Tenisul şi arma boicotului. Noile calendare anunţate de ATP şi WTA

US Open a fixat reperele primului mare turneu post-pandemie. Acum, jucătorii trebuie să decidă dacă vor merge la New York între 31 august şi 13 septembrie.

La nivel organizatoric, ATP şi WTA nu au ajuns la consens, semn că fuziunea propusă de Roger Federer în timpul pandemiei e improbabilă. WTA programează primul turneu cu două săptămâni înainte de începutul primului tablou principal de la masculin şi îşi ia un angajament ferm de a merge în Asia după Roland Garros, importanţa acestei pieţe pentru tenisul feminin fiind cu mult mai mare decât pentru ATP, care a preferat să contureze noua structură a calendarului doar până la Roland Garros. Soarta clasamentelor mondiale, îngheţate începând cu 8 martie, rămâne încă necunoscută. Singura certitudine: WTA Race va merge mai departe, toate punctele câştigate în 2020 contabilizându-se pentru a stabili participantele la WTA Finals, care păstrează datele iniţiale, 9-15 noiembrie.
 

Boicotul, arma jucătorilor

La jumătatea lunii martie, când Federaţia Franceză de Tenis a împins spre toamnă Roland Garros-ul, s-a fluturat deja în aer un posibil boicot. Donald Dell, co-fondator ATP, declara că sportivii de top ar putea alege între cele două turnee de Mare Şlem prevăzute a se disputa pe continente diferite, la 3.500 km distanţă, pe suprafeţe diferite, într-o lună.

Istoric, tenisul a făcut multe progrese sub ameninţarea boicotului. Şi deja, în momentul în care US Open a anunţat disputarea ediţiei 2020, această tactică le-a adus jucătorilor o victorie, prin eliminarea carantinei obligatorii la sosire, sau a limitărilor în ceea ce priveşte dimensiunea staffului. Pierderile rămân mari, având în vedere că nu se vor juca calificări sau dublu mixt la New York, iar tablourile de dublu vor fi înjumătăţite. Americanii vor prezenţa starurilor tenisului, însă problema este la bază. Rafael Nadal a declarat printre altele că îşi condiţionează prezenţa la Grand Slam-urile rămase din 2020 şi de „accesul tuturor jucătorilor“. Bianca Andreescu, campioana de anul trecut care tocmai a împlinit 20 de ani, a transmis că este pro-US Open: „înţeleg poziţiilor tuturor jucătorilor, însă eu mă voi bucura de orice şansă voi avea de a juca“. Indianul Prajnesh Gunneswaran (132 ATP) este însă îngrijorat că lipsa calificărilor va rezulta într-o distanţare şi mai mare în clasament între prima sută mondială şi restul plutonului.

Un US Open privat de prezenţa europenilor, a australienilor ori a asiaticilor ar împinge tenisul în logica anilor 1900. În anii 1920, călătoria spre Australia se putea face doar cu barca, iar din Europa drumul dura 45 de zile, astfel încât turneul aparţinea doar australienilor. Fraţii Doherty, Bill Tilden, „muschetarii“ René Lacoste şi Henri Cochet, Pancho Gonzales nu au jucat în Australia. Chiar şi mult mai aproape de zilele noastre, mari jucători au evitat Australia: Manuel Santana şi Jan Kodeš nu au mers niciodată, în timp ce Manuel Orantes, Ilie Năstase (la 35 de ani) sau Bjorn Borg (înainte de a câştiga primul său Grand Slam) au avut o singură vizită la Antipozi.
 

De la boicot la victorie 

• În anii ’70, Billie Jean King jongla cu ameninţările de boicotare a turneelor, pentru a impune premii egale pentru femei (bărbaţii încasau cecuri şi de zece ori mai mari).
• Majorarea premiilor în bani pentru primele tururi în turneele de Mare Şlem a fost obţinută prin ameninţarea boicotului, jucătorii negociind pentru un procent mai mare din totalul încasărilor (au fost ameninţate US Open 2003, Australian Open 2012 şi 2019).
• Arthur Ashe a folosit boicotul în problema Aperheidului.
• În 2001, Wimbledon a fost ameninţat cu boicotul dacă nu va schimba formula capilor de serie: britanicii au cedat şi au trecut de la 16 la 32 de favoriţi, formulă de compromis ce ţinea cont şi de ierarhia mondială.
• În 2012, jucătorii în frunte cu Rafael Nadal au ameninţat turneul de la Madrid şi au obţinut, după o unică ediţie, abolirea revoluţionarei zguri albastre a lui Ion Ţiriac.
• Cel mai recent, s-a vorbit că Australian Open 2020 ar putea fi evitat de jucători, din cauza condiţiilor meteo extreme şi a problemelor provocate de incendiile de vegetaţie.
• Însă singurul caz concret în care ameninţarea a fost pusă în aplicare a fost Wimbledon 1973, când 79 de jucători, printre care şi deţinătorul titlului Stan Smith, s-au retras de la Wimbledon, ca urmare a suspendării dictate de Iugoslavia împotriva lui Nikola Pilić.

Programul revizuit pentru ATP  

14 august: Washington (ATP 500)
22 august: New York (mutat de la Cincinnati) (Masters 1000)
31 august: New York - US Open (Grand Slam)
8 septembrie: Kitzbuhel (ATP 250)
13 septembrie: Madrid (Masters 1000)
20 septembrie: Roma (Masters 1000)
27 septembrie: Paris - Roland Garros (Grand Slam)

*pe mai departe, calendarul va fi anunţat la jumătatea lunii iulie, luându-se în calcul turnee europene în sală şi un circuit asiatic, până la Turneul Campionilor de la Londra
 

Programul WTA revizuit (include 20 de turnee)  

3 august: Palermo (International) şi San Jose (Premier)
21 august: New York (mutat de la Cincinnati, Premier 5)
31 august: New York - US Open (Grand Slam)
7 septembrie: Istanbul - (International)
14 septembrie: Madrid (Premier Mandatory)
20 septembrie: Roma (Premier 5), Strasbourg (International)
27 septembrie: Paris - Roland Garros (Grand Slam)
5 octombrie: Seul (International)
12 octombrie: Beijing (Premier Mandatory)
19 octombrie: Wuhan (Premier 5), Nanchang (International)
26 octombrie: Zhengzhou (Premier) + un turneu International
2 noiembrie: Moscova şi Tokyo (Premier)
9 noiembrie: Turneul Campioanelor - Shenzhen
16 noiembrie: Zhuhai Elite Trophy
23 noiembrie: Guangzhou (International)