Octogenialul! Mircea Lucescu a suportat o sărăcie lucie în Apărătorii Patriei: „Mergeam la școală desculț”

Mircea Lucescu împlinește astăzi vârsta de 80 de ani, aniversare care îl găsește la cârma naționalei de fotbal a României. La început, nimic n-a fost ușor pentru „Il Luce”. A avut o copilărie grea, dominată de neajunsuri. De atunci, a fost mereu în ascensiune, ca jucător, apoi ca antrenor.

Micul Mircea, dreapta, cu rața în mână. În stânga este Gelu, fratele mai mic FOTO Colecția personală

În perioada Șahtior Donețk, a făcut dezvăluirili senzaționale pentru revista clubului Şahtior. „M-am născut după război, erau nişte vremuri foarte grele. Nu aveam ce mânca şi părinţii se chinuiau cu noi. Eram cinci fraţi şi nu aveam unde să stăm”, a povestit „Il Luce” în Ucraina. Familia antrenorului trăia undeva pe Şoseaua Berceni, unde astăzi este cartierul Apărătorii Patriei. În anii '50 zona era populată de case, care de care mai sărăcăcioase. Lucescu merge mai departe cu mărturisirile: „Am locuit mult timp într-o baracă, apoi ne-am mutat la un spital, unde părinţii mei munceau. Tata era brancardier şi mama făcea curat acolo. Eram foarte, foarte săraci. Atunci am învăţat o lecţie preţioasă de viaţă! Am învăţat ce înseamnă să împarţi. Împărţeam un colţ de pâine la cinci…”.

Plătit cu 4.500 de lei la Hunedoara

Fotbalul a fost marea șansă a lui Mircea Lucescu. Cariera de jucător a culminat cu participarea, în calitate de căpitan, la Cupa Mondială din Mexic 1970. Mircea Lucescu și-a început cariera de antrenor la Corvinul Hunedoara, club care în mandatul său a devenit izvor de talente pentru fotbalul românesc, dar a și performat intern și internațional. Lucescu a ajuns la Hunedoara în 1977 și a rămas acolo până în 1982, fiind plătit cu un salariu de 4.500 de lei lunar, după cum își amintește antrenorul. Acolo a inventat postul de antrenor-jucător. „Mâna” de antrenor s-a văzut imediat în ceea ce privește identificarea și promovarea tinerelor talente, unele alături de care intra și pe teren din postura de antrenor-jucător. De la Corvinul au apărut în fotbalul mare în perioada lui Mircea Lucescu mai mulți jucători importanți pentru România: Ioan Andone, Mircea Rednic, Mișa Klein, Dorin Mateuț sau Romulus Gabor.

Familie cu cinci copii

Mircea Lucescu s-a născut într-o familie cu 5 copii, pe 29 iulie 1945. După sora Stela, frații Moțu și Nelu și înaintea lui Gelu, cel mai mic dintre ei. „Tatăl dumneavoastră era un om sever?”, vine întrebarea. „Foarte sever, dar nu ne-a bătut niciodată. Și, chiar dacă era analfabet, ne-a dat o educație extraordinară. Mai târziu el a făcut câteva clase, cât să scrie și să citească, să se descurce în lume. De la el am învățat că orice realizare cere muncă și că orice satisfacție se obține greu. Copilăria a fost frumoasă, fiindcă eram 4 băieți de vârste relativ apropiate, jucam împreună tot felul de jocuri. Alergam după tramvaie, săream coarda, ne cățăram prin pomi și, fiind patru frați, puteam juca fotbal doi la doi. Fotbal jucam peste tot, în curte, pe prispa casei, inclusiv în casă, în spațiul dintre paturi. Jucam de cele mai multe ori desculți, aveam una sau două perechi de teniși pentru toți și, de multe ori, făceam lecțiile celorlalți ca să-mi câștig dreptul de a purta eu tenișii și atunci când nu-mi venea rândul”, răspunde, emoționat, Mircea Lucescu.

