Olăroiu comentează Mondialul numai la „Adevărul”: cu ce echipe a ţinut în weekend şi ce naţională l-a trădat

În fiecare săptămână, tehnicianul celor de la Al-Ahli Dubai analizează turneul final într-o rubrică dedicată competiţiei din Brazilia.

În weekend, am fost fan Iran şi Ghana. Mai ales că la Ghana joacă Asamoah Gyan, un fotbalist pe care l-am avut elev la Al-Ain şi care provine dintr-un campionat din zona Golfului Persic (apropo, câţi jucători din campionatul românesc sunt la CM 2014?). Germania – Ghana a fost unul dintre cele mai bune meciuri de până acum de la acest Mondial.

Păcat, mare păcat de echipa Iranului! Toţi iranienii trebuie să fie mândri de echipa lor, care a pierdut nemeritat. Am văzut o echipă care a luptat, care şi-a dorit şi care a fost cu o execuţie sub nivelul unei naţionale de superstaruri. Încă o dată, s-a dovedit că mentalul e elementul cheie în evoluţia unei echipe la acest nivel.

Trădat de Anglia

În rest, Chile a confirmat forma bună dublată de o atitudine fantastică, iar Anglia mi-a dărămat şi ultima picătură de încredere pe care o mai aveam în ea. Iar aici s-ar putea discuta şi analiza foarte mult, pentru că eu cred că jucătorii Angliei şi cei ai Spaniei au cele mai multe minute bifate în sezonul trecut şi poate de aici o anumită uzură, oboseală. Totuşi, nu-mi explic lipsa de voinţă. Mai ales în cazul Spaniei, care şi atunci când a câştigat Mondialul din 2010, avea un lot format din fotbalişti care veneau după un sezon extrem de solicitant la nivel de cluburi. Şi atunci mă întreb de ce avem tendinţa să invocăm scuza oboselii, numai atunci când pierdem? De fapt, cred că şi în 2010, dar şi acum motivaţia a inclinat balanţa în una din direcţii.

Franţa OK, dar într-o grupă uşoară

Italia şi-a arătat limitele în faţa unei echipe care se apără aglomerat şi agresiv. Franţa arată OK, într-o grupă mai uşoară. Mă bucură revenirea Uruguay-ului şi vom avea o primă finală Italia – Uruguay, încă din faza grupelor.

Tranziţia, un element cheie

Ceea ce am remarcat pe plan tactic e că cele mai multe echipe sunt preocupate de organizarea defensivă, nu riscă mai nimic, vin cu toţi jucătorii în spatele balonului şi aşteaptă recuperarea pentru a folosi această tranziţie devenită un element cheie în fotbalul modern.

Cine va câştiga Mondialul?

Mi se pare că echipele mari, cu jucători foarte valoroşi, parcă n-au motivaţia necesară, iar echipele considerate mai mici au motivaţie, dar le lipseşte calitatea granzilor. În aceste condiţii, cred că Mondialul va fi câştigat de echipa care va reuşi să găsească echilibrul între calitate şi motivaţie.