Blocajul Serenei în faţa bornei 24. „Azi n-am jucat bine“. 2 ani de încercări, 4 finale ratate şi-o obsesie. E reală miza?

Serena Williams anunţă: „Astăzi nu am jucat bine“

Serena Williams a ratat pentru a opta oară la rând şansa de a câştiga titlul de Mare Şlem cu numărul 24, cedând în turul trei la Australian Open 2020, în faţa unei jucătoare pe care o învinsese cu scorul general 12-1 la game-uri în urmă cu doar patru luni.

„Serena Williams nu va doborî recordul lui Margaret Court şi este OK“, titra Bryan Armen Graham, în „The Guardian“, pe 11 septembrie 2019, după episodul „US Open - finală pierdută la Bianca Andreescu“. Nu vorbim despre un articol care, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor, să dea verdictul „e terminată“, referindu-se la cariera lui Federer - după un meci pierdut, sau a lui Nadal - după o accidentare ş.a.m.d. Nu este o declaraţie de război către Serena. Ci o argumentare a faptului că, de fapt, miza acestui titlu cu numărul 24 este una mult mai mică decât se lasă să se înţeleagă, aproape artificială, motiv pentru care nu se justifică această crispare născută din ultra-motivare de care este tot mai clar că Williams suferă.

Serenei Williams nu i s-a mai întâmplat niciodată să joace opt turnee de Mare Şlem consecutiv fără să ia trofeu. Cea mai lungă perioadă de secetă de până acum începuse la Australian Open 2000, înlănţuind şapte apariţii fără trofeu (nu vorbim despre numărul de ani fără trofeu, întrucât americanca a absentat mai bine de 12 luni pentru a deveni mamă). Cu cea mai lungă serie de finale de Grand Slam pierdute (patru, faţă de un maxim anterior de două - în 2016), Williams are probleme evidente în a atinge această bornă, probleme care ţin de felul în care americanca nu mai reuşeşte, spre deosebire de anii precedenţi, să fie mai bună în finală decât în celelalte meciuri, să fie mai concentrată în ultimul act şi să inspire teamă. Despre felul în care serviciul o poate părăsi când contează mai mult (procentaj de 44% la prima minge în finala cu Andreescu plus duble greşeli la mingi de break; procentaj de sub 50% pe alocuri - setul doi - şi contra lui Wang).

Meritele adversarei - fie că s-a numit Osaka, Halep, Andreescu sau Wang - sunt incontestabile. Dar factorul Serena rămâne decisiv.

Pentru Williams, cea trecută de 30 de ani, a fost greu să se concentreze pe desăvârşirea Grand Slam-ului calendaristic (înfrângere la Robert Vinci, la US Open, în 2016 - obiectiv ratat), dar şi să atingă recordul lui Steffi Graf, de 22 de titlturi de Mare Şlem (chiar în faţa acestui prag, Serena a capotat de două ori în finală, simptom pe care îl vedem, accentuat, acum, la patru ani distanţă).

Este atât de important titlul cu numărul 24?

Multă lume este de părere că acest titlu nu este în niciun caz un plus necesar Serenei pentru a demonstra ceva. În articolul sus-amintit, Bryan Armen Graham sintetizează extrem de sugestiv: „Serena Williams este cea mai mare campioană a tenisului feminin din toate timpurile şi, până la ultimul, orice critic al ei ştie asta. Să vrei să duci asta dincolo de limita oricărui contra-argument plauzibil este un <<completism>>“. Jurnalistul nu spune <<moft>>, ci împrumută un cuvânt ce ţine de argoul comunităţii fanilor prooducţiilor SF. Ţine de fanatism şi de nevoia de a colecţiona jucării, artefacte, dar mai ales de a ajunge la colecţia completă.

Raţional vorbind, doar 11 dintre cele 24 de titluri care reprezintă recordul absolut deţinut de Margaret Court au venit în Era Open, adică mai puţin de jumătate din câte are Williams. Tot 11 titluri numărăm în dreptul lui Court şi când vorbim de Australian Open - parte pe când tenisul era scindat între amatori şi profesionişti, parte când europenii şi, uneori, americanii cei mai buni ocoleau clar turneul de la Antipozi. Evident, cifrele mari atrag, iar a povesti despre recorduri este o găselniţă a secolului. Dar, pentru că tot se insistă cu egalitatea între ATP şi WTA, câtă vreme Roger Federer şi Pete Sampras erau egali în ceea ce priveşte numărul de titluri la Wimbledon, cu câte şapte trofee, a fost vreodată considerat egalul lor britanicul William Renshaw, cu ale sale şapte titluri în era amatorilor? Răspunsul este nu, iar această judecată de valoare privind era amatorilor trebuie extinsă, în cele din urmă, şi în ceea ce o priveşte pe Court, chiar dacă asta nu îi diminuează performanţele.

Totuşi, Williams sugerează că, pentru ea, borna este importantă, anunţând la New York: „Sunt atât, atât de aproape, dar şi atât de departe“. În 2020, înainte de startul de la Melbourne, s-a vorbit despre importanţa psihologică a titlului câştigat de Serena la Auckland. În cele din urmă, efectul a fost mai degrabă de bumerang: pentru că misiunea Australian Open părea mai simplă după ce spărsese gheaţa în materie de titluri post-naştere, a fost, totuşi, mai greu.

Nevoia Serenei de a se asigura că niciun argument plauzibil nu îi poate nega dominaţia absolută derivă din background-ul său. Din lupta de afirmare dusă de la început ca femeie afro-americană, un aspect pe care l-a evidenţiat din ce în ce mai mult. Din ani de refuz şi de garduri aruncate în plus în calea sa - fie că au fost injurii ale oamenilor din tribunele de la Indian Wells, fie că au fost acuzaţii de tot felul. În prezent, Serena este dedicată 110% rolului de model şi militant, iar arma sa principală a fost anihilarea recordurilor pe terenul de tenis. De aici, nevoia interioară, chiar dacă, revenind, concluzia din „The Guardian“ este logică: „Probabil că timpul o prinde din urmă pe Serena, dar moşternirea sa transcende trofeele şi topurile. Este irelevant de ce parte a bornei 24 va trage linie în carieră“.

„N-am jucat bine!“

Serena Williams declară, vineri, la conferinţa de presă de la Melbourne, că principala sa supărare este legată de nivelul de joc arătat. „Nu e profesionist cum am jucat astăzi, dar viaţa merge mai departe“, spune Williams după şocul administrat de Wang. După US Open, spunea ceva similar: "Ar fi trebuit să fiu Serena mai mult. O iubesc pe Bianca, este o fată minunată, dar cred că (n.r. - finala) a fost cel mai slab meci pe care l-am făcut tot turneul. Este greu să ştii că ai fi putut să te descurci mult mai bine. E de neiertat pentru mine să joc la acest nivel! Sincer, cred că Serena nu şi-a făcut apariţia aici şi trebuie să mă dumiresc cum să o fac să se arate". După finala de la Wimbledon - la fel. E deja un tipar.

Cu siguranţă cred că pot atinge această bornă. Cât voi fi pe circuit nu voi juca doar pentru a mă distra şi a pierde. Nu e distractiv să pierzi - din punctul meu de vedere. Am câştigat de mai multe ori fiecare turneu de Mare Şlem în parte, aşa că simt că am şanse oriunde, dar, totuşi, în ultimii ani, mi-a mers mai bine la ultimele două turnee din sezon. Nu e vorba despre Slam-uri, sau victorii, ci despre a juca bine. Astăzi nu am jucat bine. Serena Williams, după înfrângerea din turul trei de la Australian Open 2020