Desculț în praf

Marele antrenor a copilărit în anii grei de după Al doilea Război Mondial. Iar copilăria a fost la fel de grea: „Până prin clasa a șasea sau a șaptea mergeam la școală desculț atunci când era cald, îmi amintesc cum toamna, în primele zile ale unui nou an școlar, se dădea pe parchet cu motorină, iar eu mergând desculț și prin școală și prin praful străzii, veneam acasă ca vai de mine. În fiecare an tata avea grijă să umple pivnița cu cartofi și varză murată. Plus lemne pentru iarnă. Cum mama era de multe ori plecată să mai muncească la vecini, el ne făcea o oală de 10 kilograme de ciorbă de cartofi sau de zarzavat, care ne ajungea câteva zile. Carne cred că vedeam o dată la două săptămâni. Pesemne că acea copilărie dificilă m-a călit pentru viață și m-a învățat să nu cedez în fața momentelor dificile”.

„Fenomenul Hunedoara”

De aici, din Apărătorii Patriei, Mircea Lucescu a plecat să cucerească lumea. A fost legitimat la Dinamo în 1963, la 18 ani, și a debutat în Divizia A pe 21 mai 1964, într-un Dinamo – Rapid 5-2. Au urmat cei mai frumoși ani ca fotbalist, până în 1977 în Divizia A, cu o întrerupere de doi ani, 1965 – 1967, în Dvizia B, la Știința București. Pe 4 martie 1977, Bucureștiul a fost lovit de un cutremur cumplit de 7, 4 grade pe scara Richter. Apartamentul de pe strada Știrbei Vodă, în care locuia familia Lucescu, el, alături de soția sa Neli și de fiul Răzvan a fost puternic avariat. Așa că cei trei au luat drumul Hunedoarei. Mircea Lucescu a fost legitimat la Corvinul. Peste doi ani, în 1979, a fost numit antrenor și jucător. La 34 de ani neîmpliniți, Lucescu începea să pună la punct ceea ce lumea fotbalului avea să numească „Fenomenul Hunedoara”. A luat o trupă de copii, cu Gabor, Rednic, Andone, la care s-au adăugat „veterani” ca Radu Nunweiller și Dumitrache și a dus-o până în Cupa UEFA, într-un campionat dominat de Craiova Maxima, Dinamo, Steaua ori FC Argeș.

Noaptea cu torțe de pe „23 August”

În 1981, la 36 de ani, a fost numit antrenorul naționalei României. Prima reprezentativă era în derivă după ratarea calificării la Campionatul Mondial din Spania 1982. Peste alți doi ani, Lucescu învingea la București Italia, campiona mondială, în neuitata noapte cu 80.000 de torțe de pe fostul „23 August”. Victoria contra Italiei și calificarea la Campionatul European din 1984 l-au propulsat în atenția fotbalului european și în acelui italian, mai ales. A fost demis de la națională în 1986, după un 4-0 contra Austriei, una dintre marile nedreptăți ale carierei sale. Dacă nu cumva cea mai mare. Și, ca de obicei, fiindcă așa cum mătrurisea că n-a cedat niciodată, a luat-o de la capăt. A luat un Dinamo, care orbecăia pe la mijlocul clasamentului și l-a dus până în semifinalele Cupei Cupelor. Tot cu trupă de puști crescuți cu grija de la Hunedoara: Stelea, Lupescu, Sabău, Lupu, Răducioiu...

