Alex Corneschi, inepuizabil: Povestea omului care aleargă într-un ritm inimaginabil pentru cei mai mulţi

Publicat: 14.05.2022 01:46

Ultima actualizare: 02.08.2022 07:12

Alex Corneschi, într-o luptă permanentă cu secundele. FOTO: Alexandru Corneschi / Facebook

Statisticile vorbesc de la sine: 97% din oamenii care se apucă de alergat, vorbim despre cei care practică acest sport în scop recreaţional, nu vor termina niciodată un maraton. Alex Corneschi, în schimb, e cel mai rapid maratonist român, la ora actuală. Şi concurează cu nişte rezultate remarcabile într-o probă pe cât de dură, pe atât de ignorată în România.

Doar cinci români au reuşit să alerge maratonul (42,195 de kilometri) în mai puţin de 2 ore şi 15 minute, ultimul fiind Alexandru Corneschi (30 de ani), 2.14.01, la Hamburg.

Alex visează însă mai sus, la Jocurile Olimpice. Pentru a ajunge acolo e nevoie de o cursă infernală, încheiată în mai puţin de 2 ore, 11 minute şi 30 de secunde, cât e baremul olimpic.

Altfel spus, trebuie să parcurgă cei 42 de kilometri, cu un ritm de 3,08 minute pe kilometru. E o viteză cu care cei mai mulţi oameni n-ar rezista pe o bandă de alergare, nici măcar un minut!

3 minute şi 11 secunde e ritmul mediu cu care Alex Corneschi a parcurs fiecare kilometru, la maratonul de la Hamburg.

Hamburg. Un maraton cu un traseu rapid, un maraton bun pentru cei care vor să facă record personal sau care vor barem pentru competiţii internaţionale.

Alexandru Corneschi asta dorea, o prezenţă la Campionatul European, competiţie ce urmează să aibă loc la München, între 15 şi 21 august, unde baremul de calificare este de 2 ore, 14 minute şi 30 de secunde. O misiune dificilă pentru atletul din Botoşani, care avea un record personal de 2 ore, 16 minute şi 49 de secunde pe distanţa de maraton. Se întâmpla într-o cursă, la Bucureşti, anul trecut.

„Încă nu am apucat să mă bucur cu adevărat pentru acest timp de la Hamburg. Cumva, nu credeam că pot să-l alerg. Mă uitam pe antrenamente înainte şi eram sigur că pot duce 30 de kilometri la ritmul asta, dar îmi era teamă că după kilometrul 35 o să mi se urce ursul în spate, cum spunem noi... Că nu o să mai fiu în stare de nimic“, ne povesteşte Alex.

„Înainte, simţeam că trenul a trecut peste mine după un maraton”

Cum a decurs cursa din Germania? Povesteşte Corneschi: „Pacer-ul (n.r. - omul care aleargă în frunte într-un ritm stabilit dinainte) a fost un fost câştigător de maraton de la Bucureşti, a mers perfect, însă de la kilometrul 25 am rămas singur. A mai venit un suedez, ne-am ajutat, şi a ieşit bine, am dus al doilea semimaraton mai bine ca primul (n.r. - jumătate de cursă în 67.07 minute, a doua jumătate, în 66.54). Cred că musculatura a ajuns, în sfârşit, în zona aia în care se simte bine pe maraton. Nu mai e ca înainte, când la final de curse lungi mă simţeam ca şi cum ar fi trecut trenul peste mine. Dar se poate încă îmbunătăţi. Mi-a fost şi puţin frică, voiam să ies după kilometrul 20, să duc mai tare, dar mi-am zis că nu are rost, pentru că, dacă terminam cum îmi calculasem, făceam şi barem, şi cel mai bun timp al meu, erau doi iepuri împuşcaţi deodată”.

Ar fi fost mai bine să termine cu 2 secunde mai rapid, în 2 ore, 13 minute şi 59 de secunde? Alex râde! „Ştiind că pot mai bine, că nu am terminat extenuat total, nu. Dar, psihologic, ar fi arătat mai bine, clar”.

Pentru Jocurile Olimpice e nevoie de doborârea unui record vechi de... 44 de ani!

Care e pasul următor? Să alerge cursa de 42,195 km de la Campionatul European şi apoi să încerce baremul pentru Jocurile Olimpice, un barem „ucigător”: 2.11.30, care ar însemna şi un nou record naţional (n.n - performanţă deţinută de Cătălin Andreica, atlet care alerga 2.12.30 în 1978).

„Anul viitor, îmi doresc, bineînţeles, mai bine. Aş încerca baremul olimpic. Ştiu că e diferenţă mare faţă de acest 2 ore şi 14 minute, ştiu că va fi foarte greu, dar dacă nu ţinteşti sus, nu realizezi nimic niciodată. Analizând cursa de la Hamburg, pot spune că pot mai mult, pot mai bine. A fost cursa perfectă, ziua perfectă, pacer-ul perfect. A fost o alergare terminată în picioare, adică am putut fi om în continuare”, explică Corneschi.