România batjocorită: Alex Corneschi, interviu bulversant despre starea jalnică a sportului românesc
0Povestea dramatică a lui Alex Corneschi, spusă de sportivul botoșănean pentru „Weekend Adevărul“, e, de fapt, ce au trăit și milioane de alți români înaintea lui. Vorbim despre oameni care au rămas în țară, deși au avut posibilitatea de a pleca, sperând că vor prinde vremuri mai bune. Tineri care au trăit cu iluzia că schimbările vor aduce oameni competenți în funcții-cheie. Din păcate, anii au trecut, iar Corneschi și alții ca el s-au convins: inclusiv în 2022, România rămâne o țară în care competența nu contează, iar incompetența și impostura sunt premiate și promovate, în mai toate structurile societății.
„Weekend Adevărul“: Care e povestea din spatele postării tale, redistribuită masiv pe Facebook, despre faptul că ești plătit cu 0 lei, de două luni?
Alexandru Corneschi: M-a sunat Marius Ionescu, care e antrenorul meu din acte la CSM Craiova, să-mi spună că a fost anunțat de la club că nici luna aceasta nu sunt bani, în condițiile în care luna august a avut aceeași soartă. Atunci, cei de la CSM Craiova mi-au zis la fel, că nu sunt bani. Și mi-au zis că toți sportivii nu vor primi bani o lună pe an, astfel încât clubul să aibă fonduri, la final de an, pentru premierea sportivilor, în funcție de medaliile obținute de fiecare.
Deci, 0 lei pe august, când ai participat și la Europenele de la Munchen. De ce 0 lei și pe septembrie?
Că nu sunt bani. Iar când m-a sunat Marius Ionescu și mi-a zis treaba asta, parcă a căzut cerul pe mine. Am plâns de nervi! A fost prima dată când, efectiv, am răbufnit. Până acum, nu m-am plâns niciodată de bani. Pentru că, de la bun început, am știut că ăsta e nivelul la noi și am dus-o așa. De asta și alerg în foarte multe competiții prin țară, la tot felul de crossuri. De exemplu, la Maratonul București, am alergat, în primul rând, să-mi apăr titlul. Am alergat cu gândul că, la final de an, dacă mai erau bani la club, să mai iau un bonus pentru o medalie. Dar cel mai important, am alergat pentru premiul de 3.000 de euro acordat câștigătorului. Suma asta e printre cele mai mari câștigate de mine, în 16 ani de sport... 3.000 de euro luam în jumătate de an de la club. Și uite că, de fapt, nici nu mai iau...
Nu se găsesc 2.300 de lei pe lună pentru tine, dar am văzut că politicienii, cei de la Ministerul Sporturilor, s-au călcat în picioare ca să-l premieze pe David Popovici cu mii și mii de euro...
Când Popovici a făcut record mondial, el a fost plătit enorm de mult! Într-adevăr, merită din plin suma primită, fiindcă și la el e o muncă titanică. La momentul respectiv, am vrut să fac însă o postare și acum îmi pare rău că n-am făcut-o. Am vrut să scriu că sunt curios de unde trag ei banii pe care îi dau lui Popovici... Și uite că, așa cred eu, rezultatul lui îl suport și eu acum. Sau, mai corect spus, ca să facă ei rost de bani pentru premierea lui Popovici cu o sumă foarte mare, au luat din banii unor sportivi ca mine. Încă o dată: nu zic nimic de rezultatul lui Popovici, care e fabulos, din moment ce vorbim despre un record mondial. Eu spun strict de acțiunea Ministerului. De cum fac ei rost de bani pentru Popovici, luând de la alți sportivi de performanță. Și nu e corect!
Federația nu te poate ajuta?
Comunicarea mea cu federația, dacă aș spune că e zero, aș fi blând cu ei! Federația s-a stricat mult și se va degrada din ce în ce mai mult. Noi, sportivii, n-avem cu cine vorbi la federație. Acolo, totul e politic. Îți dau un exemplu.
Te rog...
Ultima lor acțiune, când am fost la Campionatul European de la Munchen, în august. Ne-au zis să mergem la federație, că de acolo vom fi luați de un microbuz. M-am dus la federație, și cu jumătate de oră mai devreme decât ora stabilită, și ce să vezi? Federația nu ne-a mai pus la dispoziție microbuz. Am făcut chetă și ne-am dus la aeroport cu Uber-ul toți sportivii care eram acolo! Apoi, să nu mai vorbim de echipamentul de la federație. Pantofii de alergare pe care mi-au dat costă 149 de lei pe internet. Asta în condițiile în care până și amatorii aleargă acum cu pantofi de calitate, de 700-800 de lei. Ce să mai spun de restul echipamentului primit din partea sponsorului federației? Păi, eu la Europenele de la Munchen am alergat cu o „pătură“ pe mine! Asta ca să-ți faci o idee despre material. E imposibil să alergi pe căldură cu așa ceva pe tine.