După Il Calcio, la Rapid și în Turcia

În anii 1990, Italia avea cel mai puternic campionat din lume la acea vreme. Toți marii jucători evoluau în Il Calcio. Dacă-l amintim pe Diego Armando Maradona am spus totul. Dar mai erau Platini, Zico, Brehme, Matthaus, Klinsmann, plus fanatstica tripletă olandeză de la Milan, Rijkaard – Gullit – Van Basten. În acest campionat avea să antreneze, timp de 7 ani, românul Mircea Lucescu. Italienii vorbesc și azi despre Brescia Romena, echipa creată de „nea Mircea”, în jurul lui Hagi, Sabău, Răducioiu și Mateuț. În 1997 s-a întors în România, la Rapid, ademenit de investițiile și ambițiile lui George Copos. A luat, după zeci de ani de așteptare giuleșteană, campionatul și Cupa României. După 4 ani, câte doi la Galatasaray și Beșiktaș, în orgoliosul și nervosul campionat turc, a venit marea provocare: Șahtior Donețk. Lăsa în urmă peste Bosfor câte un campionat cu fiecare dintre cele două mari puteri plus Supercupa Europei, cucerită cu Galatasaray.

„Covorul de trandafiri”

A făcut din Șahtior nu doar o forță a Ucrainei, 8 campionate și 6 Cupe într-un campionat subjugat până atunci de Dinamo Kiev, ci și a Europei. În 2009 a cucerit cu „minerii” din Donețk, Cupa UEFA. După un meci cu Chelsea în Champions League, o victorie mare cu 2-1, englezii au scris: „Această mare echipă construită de Mircea Lucescu la Donețk merită primită cu covor de trandafiri pe orice stadion al Europei”. Despre Mircea Lucescu s-au scris mii de articole, cărți și s-au făcut filme. Se vor mai scrie și se vor mai face. Până la urmă e povestea unui copil sărac plecat să cucerească lumea.

„Sunt produsul voinței mele de a reuși în viață”.
Mircea Lucescu

L-a debutat pe Hagi

Prima provocare au adevărat importantă din noua carieră de antrenor a lui Mircea Lucescu a apărut în 1981, atunci când a trecut și pe banca selecționatei României. A început campania de calificare la Campionatul European din 1984, încheiată cu calificarea la turneul final de pe primul loc în grupă. A fost prima calificare din istoria echipei naționale a României la un turneu final de european. Cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor a debutat la echipa națională la doar 18 ani în mandatul lui Mircea Lucescu. În plină campanie de calificare la Euro 1984, antrenorul l-a folosit pentru prima dată pe Hagi la naționala mare pe 10 august 1983, într-un meci amical disputat la Oslo contra Norvegiei. În partida încheiată 0-0, Gheorghe Hagi a fost titular pe „Ullevaal” și a impresionat făcându-i pe cei de la ziarul „Sportul” să titreze: „Hagi este principalul câștig al meciului cu Norvegia”.

Rivalitate uriașă cu Steaua

Mircea Lucescu a început să antreneze pe Dinamo în 1986, într-o perioadă în care Steaua obținea cele mai mari rezultate din istoria fotbalului românesc. Lucescu a format în Ștefan cel Mare un club cu adevărat puternic, principalul adversar pentru rivalii din Ghencea. Cea mai importantă performanță obținută de „câini” sub comanda lui a fost semifinala de Cupa Cupelor din sezonul 1989/1990. Echipa care îi avea atunci în componență, printre alții, pe Stelea, Andone, Klein, Sabău, Mateuț, Lupu sau Răducioiu a eliminat pe Dinamo Tirana (0-1 și 2-0), pe Panathinaikos Atena (2-0 și 6-1) și pe Partizan Belgrad (2-1 și 2-0). În semifinale, echipa lui Mircea Lucescu s-a împiedicat de Anderlecht, belgienii învingând în dublă manșă cu 1-0.

Deschizător de drumuri în Italia

După Revoluție, Mircea Lucescu și-a început cariera de antrenor în fotbalul mre european, în Italia. Il Calcio domina lumea. A mers la Pisa, în 1990, dar primele momente cu adevărat importante le-a trăit la Brescia. Acolo a format o echipă în cadrul căreia s-au regăsit la un moment dat Hagi, Răducioiu, Lupu, Sabău și Mateuț: „Brescia romena”. Cu micuța echipă din Italia Lucescu s-a plimbat între Serie A și Serie B, dar a reușit să și câștige un trofeu important la acea vreme. Brescia are în palmares Cupa Anglo-Italiană, cucerită de Lucescu în 1994.

