Corpul uman are o parte pe care nicio altă specie nu o posedă. Știința nu are explicații
0De la ochi și creier până la inimă sau piele, aproape fiecare detaliu al corpului uman are un corespondent în lumea animală. Dar există o trăsătură care ne aparține exclusiv nouă, Homo sapiens, și pe care niciun alt mamifer nu o are: bărbia. Misterul originii și al funcției sale i-a derutat decenii la rând pe antropologi și biologii evoluționiști, care recunosc că nu există dovezi clare pentru a-i explica apariția.
Bărbia, trăsătură exclusiv umană
Dacă pentru multe structuri corporale putem identifica modele recurente, bărbia rămâne un caz singular. Ea nu apare la alte mamifere, nici măcar la verii apropiați ai omului, neanderthalienii.
Această unicități o transformă într-un subiect controversat pentru antropologi și biologi.
Profesorul Max Telford de la University College London subliniază că aici se află limita cercetării: în lipsa unui fenomen de evoluție convergentă, nu avem criterii de testare.
Ipotezele nu lipsesc. Unii cred că bărbia ar fi întărit mandibula în confruntările fizice din preistorie. Alții o văd ca pe un artificiu estetic, menit să pună în valoare barba masculină.
Există și teorii care leagă apariția sa de schimbările în dietă: odată cu inventarea gătitului și trecerea la alimente mai moi, maxilarul s-ar fi micșorat, iar bărbia ar fi rămas ca un vestigiu fără funcție.
Niciuna dintre aceste explicații nu are însă dovezi experimentale solide. Spre deosebire de alte trăsături, nu există exemple similare în natură care să permită testarea ipotezelor. Fără evoluție convergentă, bărbia rămâne un mister.
Telford a explicat pentru The Conversation că „întrucât bărbia este o trăsătură specifică lui Homo sapiens , deși au fost propuse mai multe teorii despre funcția sa, nu există niciun mecanism de comparație , cum ar fi evoluția convergentă, care să ne permită să verificăm care este corectă ”.
Bărbia, un mister care depășește știința
Studiul evoluției convergente arată cât de mult putem înțelege despre funcția unei trăsături atunci când natura o repetă independent.
Exemplele abundă: dimensiunea testiculelor la maimuțe, modul în care păsările au fost încadrate greșit ca rude apropiate, sau adaptări comune la mamifere marine și terestre. Aceste paralele transformă biologia într-un laborator uriaș, unde modelele pot fi testate, scrie BBC.
În cazul bărbiei, însă, totul se oprește. Ea este unică pentru specia noastră și nu are corespondent evolutiv. De aceea, explicațiile rămân la stadiul de ipoteză, fără dovezi experimentale.
Se încarcă comentariile...
