Poveste românească demnă de un film de Hollywood: Obezul care a devenit Iron Man FOTO
0Dacă există un singur citat bun rămas după pandemia de COVID-19, atunci el îi aparține medicului Virgil Musta, ajuns în vizorul DNA, între timp.
„Dacă nu-ţi faci timp pentru sănătatea ta, vei fi nevoit să-ţi faci timp pentru boala ta“. Bineînțeles, în România, o țară în care sportul de masă e trecut la capitolul „Altele“, o astfel de afirmație a trecut neobservată. Dovadă și o statistică furnizată, recent, de jurnalistul Cătălin Striblea, într-un text publicat în rubrica sa din „Gazeta Sporturilor“: „Doar 1% din populația României face sport, față de 10% în Ungaria sau 40% în Suedia“.
Și, totuși, inclusiv la noi, apar - ce-i drept, extrem de rar - povești de succes ale unor oameni simpli, care reușesc să evadeze din mediul toxic în care sportul e complet neglijat. Un astfel de caz îl implică pe Andrei Dudu (42 de ani). Povestea sa, una despre voință pură și perseverență, merită citită, mai ales acum, când, de obicei, la început de an, sălile de sport devin neîncăpătoare cu noi abonați, gata să rupă norii. Apoi, cam spre sfârșitul lunii ianuarie, mulți dintre „sportivii de început de an“ revin în fotolii, cu grija pentru „topirea“ kilogramelor în plus și sănătatea dată uitării.
Accidentarea i-a schimbat stilul de viață
Pentru Andrei Dudu, sportul a făcut parte din viața sa de la o vârstă fragedă, mai precis, de la 5 ani. Doar că, paradoxal, practicarea sportului a declanșat un moment nedorit, care i-a schimbat cursul vieții.
„Am început să fac sport de mic. De la 5 ani, am început înotul. Apoi, iarna mergeam la schi. Am continuat pe acest drum, cu înotul într-o grupă de performanță, până la vârsta de 13 ani. De atunci, am făcut mișcare, dar nu neapărat într-un mediu organizat: jucam baschet, am jucat și în echipa liceului. În facultate, la 22 de ani, am suferit o accidentare la baschet, o ruptură a ligamentului încrucișat anterior al genunchiului drept. Au urmat câțiva ani în care am renunțat la sport“, a povestit Andrei Dudu pentru site-ul adrianistrate.ro.
Și, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, trecerea de la un stil de viață activ la unul sedentar, s-a văzut pe cântar. Iar Andrei a acumulat, treptat, 50 de kilograme, ajungând la un record personal nedorit: 120 de kilograme!
Dacă pentru cei mai mulți oameni, revenirea pe drumul cel bun, după o astfel de experiență, înseamnă, din păcate, o misiune imposibilă, pentru Andrei Dudu a urmat o poveste cu adevărat spectaculoasă. La recomandarea medicului, ca să poată fi operat pentru a doua oară la genunchi, Andrei s-a apucat de slăbit și de alergat.
„În 2008, am început să slăbesc, iar pe parcursul unui an și jumătate preoperator, am dat jos 52 de kilograme. Când am scăzut sub 100 de kilograme, am început să ies la alergare, aveam parcul aproape, alergam undeva în jur de o jumătate de oră. În plus, am început să fac niște exerciții pentru a întări musculatura picioarelor, în vederea intervenției chirurgicale. A urmat operația și apoi recuperarea, în jur de 6 luni. În anii ce au urmat, am făcut sport cu regularitate: am participat la diverse curse ștafetă, 10 kilometri și semimaraton. În 2012, parcă, am terminat și primul meu maraton“, și-a continuat Andrei povestea impresionantă.
Și-a urmat visul, în ciuda accidentărilor
În 2013, deja scăpat de kilogramele în plus și cu piciorul refăcut, Andrei Dudu a descoperit triatlonul, datorită unui prieten. Și a fost dragoste pe loc, din punct de vedere sportiv!
