Locul unde se întâlnesc fotbalul şi istoria

Specialiştii consideră "squadra azzurra" cea mai pragmatică echipă de fotbal din lume, pentru că nu uită niciodată că fundaşii aduc trofeele Pentru italianul de rând, dar şi pentru

Specialiştii consideră "squadra azzurra" cea mai pragmatică echipă de fotbal din lume, pentru că nu uită niciodată că fundaşii aduc trofeele

Pentru italianul de rând, dar şi pentru elita din Cizmă, fotbalul reprezintă o adevărată religie. În puţine state din lume sunt investite atâtea orgolii şi finanţe ca în Italia.

Acest lucru a fost evident întregii lumi încă din urmă cu jumătate de secol. "Italienii pierd războaie de parcă ar fi meciuri de fotbal şi meciuri de fotbal ca şi cum ar fi războaie", îi ironiza fostul premier britanic, Winston Churchill.

Un exemplu în acest sens a avut loc la 2 august 2005, când suporterii echipei de fotbal Messina au blocat drumul strategic al feriboturilor ce leagă Sicilia de restul Italiei. Aceştia protestau pentru faptul că echipa lor favorită retrogradase în Serie B.

Când vine vorba de naţionala de fotbal, puţini sunt cei care se pot compara cu italienii. Peninsularii au prins rapid gustul jocului şi s-au înscris devreme în rândul naţiunilor care domină lumea fotbalului.

Născuţi campioni

În 1934 şi 1938 au câştigat Cupa Mondială, competiţie pe care şi-au adjudecat-o şi în 1982, când a strălucit la turneul final Paolo Rossi, şi în 2006, deşi fotbalul din Italia traversa în acel moment o criză profundă, pornind de la scandalul "Calciopoli", scandalul meciurilor trucate.

Brazilia e singura ţară care priveşte de sus Italia. Cu cinci Cupe Mondiale, sud-americanii au una în plus faţă de italieni. Germania (3) şi Argentina (2) completează careul de aşi al performerilor de la Mondiale. Italienii nu stau la fel de bine la Campionate Europene. Au câştigat un singur trofeu, în 1968, la a treia ediţie a Euro, pe care au şi găzduit-o.

Torino-Milano, duelul care contează

În ceea ce priveşte fotbalul la nivel de club din Italia, cele mai importante lupte se dau între Torino şi Milano. Torinezii au luat împreună 34 de trofee în Serie A. Juventus, cu 27 de titluri, şi AC Torino, cu 7, sunt echipele de tradiţie ale oraşului piemontez.

Elegantul Milano e al doilea pol de putere din fotbalul italian de club.

AC Milan, cu 17 titluri de campioană, şi Internazionale Milano, cu 16, au transformat oraşul în capitala fotbalistică a Lombardiei. Lucrurile stau altfel când vine vorba de Cupa Italiei, a doua competiţie a ţării din punctul de vedere al importanţei. Cu doar trei titluri de campioană, AS Roma, cea mai bună echipă a capitalei, conduce în clasamentul Cupelor, cu 9 reuşite.

Geniile fac echipa

Considerată una dintre puterile lumii fotbalistice graţie forţei grupului de fotbalişti, Italia nu a dus niciodată lipsă de vedete. Primele trofee mondiale ('34 şi '38) au venit din ghetele unor nume ca Silvio Piola, Angelo Schiavio, Giovanni Ferrari sau Luis Monti.

În 1982, la al treilea succes mondial, legendarul antrenor Enzo Bearzot a adus glorie Italiei cu oameni ca Dino Zoff, Marco Tardelli, Cabrini sau Rossi. Pe lista lungă a oamenilor de geniu din istoria fotbalului italian şi-a înscris câteva nume şi actuala generaţie, cu Andrea Pirlo, Fabio Cannavaro şi Del Piero în prim-plan.

"Calciopoli", un scandal bine-venit

Într-un moment în care suspiciunile privind aranjamentele din fotbalul italian acaparau primele pagini ale ziarelor, peninsularii au fost cuprinşi de scandalul "Calciopoli".

Se întâmpla în 2006, iar personajul principal era Luciano Moggi, creierul de la Juventus. Juventus, Milan, Fiorentina şi Lazio au fost principalele acuzate, însă torinezii au ieşit cel mai rău, fiind retrogradaţi în a doua ligă.

Deşi naţionala Italiei a mers în acel an la Campionatul Mondial cu un lot format în mare parte din jucători implicaţi în scandal, tot răul a fost spre bine. Italia s-a încoronat campioană a lumii, iar "Calciopoli" a fost uitat, măcar pentru câteva zile.

Italia pe scurt

Suprafaţă: 301.318 km2, (de 1,26 de ori mai mare decât cea a României).
Populaţia: 59.448.163 de locuitori (de 2,6 ori mai mare decât cea a României).
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de 32.319 dolari anual.
Republică Parlamentară.
Membru fondator al NATO şi al Uniunii Europene.
640.000 de români se află în prezent, oficial, pe teritoriul italian.
Unul dintre cele mai corupte state din UE.

Politica şi sportul-rege

Implicarea factorului politic în viaţa sportivă din Italia datează încă din perioada interbelică. Naţionala de fotbal a Italiei, care a câştigat titlurile mondiale la fotbal, în 1934 şi 1938, s-a bucurat de sprijinul direct al dictatorului Benito Mussolini.

De altfel, el a folosit fotbalul şi pentru a-şi justifica deciziile politice şi superioritatea italienilor în faţa altor popoare. Mai mult, el a utilizat fotbalul pentru a unifica o ţară divizată între sudul sărac şi nordul prosper. Tocmai de aceea Mussolini a sprijinit o echipă ca AC Torino să câştige titlul, pentru a demonstra că nu doar echipele din nord pot reuşi acest lucru, după cum arată istoricul britanic Simon Martin în lucrarea "Fotbalul şi Fascismul: sportul naţional sub Mussolini".

În 1926, la a cincea rejucare a play-of-ului care urma să stabilească campioana dintre Bologna şi Genoa, la meci au participat doar fascişti din Bologna ce şi-au folosit pistoalele în timpul meciului, pentru a-i intimida pe adversari.

Cultura în cizmă

Italia a oferit lumii una dintre cele mai complete şi valoroase culturi, de la pictură şi filosofie până la arhitectură şi muzică. Operele arhitectonice din Cizmă reprezintă, pe de o parte, moştenirea lăsată de Imperiul Roman (Colosseumul, Pantheonul, Forumul Roman) şi pe de altă parte - perioada renascentistă şi gotică, când oraşe ca Roma, Florenţa sau Veneţia au căpătat imaginea de astăzi.