Și, totuși, de ce acest dispreț al federației pentru niște sportivi de performanță?!
Tot ceea ce se întâmplă la Federația Română de Atletism e pe următoarea idee: acești oameni sunt convinși că noi avem nevoie de ei! Într-o țară normală, noi, sportivii, ar trebui să fim în vârful piramidei, nu oficialii federației. Pentru că o federație fără sportivi nu există!
Cum găsești motivația să mai ieși la antrenament, fără să iei și o sumă absolut ridicolă, de 2.300 de lei pe lună?
Sunt revoltat, frustrat și supărat din cauza a tot ceea ce se întâmplă în sportul de performanță în România, dar uite, inclusiv astăzi, la ora 18.00, o să mă vezi în sală. Adică, eu nu-mi opresc absolut deloc motivația sau munca. Îmi văd de treabă, fiindcă, în continuare, sper că va fi bine. Nu neapărat în cariera mea de sportiv de performanță, dar am să mă reprofilez... Iar cât timp sunt sportiv de performanță, încerc din răsputeri să ajung cât mai sus.
Ce poți face concret, fără susținere?
Uite, astăzi, am dat mail la organizatorii semimaratonului de la Pisa. Am dat un mail și le-am scris: << Hai să vedem cum facem să colaborăm>>. Nu neapărat să-mi dea primă de start, în calitate de alergător de elită, dar, dacă îmi dau o cazare și o masă, atunci drumul îl am, cumva, asigurat, fiindcă am câștigat niște vouchere la Wizz Air și pot să-mi plătesc biletul de avion de acolo. Încerc să le combin, în așa fel încât să fac ceea ce îmi place. Și da! Îmi place să alerg, îmi place atletismul, îmi place sportul. Și asta e singura mea motivație! Eu, când ies din casă la alergare, fac asta cu inima și abia aștept să ies la alergare. Nu o iau ca pe o obligație.
Nu iei în calcul să pleci din țară?
Poate aș fi avut șanse mai mari să fac treabă în altă parte, dar ceva m-a ținut aici. Iar acum, la 30 de ani, nu-mi mai vine să plec și, sincer, nu știu ce performanțe mai pot să fac în altă țară. Mai ales că trebuie să o iau de la zero. Poate că, la începutul carierei, am făcut o alegere greșită rămănând aici, dar, până la urmă, a fost alegerea mea și nu o regret. Poate că am și sperat că o să fie din ce în ce mai bine. Mai ales când s-a mai schimbat conducerea federației am zis: <<Lasă că vin oameni competenți și o să facă treabă>>. Dar uite că tot au venit, tot au venit și din ce în ce mai rău...
Având în vedere ce trăiești tu, ai sfătui un copil să se apuce de atletism în România?
Da! Pentru că performanța nu o va face la juniori și nici la tineret. Performanța o va face la seniori. Și eu trăiesc cu speranța că, până vor ajunge copiii de astăzi la seniori, odată și odată, câteva cluburi particulare, firme mai mari, vor putea să susțină câțiva sportivi de nivel înalt. Oameni muncitori și talentați în țară sunt, doar că trebuie descoperiți și ajutați. Eu, când am fost junior, am fost la Târgu Jiu la un cros. Am fost 135 de juniori la start. Din aia 135, cred că doar eu și Nicolae Soare mai facem atletism și astăzi!
3
minute și zece secunde pe kilometru e ritmul cu care Alex Corneschi a alergat la Maratonul de la Berlin, parcurgând distanța de 42 de kilometri în 2 ore, 13 minute și 39 de secunde.
De ce 2.300 de lei pentru un alergător de elită?
Înțelegem și mai bine drama lui Alex Corneschi, când vedem cum e socotită suma pe care ar trebui să o primească, lunar, pentru sportul de performanță. Vorbim despre 2.300 de lei, bani pe care nu i-a primit din august și cu care cu greu poți să faci sport în România și la nivel de amatori!
*Indemnizație de efort = 700 de lei
*Bani pentru suplimente, susținătoare de efort, vitaminizare = 400 de lei
*Cheltuieli de masă / alimentație = 1.200 de lei
Doar cinci români au alergat maratonul sub 2 ore și 14 minute
*Cătălin Andreica – 2 ore, 12 minute și 30 de secunde în 1978
*Marius Ionescu - 2 ore și 13 minute în 2016
*Gyorgy Marko - 2 ore, 13 minute și 7 secunde în 1993
*Nicolae Mustață - 2 ore, 13 minute și 27 de secunde în 1968
*Alexandru Corneschi – 2 ore, 13 minute și 39 de secunde în 2022
Sursă: 4run.ro
Se încarcă comentariile...
