Exclusiv România bolnavă: „Avem bugete sărăcăcioase și legi învechite!“. Scandalul din sport, comentat dur din interior
3Dezvăluirile „Adevărul“ privind discriminarea din sportul românesc, în care medaliații olimpici sunt cu banii la zi, în timp ce practicanții unor discipline neolimpice așteaptă de doi ani și jumătate să-și primească drepturile financiare, au zguduit Agenția Națională pentru Sport.
Dacă șefa ANS-ului, Elisabeta Lipă (59 de ani), a refuzat dialogul cu „Adevărul“, spunând că întrebările trebuie adresate „cabinetului“, în schimb, vicepreședintele Agenției, Gabriel Toncean (48 de ani), a acceptat o discuție amplă pe această temă.
„Adevărul“: De ce în sportul romanesc, în anul 2024, există această discriminare crasă între sportivi?
Gabriel Toncean: Îmi e greu să înțeleg, dar, din păcate, aceste probleme sunt repercusiuni ale trecutului. Restanțele către unele ramuri sportive au fost mereu. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e deloc corect. Indiferent de proba despre care vorbim, obținerea performanței e la fel de grea pentru toți sportivii. Și toți ar trebui să fie tratați la fel. Noi suntem Agenția Națională pentru Sport și nu Agenția Națională pentru Sporturile Olimpice! Ca să nu vorbim despre discrepanțele în ceea ce privește cuantumul premierilor olimpice, comparativ cu sporturile neolimpice...
Impresia generală, din exterior, e că avem un buget minuscul pentru sport. Și, la puținul pe care îl avem se adaugă și o distribuție total ineficientă a fondurilor. Altfel spus, risipim mulți bani pe sporturi neperformante și pe federații care nu-și ating obiectivele. Sunteți de acord?
Într-adevăr, bugetul avut în ultimii ani nu poate fi deloc suficient pentru marea performanță. De obicei, când ai puțini bani, încerci să-i împărți, așa cum poți mai bine, astfel încât toată lumea să supraviețuiască. Dar, cu siguranță, o să nemulțumești o mare parte a celor care au putință și voință să performeze și nu o pot face din cauza bugetului mic. În rest, nu sunt deloc de acord cu discuția privind unor sporturi neperformante! Sau când spuneți că sunt federații care nu-și ating obiectivele. Performanța sportivă e ceva ce nu poate fi cuantificat sau cântărit în procente exacte. Pentru fiecare conducător, rezultatele ramurii sportive pe care o coordonează sunt cele mai importante și prețioase. Iar când vine vorba de obiective, ca să ai rezultate foarte mari, la început, îți propui obiective foarte mici, nu? Eu cred că fiecare federație încearcă să facă cât mai mult cu puținul pe care îl are. Din păcate, realitatea e că, atunci când puțin investești, puțin primești!
Și atunci, cum putem remedia situația?
Eu cred că adevărata performanță se poate obține doar atunci când guvernul, autoritățile locale și județene, mediul de afaceri și mișcarea sportivă din România vor deveni un tot unitar cu Agenția Națională pentru Sport! De asemenea, cred că ar trebui să găsim câteva răspunsuri: De ce Agenția Națională pentru Sport și nu Ministerul Sportului? De ce aproape toți liderii afirmă că sportul e o prioritate națională, dar prea puțini cred asta cu adevărat? De ce nu înțelegem că investițiile în infrastructura sportivă reprezintă o investiție în viitorul acestei țări? Deci, ca și concluzie, din cauza bugetelor sărăcăcioase, a legilor învechite și a lipsei coeziunii factorilor de decizie, federațiile sunt limitate să facă performanță.
Sunteți de peste un an la Agenția Națională pentru Sport. Ați văzut lucrurile din interior. Le simțiți altfel acum. Ce credeți că ar trebui să se întâmple, astfel încât sportul românesc să aibă o finanțare adecvată?
