"Multa lume crede ca pilotii de raliuri nu sunt normali la cap"

recunoaste campionul national en-titre la raliuri, Mihai Leu

- Ca si ei ma amuzau pe mine, dar pana la urma sunt niste copilarii care nu trebuie bagate in seama. Imi mai spuneau ca manusa de raliu are cinci degete, nu unul, ca la box. De fapt, erau multi care nu acceptau ideea ca eu nu vreau doar sa particip, dar ca am si tupeul sa sper la un loc pe podium. M-am apucat de raliuri fiindca, intr-un fel, am fost nevoit sa o fac. Se intampla in '98, cand din cauza unei probleme la mana stanga - am avut tendonul rupt -, a trebuit sa renunt la box. Dupa trei saptamani de stat acasa, ma plictisisem ingrozitor. Mi-am zis "sunt tanar, doar n-o sa stau toata ziua sa ma joc la calculator". Trebuia sa fac ceva!
- De ce raliuri?
- Pentru ca imi plac mult masinile. E o pasiune mostenita cumva, tatal meu a fost campion national de circuit. La un moment dat, am aflat ca cei de la Ford organizau Cupa Ford Ka. I-am sunat si i-am intrebat daca nu vor sa-mi dea mie una din masini. Am luat cu ea locul intai. Bineinteles, n-au lipsit nici de acea data comentariile rautacioase. Unii spuneau chiar ca m-au ajutat organizatorii sa castig. Anul urmator, am trecut pe o masina mult mai tare, un Ford Puma de 1600cc, dar cu care nu am avut rezultate notabile. Totusi, lumea incepuse sa ma ia mai in serios, dar cand au auzit ca urmeaza sa-mi achizitionez o masina de 300 de cai putere, mi-au prezis ca n-o sa iau nici trei viraje cu ea. A urmat un sezon echilibrat, in care am castigat cateva probe speciale. In 2001 am devenit vicecampion national, iar in 2002 am trecut pe un WRC (n. red. - world rally car, cea mai performanta masina de raliuri). Oricum, eu am recunoscut mereu ca a contat mult si faptul ca lumea ma cunostea de la box. Capitalul de imagine pe care il aveam deja cand m-am apucat de raliuri m-a ajutat inclusiv sa-mi gasesc mai usor sponsori.
- Ai practicat doua dintre cele mai dure si periculoase sporturi. Cat e curaj, cat inconstienta si cat nebunie in ce ai facut pana acum?
- Curaj cred ca au toti cei care fac un lucru deosebit in viata. Asta nu e valabil doar pentru sportivi, fie ca e boxer sau pilot de curse. De inconstienta nici nu poate fi vorba, iar nebunie cred ca se cheama atunci cand te arunci de la etajul 10 ca sa vezi daca mori. Sa mergi cu masina exact atat de tare cat stii ca poti nu e o nebunie. Ai o senzatie extraordinara.
- Ti-ai vandut masina cu care anul trecut ai iesit campion. Acum mergi cu un Hyundai Coupe kit-car. Ai sanse sa-ti aperi titlul cu o masina care are tractiune doar pe fata? La Raliul de la Hunedoara te-a lasat masina. Ai fost cu atat mai trist fiind si la tine acasa. Ai abia 3 puncte dupa doua etape. Ce ai de gand, nu te mai intereseaza titlul national?
- E adevarat ca mi-a parut rau ca am avut ghinion acasa, mai ales ca inainte sa abandonez, eram pe locul doi in clasamentul general. Sigur ca ma intereseaza titlul national, dar ca sa ma bat pentru el, am nevoie de o masina care sa nu ma dezavantajeze in fata celorlalti. Dupa ce m-am consultat cu Hyundai si Lukoil, sponsorii mei, am stabilit ca voi achizitiona un nou WRC. In acest weekend voi decide daca il iau sau nu. Mi-as dori mult ca saptamana viitoare la Baia Mare sa ma prezint cu noua masina.
- Care e diferenta dintre o masina de strada si una de raliu?
- Diferentele sunt enorme. Implicarea marilor constructori de masini - Mitsubishi, Subaru si Toyota in Campionatul Mondial de Raliuri - s-a facut in primul rand cu scopul de a promova marcile respective. Diferenta dintre un Hyundai de strada si unul de raliuri, de exemplu, este ca cel de strada are 60 cai putere, cel de raliuri, 300 CP. Sa va dau si un exemplu concret: selectarea treptelor de viteza, in cazul masinilor de strada, se face intr-o secunda. La una de raliu, in 0,1 secunde, iar vitezele se schimba fara ambreiaj. Franarea, de asemenea, e diferita. Multi piloti, pentru a mai castiga timp, franeaza cu piciorul stang. La baza, orice masina de raliu are si una de serie, dar incepand cu interiorul, totul e diferit. In scaune, stai intr-o pozitie cat mai buna pentru raliu, dar nu neaparat intr-o pozitie comoda, ci una care sa-ti permita sa actionezi in orice situatie. Centurile sunt iarasi mult diferite. Pur si simplu, te lipesc in scaun. Cu ajutorul lor, in cazul unui accident, soferul si copilotul nu se pot misca nici daca vor.
