dacǎ nu sunt păsări bătrâne). După acest interval, adăugăm morvocul tăiat rondele, ceapa, pătrunjelul rădăcină și ardeiul tăiat cubulețe. În cazul rețetei tradiționale, ceapa și pătrunjelul rădăcină se fierb întregi și sunt scoase după aceea din ciorbă. Când carnea și legumele sunt fierte, se adaugă borșul. La urmă, se pun tăițeii și se verifică de sare. Când zeama este gata se presară deasupra pătrunjel tocat. Este servită cu pâine bună de casă, neapărat integrală.
Ciorba națională a românului
Pe lângă zeama de cocoș, o altă legendă vie a gastronomiei tradiționale românești este ciorba țărănească, care, pe vremuri, se făcea din vită sau porc și era o mâncare de sărbătoare, de eveniment sau de prins puteri. Este un preparat hrănitor: „Între ciorbele purtătoare de cocardă tricoloră, ciorba țărănească de văcuță sau de purcel-ah, gingășia atașată a diminutivelor-are un loc bine formulat. E drept, cuvântul ciorbă ne vine direct din turcă, borș din rusă, supă și cremă din franceză, deci s-ar zice că nu avem nimic al nostru. Dar uite că anumite zemuri( iar zeamă din latină vine!) numai noi le-ncropim, adăugând cel mai adesea rețetei cosmopolite ceva de pe lângă casa noastră, care o face să se schimbe și să triumfe național”, preciza Radu Anton Roman în „Poveștile bucătăriei românești”. Pentru această zeamă țărănească avem nevoie de ceapă, țelină, pătrunjel rădăcină, morcov, păstrânac, ardei gras, varză albă, conopidă, dovlecei oase de vacă sau porc, piept de vițel sau carne slabă de porc. Dacă vrem să o îmbunătățim și să facem ciorba nițel mai modernǎ, putem pune și mazăre, fasole verde, vânătă, cartofi și roșii.
Gramajul diferă în funcție de cantitatea de ciorbă pe care vrem să o obținem. Ca sǎ obținem preparatul, curățăm și tăiem legumele, spargem oasele, iar toate se pun la fiert, la foc mic, în apă cu sare, boabe de piper și frunză de dafin. Ulterior adăugăm carnea macră și spumăm cu grijă. După o oră de fiert, se bagă în ciorbă și legumele rădăcinoase, bine tăiate și porționate și se mai lasă jumătate de oră. Adăugăm cartofii tăiați cubulețe, vânăta, dovlecelul și conopida. După încă un sfert de ceas, se pune borșul sau zeama de varză, ori agurida, în funcție de zona geografică. Se mai lasă maximum 5 minute. Se oprește focul și se presară leuștean tocat. Este servită cu smântână și un ardei iute mai focos.
Delicii simple și binefăcătoare într-o singură farfurie
Una dintre cele mai simple și sănătoase zemuri românești autentice este zeama de lobodă, un deliciu ardelenesc în special. Loboda este o specie de plantă erbacee asemănătoare spanacului (i se mai și spune spanacul francezului), cu origini străvechi în Europa și Asia. A fost utilizată din cele mai vechi timpuri de greci, romani, de geți și daci.
Este o plantă cu multiple beneficii pentru sănătate și proprietăți nutritive. Previne anemia datorită conținutului ridicat de fier, ajută la detoxifierea ficatului, reglează tensiunea arterială, susține sănătatea intestinală prevenind constipația, protejează vederea (este bogată în luteină și zeaxantină), ajută la gestionarea colesterolului și e un adjuvant în diete, oferind vitamine și minerale esențiale. Din lobodă țăranii făceau o zeamă incredibil de bună. Există o rețetă țărănească simplă, vegană, din zona Olteniei. Aveți nevoie de câteva legături sănătoase de lobodă, ceapǎ, ardei kapia, morcovi și țelină. În rețeta originală se mai pune și măcriș, dar dacă nu aveți nu-i nicio problemă.
Nu uitați însă de leuștean, care se pune la final. În primul rând, se taie mărunt legumele și se pun la călit morcovul, țelina, ardeiul tăiate cubulețe şi ceapa solzișori. Se prăjesc ușoare și apoi se toarnă apă cu sare și se lasă la fiert până se înmoaie. Apoi, se pune loboda care fierbe foarte repede, iar la urmă se adaugă leușteanul tocat. În gospodăria țărănească, ca să crească copiii mari și sănătoși sau bărbatul să aibă forță la muncile câmpului, gospodina spărgea și ouă direct în ciorbă și amesteca, făcând celebrele „zdrențe”. Dacă vreți să o îmbunătățiți cu ingrediente ajunse mai târziu pe plaiuri românești, este foarte bine. Puteți adăuga cartofi sau orez. La varianta ardelenească se adaugă un amestec de smântână cu ouă, boia de ardei dulce sau iute (după gust), lapte și smântână. Unii adaugă chiar și niscai șunculiță undită pentru aromă. În orice caz, este un deliciu total, extrem de accesibil financiar și ca dexteritate culinară.
Se încarcă comentariile...
