Darren Cahill, genial: Australianul a explicat, în premieră, de ce a „scuturat-o“ pe Halep pe teren

La trei zile după o repriză de On-Court Coaching (OCC) care a şocat lumea tenisului, Darren Cahill a rupt tăcerea.

Simona Halep are un manager de comunicare incompetent, însă atunci când a venit vorba de angajarea unui antrenor l-a ales pe Darren Cahill, unul dintre cei mai buni oameni din lume în domeniul său de activitate!

Australianul de 54 de ani nu e doar un strateg foarte bun, ci mai ales un psiholog desăvărşit. Iar ca să te convingi de acest lucru, trebuie să citeşti explicaţiile sale legate de ultimul On-Court Coaching (OCC), în timpul meciului pe care Simona Halep l-a pierdut în faţa lui Pliskova (2 WTA). Atunci, cu microfonul deschis, Cahill a pus tunurile pe „Simo“, a „scuturat-o“ de-a dreptul, provocând reacţii dure din lumea tenisului, după cum „Adevărul“ a scris aici. 

Acum, Cahill a explicat intervenţia sa dură pentru SEN Breakfast, iar treizecizero.ro, cel mai bun site de tenis din România, a redat declaraţiile australianului.

Ce a spus Darren Cahill?

Ştiam că e un moment dificil. Ca antrenor, în timp ce te îndrepţi spre teren ai de luat o decizie în legătură cu abordarea pe care o vei alege în OCC. Cred că e necesar şi un pic de context aici. Era al treilea OCC din acel meci; în primul poate am fost chiar mai dur, pentru că pierduse primul set cu 6-0. Acea conversaţie a fost grozavă, pentru că a resetat-o complet tactic. Am mai coborât o dată după ce-a câştigat setul doi şi i-am spus că făcea o treabă nemaipomenită şi că sunt mândru de ea. 

Contextul mai larg este că am mai trecut prin acest gen de situaţie cu Simona. Au mai fost meciuri în cariera ei, vreo 8-10, când, dintr-un motiv sau altul, când conduce cu un break şi nu reuşeşte să mai facă încă unul ca să-şi consolideze avantajul intră într-o pasă proastă. Aşa a fost şi acum: a avut 2-0 şi 30-0, a greşit un rever şi a început să devină negativă cu sine până în punctul autoflagelării. Starea asta durează de obicei 10-15 minute. Este dur şi pentru ea, dar e greu şi pentru cei ce-o privesc. Nu numai că se distruge la fiecare lovitură greşită, dar pierde în felul acesta o cantitate imensă de energie. A terminat acel meci cu vânătăi pe picioare de la loviturile pe care şi le-a aplicat după fiecare greşeală. 

Ca antrenor, în celelalte ocazii când s-a întâmplat asta, am încercat diverse tactici: s-o inspir, s-o focusez asupra tacticii, s-o provoc un pic, dar majoritatea nu au funcţionat. Aşa că ştiam în timp ce mă îndreptam spre teren că trebuie s-o refocusez, s-o fac să intre din nou mental în meci. 

De obicei când intră într-o astfel de stare Simona nici nu-şi mai aminteşte după meci ce s-a întâmplat şi ce-i spun eu la OCC. Partea bună de data asta este că şi-a amintit. A reuşit să se concentreze din nou asupra meciului, doar că 5-10 minute prea târziu. A revenit pe serviciu şi a avut 30-0 în acel ultim game. Şi-a dat o şansă destul de bună de a câştiga meciul, dar n-a reuşit să facă pasul final. 

Alegerea cuvântului „ruşine“ („disgrace“)

M-am referit la comportamentul ei pe teren în acele gameuri, nu la ea ca persoană. Cum am spus mai devreme, i-am spus în trecut lucruri care nu au ajuns la ea în timpul OCC-urilor. Acum aveam două opţiuni: cea clasică era să continui să apelez la simţul ei tactic şi s-o îmbărbătez. Am încercat în trecut, dar nu a funcţionat, n-am reuşit să ajung la ea. Ştiam cum se va termina meciul dacă nu încercam o abordare mai dură. Am discutat cu ea despre aceste momente, ce să fac când intră în această ceaţă şi despre posibilitatea de a adopta o abordare mai dură pentru a-i capta atenţia şi a o determina să intre din nou în meci.

Regretă ceva din timpul acelui discurs? 

Cred că aş face-o din nou dacă aş fi nevoit. Nu este un moment plăcut pentru niciun antrenor, dar nu cred că am avut de ales, dacă voiam să-mi fac meseria bine. Meseria noastră este să-i oferim jucătorului cea mai bună şansă de a câştiga meciul. Aşa că, judecând după ce a funcţionat sau n-a funcţionat în ocaziile anterioare… De asemenea, în legătură cu alegerea cuvântului ”disgrace”, trebuie să luăm în calcul că engleza nu e limba ei maternă. Aş fi putut să aleg alte cuvinte, dar sunt destul de sigur că niciunul nu ar fi avut impactul acestuia. 

Am vorbit cu psihologul ei sportiv, doamna Alexis Castorri – Simona a vorbit şi ea cu ea – şi am întrebat-o dacă am fost deplasat. Mi-a răspuns că nu, cu siguranţă nu. De asemenea, mi-a spus că a fost foarte mândră că Simona a reuşit să iasă în cele din urmă din acea negură – a fost a treia oară când ea a văzut-o reuşind acest lucru. Am avut o conversaţie grozavă, iar Simona nu este supărată. 

Jucători diferiţi, abordări diferite

Nu poţi antrena doi jucători la fel, sunt persoane diferite, nu contează dacă este vorba de un bărbat sau o femeie. Trebuie să construieşti încredere şi să petreci timp cu persoanele ca să înţelegi ce le trece prin cap şi cum să scoţi ce e mai bun din ei. Am avut conversaţii mult mai dure cu Lleyton, dar nu pe teren. Asta e diferenţa, acum toată lumea ne aude pentru că purtăm microfon. Cred că am făcut vreo 500 OCC-uri în cariera mea şi acesta nu este cel mai dur. Dar înţeleg de ce oamenii au reacţionat aşa: dacă aş fi văzut şi eu doar acel clip pe social media, fără context, aş fi considerat şi eu că a fost un pic dură discuţia. 

CLICK AICI PENTRU A CITI, INTEGRAL, DECLARAŢIILE LUI CAHILL

VEZI CE I-A SPUS DARREN CAHILL LUI HALEP