Mircea Lucescu vs. Răzvan Lucescu: cum să fii antrenor când tatăl tău este o legendă
0În fotbalul românesc, chiar și peste hotare, numele Lucescu este sinonim cu excelența. Pentru mulți, Mircea Lucescu (80 de ani) nu este portretizat ca fiind doar un antrenor, ci este percept ca omul care a adus schimbarea – a transformat echipe, a construit generații de fotbaliști și a obținut titluri și trofee acolo unde puțini credeau că este posibil.
Dar ce se întâmplă în momentul în care cel mai titrat antrenor din istoria României îți este tată? Răzvan Lucescu (56 de ani) a evoluat într-o lume în care comparația inevitabilă a făcut parte din fiecare pas profesional făcut, de-a lungul carierei sale. Alături de fiecare victorie, fiecare tactică gândită până noaptea târziu și fiecare obiectiv dus la bun sfârșit în vestiarul unor formații, plutea aceeași întrebare nerostită pe buzele suporterilor: „Este într-adevăr un antrenor bun sau este doar fiul lui Mircea Lucescu?”.
„Am vrut să-mi construiesc numele meu!”
Într-un context precum fotbalul de performanță, unde numele poate fi o binecuvântare sau o condamnare la eșec, Răzvan Lucescu a încercat din răsputeri să își formeze o identitate. În nenumărate rânduri, antrenorul a încercat să explice ce înseamnă să trăiești în umbra unei legende și care sunt pașii pe care a trebuit să îi urmeze pentru a-și crea propriul drum.
„Ideea mea a fost să-mi creez un drum propriu și să-mi construiesc numele meu. Nu mai am presiunea pe care o resimțeam acum 8- 9-15 ani când m-am apucat de această meserie. N-am căutat niciodată să mă compar cu tatăl meu sau nu mi-am propus vreodată să ajung la nivelul lui, să fiu mai sus decât el sau aproape de nivelul lui. Ideea mea a fost să-mi creez un drum al meu propriu și să-mi construiesc numele meu, Răzvan Lucescu, așa cum poate fi. Simt că am făcut ceea ce mi-am propus!”, recunoștea Răzvan Lucescu, conform Vorbitorincii.
Cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului: Alex Ferguson (49 de trofee), Pep Guardiola (39 de trofee), Mircea Lucescu (38 de trofee)
Mirecea și Răzvan Lucescu reprezintă două generații complet diferite în antrenoratul românesc. Reputația Seniorului este una extrem de solidă, cu o carieră care se întinde pe mai bine de 40 de ani. Considerat unul dintre cei mai mari antrenori români, Mircea Lucescu a reușit să obțină numeroase titluri naționale în România, Turcia, Italia și nu numai, dar și o cupă UEFA cu Șahtior Donțek, în anul 2009.
Și-a impus notorietatea și pe banca tehnică a echipei naționale a României, dar și a Turciei. În anul 2015, Mircea Lucescu a devenit cel de-al cincilea om care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor, după Ferguson, Ancelotti, Wenger și Mourinho.
Răzvan Lucescu, pe de altă parte, deține o carieră în plină dezvoltare. A început să antreneze în anii 2000 și și-a lăsat amprenta în vestiarul mai multor formații precum Rapid București, PAOK Salonic, Al Hilal și Al Jaish. A înregistrat performanțe notabile de-a lungul timpului, câștigând titlul în Grecia cu PAOK în sezonul 2018/2019, fără înfrângere în campionat, și în stagiunea 2023/2024, dar și două cupe ale Greciei. A obținut titlul și cupa în Arabia Saudită și Liga Campionilor Asiei (2019) cu Al Hilal și a fost selecționerul echipei naționale a României între anii 2019 și 2021, însă fără rezultate notabile.
Un discurs de 10 minute, o lecție de viață
În comaprație cu stilul tatălui său, care este cunoscut pentru jocul ofensiv, posesie și creativitate în joc, Răzvan Lucescu este caracterizat printr-un stil mai defensiv, organizat și previzibil. „A intrat în camera în care stăteam. Cu mâinile în buzunar, se plimba tacticos de la ușă la fereastră. Mă așteptam să mă certe foarte tare. N-a ridicat deloc glasul. A avut o discuție cu mine de 10 minute. Nu cred că nu putea să existe o discuție mai eficientă și mai bună, mai motivatoare decât cea de atunci.
Mi-a spus, și cu asta am rămas: în primul rând, mă faci de râs pe mine, în al doilea rând, dacă tu vrei cu adevărat să obții ceva de la viață, trebuie să înveți să muncești și să înveți să-i respecți pe ceilalți!”, a mai afirmat Răzvan Lucescu, conform golazo.ro.