A câștigat ultima Cupă UEFA

Ajuns în fotbalul din Turcia, la Galatasaray și la Beșiktaș, Mircea Lucescu și-a pus amprenta. A câștigat Supercupa Europei în anul 2000, apoi a ajuns în sferturile de finală ale Ligii Campionilor cu o echipă din care făceau parte Gică Hagi și Gică Popescu. Totuși, cea mai importantă performanță din carierea de antrenor a lui Mircea Lucescu este câștigarea Cupei UEFA în 2009 cu Șahtior Donețk. A fost ultimul an în care a doua competiție europeană ca importanță a fost jucată în acel sistem.

Doldora de trofee

Sir Alex Ferguson este cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului, scoțianul câștigând nu mai puțin de 48 de trofee. Pe locul 2 în acest top se află Mircea Lucescu, cu 36 de trofee câștigate. Podiumul este completat de legendarul Valeriy Lobanovski, acesta având în palmares 29 de trofee câștigate. Doi antrenori români fac parte din topul celor mai buni 50 de „principali” din istoria fotbalului, alcătuit de France Football. Mircea Lucescu se află pe locul 41, iar Ştefan Kovacs pe 43 în clasamentul alcătuit de France Football, care îl are în frunte pe olandezul Rinus Michels, creatorul celebrului Ajax al anilor '70, cu care Kovacs a câştigat două Cupe ale Campionilor, în 1972 şi 1973.

Decorat cu „Steaua României”

Mircea Lucescu a fost unul dintre puținii antrenori din sportul românesc care a primit și alte medalii în afara celor obținute pe teren. În mai 2009, Lucescu a fost decorat de Traian Băsescu pentru câștigarea Cupei UEFA cu Șahtior Donețk. Președintele României a semnat atunci Decretul privind conferirea Ordinului Național „Steaua României” în grad de Cavaler pentru Mircea Lucescu „în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”. La scurt timp după acest moment, pentru Mircea Lucescu a urmat o nouă întâlnire la nivel înalt. Președintele Ucrainei, Viktor Iușcenko, îl decora cu Ordinul de Merit clasa a II-a pentru câștigarea Cupei UEFA.

Lucio, strănepotul care vrea să-i calce pe urme

Mircea Lucescu are doi nepoți, Marilou și Matei, copiii lui Răzvan. Marilou are 3 copii, iar Matei 2. Lucio, băiatul fetei lui Răzvan, are 8 ani și joacă deja fotbal la juniori, la Academia lui Narcis Răducan. Străbunicul merge des la meciurile puștiului și e din cale afară de exigent. I-am i spus acum ceva vreme: „Sunteți cu el fel de exigent cum era i pe vremuri cu Andone sau Gabor la Hunedoara!”.

Mircea Lucescu, alături de jurnalistul Daniel Nanu, își ține aproape strănepotul

CV-ul lui Mircea Lucescu

Cariera de jucător: Dinamo (1963 – 1965), Știința Bucureși (1965 – 1967), Dinamo (1967 – 1977), Corvinul (1977 – 1982)

Cariera de antrenor: Corvinul (1979 – 1982), națioala României (1981 – 1986), Dinamo (1985 – 1990), Pisa (1990 – 1991), Brescia (1991 – 1996), Reggiana (1996 ), Rapid (1997 – 2000), Inter Milano (1999), Galatasaray (2000 – 2002), Beșiktaș (2002 – 2004), Șahtior Donețk (2004 – 2016), Zenit (2016 – 2017), naționala Turciei (2017 – 2019), Dinamo Kiev (2020 – 2023)

În prezent, Mircea Lucescu este antrenorul naționalei României

36

de trofee în întreaga carieră a câștigat Mircea Lucescu

A contribuit: Daniel Nanu