Replica memorabilă a lui Adrian Pintea: „Putem muri oricând. De ce să ne grăbim? N-am tras încă lozul cel mare“ VIDEO
0Adrian Pintea, geniul scenei românești, a murit la doar 53 de ani, din cauza unei insuficiențe hepatice. A lăsat însă o moștenire de excepție pentru teatrul și filmul românesc.
Adrian Pintea s-a născut la 9 octombrie 1954, la Oradea oraș despre care spunea că e format din două jumătăţi: una în care se putea respira ca la Viena, iar cealaltă ca „într-o Românie civilizată“.
După ce tatăl său a murit, mama sa a fost nevoită să îl dea la casa de copii, pentru o perioadă scurtă, așa cum a povestit într-un interviu pentru „Adevărul“, din 2007, sora acestuia, Rodica Austin.
A urcat pe scenă încă din timpul studenției, a avut zeci de roluri, dar lovitura a dat-o în 1980 cu rolul care l-a făcut celebru: ”Iancu Jianu zapciul”, apoi cu ”Iancu Jianu haiducul” (1981), în regia regretatului Dinu Cocea.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti în 1979.
În anii ’80, regizorul Eugen Todoran i-a încredințat lui Adrian Pintea rolul principal în „Bill Optimistul“, un spectacol de teatru de televiziune. „Putem muri oricând. De ce să ne grăbim? N-am tras încă lozul cel mare. Jucăm înainte, jucăm cu tot capitalul din noi, pentru că ocazii sunt!“, era una dintre replicile sale.
A jucat zeci de roluri pe scenele multor teatre, între care amintim: Alexei - "Memoriile unui necunoscut" de F.M. Dostoievski, regia Ion Cojar, la Teatrul Naţional Bucureşti; Ahile - "Ifigenia" de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, Teatrul Naţional Bucureşti, 1981; Jean - "Domnişoara Iulia" de August Strindberg, regia Liana Ceterchi, la Studioul Casandra; Henric - "Henric al lV-lea" de Luigi Pirandello, regia Dominic Dembinski, la Teatrul Nottara, 1990; Val - "Orfeu în infern" de Tenessee Williams, regia Adrian Pintea, la Teatrul Româno-American; Eddie - "Nebun din dragoste" de Sam Shepard, regia Adrian Pintea, Teatrul Româno-American; Hamlet - "Hamlet" de William Shakespeare, regia Tompa Gabor, la Teatrul Naţional Craiova.
A fost distribuit în numeroase roluri în piese de teatru TV şi film TV: Zeno ("Lumini şi umbre", regia Andrei Blaier, serial TV), Romeo ("Romeo şi Julieta", regia Cătălina Buzoianu), Henric ("Henric al lV-lea", regia Dominic Dembinski) sau Don Juan ("Don Juan" de Fr. Durrenmatt, regia Eugen Todoran). De asemenea, a fost una dintre vocile constante ale teatrului radiofonic - "Departe de lumea dezlănţuită", "Fântâna Blanduziei", "Fraţii Jderi", "Gaiţele", "Geniu pustiu".
Ca regizor, a pus în scenă piesele "Orfeu în infern" de Tennessee Williams, "Nebun din dragoste" de Sam Shepard, "Repetiţie cu Barrymore" de William Luce, la Teatrul Bulandra. La teatrul radiofonic a semnat regia pentru piesele "Peter Rugg dispărut" (1994) de William Austin, "Joc cu fantasme" (1996) de Cristian Munteanu. Din bogata lui filmografie amintim: "Iancu Jianu, zapciul" (1980), "Iancu Jianu, haiducul" (1981), "Vulcanul stins" (1987), "Pădureanca" (1988), "Mircea" (1989), "Cei care plătesc cu viaţa" (1991), "Moartea unui artist" (1991), "Trandafirul şi coroana" (1991), "Nostradamus" (1994), "Ochii care nu se văd" (1994), "Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie" (1997), "Vlad" (2003), "Femeia visurilor" (2005), "Natasha" (2007).
Pe când avea 26 de ani, a avut o relaţie de câţiva ani cu celebra Irina Petrescu, cu 13 ani mai în vârstă decât el. Două decenii mai târziu, avea s-o ceară în căsătorie pe Lavinia Irina Tatomir, studentă la medicină, la Craiova.
„Am avut nevoie de foarte multe ori în viaţa mea să fiu puternic şi am fost exact atunci când a fost nevoie. Regret multe. Cea mai mare greşeală din atâtea? Nu ştiu... Multe, am făcut multe greşeli. În mod complet nemeritat cred că Dumnezeu mă iubeşte,” mărturisea Adrian Pintea într-un interviu.
Adrian Pintea a murit la 8 iunie 2007, după o săptămână de grele suferinţe în spitalul Clinic Fundeni, în urma unei insuficiențe hepatice.
Se încarcă comentariile...