Retrospectivă Rapid București vs. Șahtior Donețk: duelul Lucescu în Europa
Rivalitățile fac parte din spectacol, mai ales într-un context de o așa amploare, când miza nu se rezumă doar la teren, ci și în afara lui.
În noiembrie 2005, Răzvan Lucescu, în poziția de tehnician al formației Rapid București, s-a impus în fața tatălui său, Mircea Lucescu, care pe atunci o antrena pe Șahtior Donțek, în faza grupelor Cupei UEFA, actuala Europa League, cu scorul de 1-0. Singura partidă oficială în care cei doi au fost antrenorii formațiilor adverse.
Nu a fost doar o partidă de fotbal, ci o lecție de respect între generații, pusă la încercare într-un context în care nu trebuia să se țină cont de sentimente și legături de sânge. Fiul și-a întrecut tatăl, care i-a fost, în același timp, și mentor.
„Mă bucuram de înfrângerea tatălui meu”
„A fost un meci special. Înaintea jocului m-am detașat de situația care era. Iar aspectul psihologic conta enorm, pentru că era greu pentru cei de acolo să-și imagineze că fiul își va putea învinge tatăl.
Abia atunci, după finalul partidei, am realizat ce se întâmplase. O senzație ciudată, era prima dată când mă bucuram de înfrângerea tatălui meu. Noi suntem foarte apropiați și toată viața am trăit meciurile lui cu mare intensitate. Iar acum era prima dată când mă bucuram la înfrângerea lui, iar chestia asta mi-a produs o senzație de rușine, de neplăcut…!”, declara, în 2008, Răzvan Lucescu, conform prosport.ro.
„Dacă nu era tac-tu, erai nimic!”
Numele de familie Lucescu a fost o povară greu de dus pentru antrenorul și fotbalistul Răzvan Lucescu. Iar acest aspect a fost ușor de observat și din exterior. Robert Niță, fost atacant la Rapid, a vorbit despre trăirile ascunse, timpurii ale lui Răzvan Lucescu, pe vremea când acesta încă încălța ghetele de joc.
„Mereu îi zicea lumea că dacă nu era tatăl lui, nu ajungea nicăieri, numai datorită lui joacă. Îl vedeam cum suferă și asta l-a făcut să se antreneze din greu. Lucrurile astea te macină, te consumă. Bine, te și ambiționează, dar pe unii îi și apasă și îi distruge presiunea asta. În deplasare striga lumea după el: „Bă, dacă nu era tac-tu, erai nimic!”, declara, Robert Niță, conform fanatik.ro.
„Niciodată nu mi-am propus să obțin ceva ce el a obținut!”
De curând, Mircea Lucescu a împlinit 80 de ani, trei sferturi dintre aceștia dedicându-i fotbalului și jucătorilor pe care i-a crescut cu mândrie și interes. Răzvan Lucescu, unul dintre cei mai importați novici ai săi, a recunoscut că nu s-a oprit nicio secundă din a-l admira pe tatăl său, atât ca antrenor, mentor, cât și ca om.
„Tata, înainte de toate, e un educator. Când spun educator mă refer și la principii de viață, și la educație de viață, dar în special la educația fotbalistică. El nu antrenează jucătorul, el educă jucătorul. Tata este un român care a câștigat atât de mult și care, cumva, e unic în fotbalul ăsta mondial. Are 80 de ani și încă antrenează. Nu știu câți au mai reușit astfel de performanțe, de viață.
„Îmi spunea că va fi dificil să mă accepte lumea”
Încet-încet crescând, am fost în preajma lui, am văzut cum se motiva, cum își pregătea meciurile, antrenamentele, seriozitatea în muncă, în pregătirea situațiilor complexe, atenția la detalii. Iată ce am învățat de la el. M-a făcut să mă gândesc foarte bine la ce am eu de făcut în viață, la seriozitatea cu care trebuie să privesc lucrurile și la faptul că am o responsabilitate, pentru că îl reprezint și pe el.
Îmi spunea că îmi va fi foarte greu în fotbal, nu vrea să sufăr, pentru că va fi dificil să mă accepte lumea, voi fi comparat de la început cu toată cariera lui, tot ceea ce a făcut el. Niciodată nu mi-am propus să mă compar cu el sau să obțin ceva ce el a obținut. Nu, nu. A fost pur și simplu pasiunea mea. Singurul lucru pe care l-am vrut, am dorit să-mi fac un nume al meu în fotbal. Sunt recunoscător că îmi este tată!”, a recunoscut, conform golazo.ro, Răzvan Lucescu.
Se încarcă comentariile...
