CM de rugby: povestea lui Sonny Bill Williams, rugbistul cu mănuşi de box

Sonny Bill Williams, unul dintre starurile naţionalei de rugby a Noii Zeelande, are şapte victorii în boxul profesionist şi vrea să participe la o altă disciplină la Olimpiada de anul viitor.

Campionatul Mondial de rugby a ajuns la faza sferturilor de finală, iar Noua Zeelandă întâlneşte sâmbătă Franţa, într-o reeditare a finalei de acum patru ani. Jucătorii All Blacks au venit în Anglia cu misiunea de a cuceri pentru a doua oară consecutiv trofeul cel mai preţios din rugby, Webb Ellis, ceea ce ar fi o premieră.
Noua Zeelandă a impresionat din nou cu dansul haka, un ritual folosit din 1905, care are rolul de a-i monta pe rugbyşti, nicidecum de a intimida adversarul, cum fals se consideră. Conform obiceiului, haka e condusă de un jucători cu origini maori şi cea mai cunoscută versiunea este Ka Mate, cea folosită şi la Mondialul din acest an.
Naţionala frunzei de ferigă mai propune şi alte poveşti captivante, iar eroul uneia este Sonny Bill Williams, centrul echipei All Blacks. Rugbystul născut la Auckland acum 30 de ani cu origini samoane este un exemplu rar de polisportiv: Sonny Bill joacă toate versiunile rugbyului, în 7, în 13 şi în 15, şi, mai mult de atât, a disputat şapte partide de box la profesionişti, toate câştigate. Spune că rugbyul şi boxul se completează: la box eşti singur în ring, în faţa unui adversar care intenţionează să te doboare în pumni; la rugby, sunt 15 oameni care vor să te pună la pămnt, dar alături de tine îţi sunt fraţii, cum îşi numeşte el colegii.

Sonny Bill Williams a obţinut prin KO trei din cele şapte succese de la box, iar cel mai cunoscut oponent al său i-a fost Francois Botha, sud-africanul care a deţinut centura IBF la supergrea. Williams a urcat ultima dată în ring în luna ianuarie a acestui an, când l-a bătut prin decizie unanimă a arbitrilor pe americanul Chauncy Welliver. Contestatarii săi spun că adversarii din ring îi sunt aleşi cu grijă, adică sportivi aflaţi în prag de pensionare sau cu valoare scăzută, pentru ca povestea lui Sonny Bill să meargă mai departe. Pe undeva, e adevărat, oponenţii din box nu au fost chiar cei mai de temut, iar Sonny Bill a făcut bani frumoşi de la sponsori cu acest story de succes.

Dincolo de ring însă, nimeni nu poate să pună umbre pe cariera de rugbist a lui Williams. Pentru naţionala de rugby a Noii Zeelande, Sonny Bill a jucat în 30 de partide şi a marcat 9 eseuri. Campion mondial cu selecţionata Kiwis în 2011, Williams a început turneul din Anglia ca rezervă, poziţia de centru în echipa All Blacks fiind una pentru care se luptă cu jucători legendari, ca Ma’a Nonu, Malakai Fekitoa sau Conrad Smith. Totuşi, Sonny Bill Williams a fost titular în meciurile cu Georgia şi Namibia, iar cu Tonga a marcat un eseu.

Merge la Olimpiadă
Centrul Noii Zeelande vrea să pună mâna din nou pe trofeul Webb Ellis, însă are şi visuri olimpice. Sportivul a fost inclus în lotul naţionalei de rugby în 7 care va merge la anul la Olimpiada de la Rio, iar în cariera profesională de rugbist joacă în ambele versiuni, Union şi League, adică rugby în 15 şi în 13.

S-a convertit la islam
Sonny Bill Williams nu a fost chiar un sfânt în afara terenului, iar o filmare cu un moment intim din baia unei toalete între rugbist şi un fotomodel australian a făcut ravagii pe Internet. Sportivul spune că s-a cuminţit odată cu converitrea la Islam, care s-a produs pe vremea când juca pentru echipa franceză Toulon. În acestă poerioadă, rugbystul ar fi cunoscut un tunisian, tatăl a cinci copii, care locuia alături de familia sa într-o singură cameră, iar povestea acestui om l-a făcut să îmbrăţişeze religia musulmană. Sonny Bill Williams a devenit primul adept al islamului care îmbracă tricoul naţionalei de rugby a Noii Zeelande.

Cupa Mondială de rugby, sferturi de finală
Sâmbătă
Africa de Sud - Ţara Galilor, ora 18.00, DigiSport 3
Noua Zeelandă – Franţa, ora 22.00, Digisport 3
Duminică
Irlanda – Argentina, ora 15.00, DigiSport 1
Australia - Scoţia, ora 18.00, DigiSport 2

Ţiriac a lăsat crosa pentru rachetă
Şi în România există doi sportivi celebri care au practicat două sporturi total opuse. Cel mai cunoscut este Ion Ţiriac, participant cu echipa României de hochei la Olimpiada de iarnă din 1964. După Jocurile Olimpice de la Innsbruck, Ţiriac a renunţat la hochei în favoarea tenisului, ajungând până pe locul 8 în lume. Dacă Ţiriac nu a făcut hochei şi tenis în acelaşi timp, Mihai Flamoropol a practicat simultan şi hocheiul, şi fotbalul, jucând în ambele selecţionate ale României. Flamaropol se concentra în sezonul de iarnă pe hochei, iar în restul anului juca fotbal. Când a ajuns la Steaua, în 1952, Flamaropol a evoluat pentru echipa militară în ambele discipline sportive.