- Adica sansele sa mori intr-o masina obisnuita sunt incomparabil mai mari decat intr-o masina de raliu.
- Teoretic, da. Multa lume traieste cu impresia ca pilotii de raliuri nu sunt normali la cap. Nu e deloc asa. Cel mai dramatic lucru care mi s-a intamplat cand m-am rasturnat a fost o zgarietura la un deget. Iar prima oara cand m-am rasturnat am fost foarte dezamagit, dar nu speriat. Am vrut chiar sa renunt la raliuri. Un mecanic englez m-a incurajat, spunandu-mi ca in Anglia se spune ca cine nu sare macar o data pe an afara din traseu, inseamna ca nu merge destul de tare. A fost destul ca sa-mi dau seama ca nu trebuie sa ma las.
- Care este viteza medie cu care se alearga la un raliu?
- Raliurile sunt organizate pe trasee destul de virajate, si atunci o masina de raliu nu are o viteza finala foarte mare. De exemplu, un Hyundai merge cu o viteza de 180, 190 km/h, dar ajunge la 100 km/h in 3,5 secunde. Sa mergi pe un drum forestier, unde nu incape decat o masina, cu 150 km/h, inseamna ceva!
- Nu va e teama chiar deloc, asa cum declara unii piloti?
- Nu pot sa vorbesc in numele tuturor, dar in ceea ce ma priveste, ma gandesc mereu ca se poate intampla ceva. Nu trebuie insa ca frica sa te domine, dar nici nu trebuie sa-ti depasesti propriile limite. E un lucru pe care l-am invatat din box. Accidentele se intampla in momentul in care un pilot merge mai tare decat se poate merge in acel loc. Ce stiu sigur este ca atunci cand ma urc la volan, o fac pentru a merge tare si pentru a castiga.
- In acest sport e nevoie de multi bani. Care este bugetul anual de care are nevoie un pilot?
- Sunt niste diferente. Sa poti sa mergi la raliuri, ai nevoie de 20, 30.000 dolari pe an. Dar ca sa ajungi sa te bati pentru titlu, ai nevoie cam de 300.000 dolari pe an. Sumele acestea sunt valabile in Romania. In Germania, de exemplu, un pilot de pe un WRC are un buget de 700.000 - 1 milion dolari anual. Va dati seama ca noi incercam sa reducem cat putem cheltuielile. Un singur far costa in jur de 800 de euro, o revizie la motor sau la cutia de viteze, in jur de 15.000 dolari fiecare in parte.
- De ce costa atat de mult? Cei care nu au bani si nu isi gasesc un sponsor inseamna ca nu au nici o sansa.
- Sansa intotdeauna exista undeva. Orice inceput e greu, nu are nimeni cum sa fie numarul unu de la inceput, fara sa treaca prin greutati. Asa se intampla si la nivel mondial. Niki Lauda sau Mika Hakkinen au avut o multime de probleme la inceput. E un sport costisitor, in care odata rezolvata partea de finantare, trebuie sa-ti asumi toate riscurile si problemele pe care ti le poate face masina. E alegerea fiecaruia daca merita sau nu. In ceea ce priveste piesele, sunt scumpe fiindca sunt facute manual, sunt mult mai usoare decat cele pentru o masina de strada, pentru a nu incarca masa totala.
- Uitandu-ne pe soselele noastre, sunt destui pretendenti la titlul de campion de raliuri. Crezi ca cei care se cred "rai" pe sosele alergand cu 200 km/h ar face fata unui raliu adevarat?
- Nu cred ca ai nevoie de prea mult curaj ca sa accelerezi cu 200 km/h in linie dreapta. La raliuri e nevoie de indemanare, masina trebuie condusa cursiv, cu o viteza constanta. Sigur ca teoretic este posibil ca cineva care merge tare pe sosea sa fie in stare sa mearga si la raliu bine. Chiar Schumacher a spus odata ca e posibil ca pe undeva prin Mexic sa existe un sofer de autobuz care stie sa piloteze mai bine decat el.
- Box mai practici ?
- Nu. Boxul a insemnat enorm pentru mine. A fost o etapa importanta din viata mea, dar care s-a terminat. Centura castigata in '97 o tin aproape ascunsa, in dulap. Imi trezeste nostalgii daca o vad.