Trebuie să recunosc că viziunea mea asupra viitorului sportului românesc e total alta acum! Prima condiție să putem emite pretenții e ca Agenția Națională pentru Sport să redevină Ministerul Sportului și să ne așezăm, din nou, la masa ședințelor de guvern, acolo unde se iau deciziile la nivel de țară. Următorul pas e ca atunci când se numește o conducere, termenul minim de exercitare a misiunii să fie de 4 ani și cu impunerea unor obiective clare. Cum poți avea performanță, când miniștrii / președinții se schimbă la intervale de aproximativ un an?! Fiecare lider vine cu viziunea lui și, până când să și-o implementeze, trebuie să-și facă bagajul pentru că va veni următorul, care va vedea cu totul și cu totul altceva.
Cum vedeți, după un an și ceva la ANS, Strategia Națională pentru Sport?
Se tot vorbește de treaba asta, dar ce nu pricep eu e ce fel de strategie?! Fiindcă o strategie poți să faci cu 100 de dolari și alta cu un milion de dolari. Eu cred că pentru a putea reveni acolo unde am fost cândva, trebuie să avem o proiecție financiară pe termen mediu și lung, după care să stabilim prioritățile și nevoile sportului romanesc, fără să mai lucrăm după ureche. Cu accent pe necesitatea investițiilor în infrastructuri sportive. Doar așa România ar redeveni o pretendentă la medalii, indiferent de ramura sportivă.
Revenind la subiectul amânării primelor medaliaților unor probe neolimpice, o altă acuză, care circulă la adresa ANS-ului, e că distribuția banilor se face în funcție de preferințele celor care au pâinea și cuțitul în mână. Aici, vizată a fost, în primul rând, doamna Lipă si cu Federația de Canotaj. Cum comentați?
De spus se spun multe și poate la fel cred mulți și despre mine că aș favoriza Federația de Culturism și Fitness, unde am fost președinte, timp de 10 ani. Vă spun cu mâna pe inimă și se poate verifica în acte, că sportivii de la Culturism și Fitness nu și-au primit drepturile pe ultimii doi ani! Am înțeles situația, că nu prea au fost bani și s-a pus accent pe participarea la Jocurile Olimpice, dar sper ca lucrurile să se reglementeze cât de curând și să ne respectăm obligațiile față de toți cei care au adus onoare țării, fără a ține cont de ramura sportivă. Revenind la întrebarea dumneavoastră, cred că am fi absurzi să nu recunoaștem că orice om are și o doză de subiectivism. Dar nu cred că cineva, în anul 2024, când legile sunt atât de aspre, își mai permite ca, atunci când e într-o funcție publică, să conducă după propriile interese, în detrimentul celorlalți.
Există pericolul ca cei care practică sporturi neolimpice, fiind neplătiți pentru performanțele lor cu lunile, unii dintre ei să renunțe la sportul de performanță?
Da! Numărul celor care au renunțat la performanță din cauza faptului că nu și-au primit drepturile e extrem de mare. Fie din cauza dezamăgirii, fie din lipsa resurselor financiare necesare pregătirii următoarelor competiții. Spre exemplu, în fitness, pregătirea unui performer durează 12 luni pe an, timp în care el investește zilnic în dezvoltarea fizică și psihică. Știu sportivi care, recent, au ieșit campioni mondiali, aducând cinste României, dar care s-au pregătit pe bani împrumutați! Asta în condițiile în care ei ar fi trebuit să primească trei premieri după două Campionate Europene și un Campionat Mondial. Vi se pare corect? Mie nu! Dar, totuși, au depășit momentul și au dat maxim, câștigând și acum medalia de aur. Deci, lipsa banilor duce în mod direct la abandon. Eu, totuși, rămân optimist și îmi doresc din suflet ca toate plățile să ajungă la zi. Pentru asta, mă bazez pe profesioniștii din cadrul ANS, care zilnic își dau interesul să se întâmple asta!
După un an și jumătate ca vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Sport, cum vedeți viitorul sportului românesc? Mergem în direcția cea bună?
Sunt un tip optimist din naștere care, atunci când se bagă într-un proiect, crede în reușită. Eu simt că se dorește foarte mult și că toți angajații Agenției, de la doamna Lipa și până la ultimul funcționar al instituției, ne dorim performanță. Proiectele începute, „Campion în școală“ și „Educația nutrițională în școli“, reprezintă două certitudini ale viitorului sportului românesc. Deci, da, cu ajutorul guvernului și al părinților vom putea duce sportul din România în direcția bună.
Se încarcă comentariile...