„Am zis să încerc și eu și mi-am pus în plan ca, în 2014, să fac prima distanță de Iron Man. Am început antrenamentele și, în 2013, am participat pentru prima dată la un triatlon olimpic, la Mamaia“. Experiența de la triatlon, deși frumoasă, n-a fost lipsită de alte probleme medicale: „Am avut un accident pe bicicletă, și, pentru prima dată, nu-mi aduc aminte, efectiv, de cele 25 de minute, de când am avut accidentul, până am ajuns la spital“.
Kona, o întrecere înfiorător de dificilă
După cursa de la Mamaia, Andrei Dudu nu doar că nu s-a mulțumit cu terminarea unui triatlon olimpic, dar și-a impus să treacă la un nivel superior: participarea la Campionatul Mondial de Full Iron Man de la Kona, în Hawaii. Vorbim despre unul dintre cele mai dificile concursuri de anduranță de pe glob. Aici, concurenții au de completat trei probe succesive: 3,8 kilometri de înot, 180 de kilometri de pedalat pe bicicletă și 42 de kilometri de alergare.
Bineînțeles, trecerea de la nivelul unui sportiv amator la unul care să obțină calificarea pentru evenimentul de la Kona a necesitat ajutor specializat. Iar Andrei a apelat la antrenorul Flabio Carmona, cubanezul de la lotul național de triatlon al României. „Am luat legătura cu un antrenor de triatlon și am început antrenamentele în mod serios și foarte bine structurate, pentru a ajunge acolo. Ne-am pus în plan să ajungem la Kona, cam în 3 ani. Și, la 3 ani de când am început colaborarea, am ajuns pentru prima dată la Kona“, a povestit Andrei.
Așadar, în 2018, pe când avea 38 de ani, Dudu s-a calificat la Kona de pe locul 3 la categoria lui de vârstă, 22 la general, din aproape 1.000 de concurenți. Timpul cu care a completat probele de Iron Man a fost de 9 ore, 45 de minute și 40 de secunde.
„Am zis că sunt pe altă planetă“
Odată ajuns în Hawaii pentru prima sa participare, la Kona, Andrei a descoperit o altă lume. „În 2018, când am ajuns prima oară acolo, am zis că sunt pe altă planetă. În fiecare zi, vedeai sportivi pe stradă care se antrenau, alergau. Plus evenimentul în sine, totul pe insula respectivă se învârtea în jurul acestui concurs. Eram cam 2.500 de participanți“, și-a amintit Andrei.
Ca și cum probele în sine nu erau suficient de solicitante, la dificultatea lor au contribuit și condițiile meteo: „La Kona, se concurează pe temperaturi de 35 de grade Celsius, umiditate mare și vânt puternic! Am avut cele mai multe emoții. Lucrurile au mers foarte bine la înot până când, în ultimii 150 de metri, cineva din plutonul meu s-a gândit să mă tragă de picior și să treacă pe deasupra mea. Până la urmă, totul s-a terminat cu bine. La proba de alergare, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, în mare parte, din cauza temperaturii. Ajungi să alergi undeva după prânz, iar temperatura e foarte mare. Plus că alergi numai în soare, nu e niciun pic de umbră“.
Cu toate acestea, atât în 2018, cât și în 2022, Andrei a avut clasări foarte bune: „La prima participare, am terminat în primii 10%, pe locul 300. În 2022, am terminat undeva în primii 15 sau 20%“.
„Am inventat ziua de 30 de ore“
Andrei Dudu a explicat, sincer, că ce a reușit el a necesitat să facă mari sacrificii și, în esență, să renunțe la timpul său liber.
„Pot să spun că am inventat ziua de 30 de ore. Totul e foarte strâns. De exemplu, dacă pierd mai mult timp în trafic, deja mă gândesc de unde iau acele 5-10 minute. Programul meu înseamnă antrenament – birou – antrenament – birou – familie - somn și de la capăt. A trebuit să renunț la timpul meu liber, în principiu, și la o oarecare libertate pe care o simțeam, când făceam de capul meu antrenamentele. Le-aș spune oamenilor că totul e posibil, dar necesită timp, răbdare și o atitudine relaxată. Iar un antrenor bun te ajută enorm să ajungi acolo și, în același timp, să nu te accidentezi“.
Se încarcă comentariile...
