Argentinianul Gaston Gaudio, campion la Roland Garros

* Corespondenta de la Adrian MACARIE, trimisul nostru special la Paris * Gaudio, despre care se spunea ca nu are nici o sansa in fata compatriotului sau, Guillermo Coria, a salvat doua mingi de meci

Dupa finala feminina suta la suta rusa, de sambata, a fost randul unei finale suta la suta argentiniene duminica, in turneul masculin. Teoretic, se intalneau cei mai in forma jucatori de la Roland Garros, dar unul dintre ei, Guillermo Coria, cap de serie nr. 3, a intrat pe teren cu statutul de "rege al zgurii", care nu mai astepta decat incoronarea, titlul la Roland Garros. Ce a fost ieri, insa, pe terenul central de la Roland Garros n-a avut nici o legatura cu predictiile specialistilor. "Marele" Coria, cum i se spune, desi are doar 1,75 m, jucatorul care a pierdut doar doua meciuri pe zgura din ultimele 51 jucate, a inceput meciul in forta si in mai putin de o ora conducea cu 2-0 la seturi, dupa o serie incredibila, 6-0, 6-3. In acest moment, cei peste 15.000 de spectatori din tribune se gandeau, cu tristete, ca vor avea parte de o noua finala scurta si insipida, cum fusese si cea de la feminin, dar Gaston Gaudio avea alte planuri. Setul trei avea sa fie primul in care Gaston isi face simtita prezenta cu adevarat. Argentinianul, calificat pana in finala fara sa fie cap de serie, dupa un drum pe care i-a presarat, printre altii, pe Guillermo Canas, Jiri Novak, Lleyton Hewitt sau David Nalbandian, a facut, la 4-4, un break foarte valoros. Apoi, dupa ce a reusit ca la 5-4 sa-si fructifice serviciul, finala se mai echilibrase. Setul patru, in care Coria a solicitat interventia maseurului, pentru niste crampe care il deranjau, a semanat putin cu primul set castigat de Coria, cu doua diferente: acum a castigat Gaudio si nu a fost 6-0, ci 6-1. La acest scor, meciul intra in decisiv cu un Coria uimit de intorsatura pe care o iau lucrurile. Favoritul cu numarul trei lasa impresia ca a reintrat in joc, reuseste un break foarte repede si isi castiga serviciul constiincios, pana ajunge ca, la 5-4, sa serveasca pentru set. Gaudio nu-i da, insa, nici o sansa, isi recupereaza break-ul fara probleme, dar la fel de usor cedeaza, pe propriu-i serviciu, urmatorul game. Din nou Coria este la controlul jocului, are 6-5 si serveste. Mai mult, are doua mingi de meci, dar de fiecare data Gaudio are puterea sa revina si, spre satisfactia spectatorilor care doreau cat mai mult tenis, egaleaza la 6. Din acest moment insa, jocul curge intr-o singura directie, Gaudio are tot timpul controlul, isi castiga usor serviciul si la 7-6 pentru el are doua mingi de meci pe serviciul lui Coria. Spre deosebire de compatriotul sau, Gaudio nu sta nici o secunda pe ganduri, o fructifica imediat pe prima, arunca racheta in tribune si isi acopera cu mainile fata uda de lacrimi de fericire. Pentru prima oara in cariera lui castiga un titlu de Grand Slam, un premiu de 860.000 de euro si cele 200 de puncte care, mai mult ca sigur, il vor duce la sfarsitul anului la "Turneul Campionilor". Acesta este, in acel moment, cel de-al cincilea titlu de Grand Slam pentru Argentina, precedentele patru fiind castigate, toate, de Guillermo Vilas. De la ultimul dintre ele, insa, au trecut 27 de ani, ceea ce da o si mai mare importanta succesului lui Gaudio. Argentinianul, care a castigat la Paris in sapte meciuri de patru ori mai mult decat castigase in primele cinci luni ale acestui an, reuseste un salt incredibil in clasamentul ATP Champions Race, pana pe 4, de pe 34, in vreme ce Coria, care putea sa devina nr. 1 in lume daca il batea pe Gaudio, trebuie sa se multumeasca sa mai stea o vreme in spatele elvetianului Roger Federer.