„Poveştiri adevărate“ despre Sărbători
0
Unul sensibil, altul pragmatic, prezentatorii „Poveştirilor adevărate” formează o echipă! Dansează şi plâng pentru ceilalţi, pentru necazurile sau visurile lor frânte... Cu suflete de Moş Crăciun, Ioana şi Radu merită primiţi în casele voastre...
Adevărul: Ai dansat şi ai plâns pentru visul altcuiva, lupţi pentru rezolvarea problemelor altora. Cât de delicat e să-ţi exprimi sensibilitatea la televizor?
Radu Vîlcan: Sunt o fire raţională, pragmatică, nu plâng prea uşor. Şi la "Poveştiri adevărate", eu sunt cel care judecă totul la rece, spre deosebire de Ioana care se adresează cu multă căldură celor din platou. La "Dansez pentru tine", încărcătura momentului cu pricina a fost extraordinară - după duel, multă tensiune, oboseală, emoţii acumulate, mai era şi atmosfera... A fost un cumul de factori responsabili pentru starea mea de atunci. Asta a fost!
Cum te implici în susţinerea oamenilor ale căror cazuri le prezinţi alături de Ioana?
Atrag atenţia celor care pot contribui la rezolvarea cazurilor. Nu mă implic sufleteşte, privesc situaţia subiecţilor din perspective realiste, diferit de Ioana, partenera mea de prezentare. Împreună formăm o echipă, ea empatizează mult, eu pun întrebări incomode.
Povesteşte-ne cel mai frumos Crăciun din viaţa ta...
Toate sunt la fel de frumoase pentru că îmi prilejuiesc întâlnirea cu cei din familia mea, lucru care altfel se întâmplă destul de rar. Ştiu că bunica mea face cel mai gustos cozonac. Mi-e practic imposibil să aleg unul în detrimentul celorlalte sau să fac vreun top. Altfel, Crăciun ar trebui să fie în fiecare zi! Pe oameni îi apucă facerea de bine strict în preajma Crăciunului, ceea ce mie mi se pare super forţat. De ce nu se comportă aşa fain şi-n restul anului?! E ca şi de Valentine's Day, când chipurile sărbătorim dragostea! De ce nu o celebrăm în fiecare zi?! Dar, una peste alta, e frumos de Sărbători!
Ce ai dărui omenirii dacă ai fi Moş Crăciun pentru o zi?
Nu ştiu dacă aş rezista o zi întreagă! Dincolo de glumă, există foarte multă răutate şi invidie, drept care aş dărui tuturor antidotul: raţiune! Din prostie se fac cele mai multe orori.
Un mesaj pentru cei care, din diverse motive, îşi petrec singuri Sărbătorile...
Să fie tari, să reziste momentului, şi mâine e o zi când îşi pot găsi pe cineva! Să nu piardă timpul cu lamentări, să încerce să găsească soluţii la problemele pe care le au. Şi mie mi s-a întâmplat, iar acum, când îmi aduc aminte, realizez cât de mult mi-a folosit acea experienţă pe care am trăit-o intens în interior.
Decembrie 2009 e o lună frumoasă pentru că... şi o lună urâtă pentru că...
E frumoasă pentru că oamenii sunt mai deschişi, mai calzi, scot la iveală ceea ce ţin ascuns în restul timpului. Din păcate e doar o lună dintr-un an! Şi urâtă pentru că ţine prea puţin.
Ce tradiţie de Crăciun şi Anul nou iubeşti cel mai tare?
Dimineaţa când mă trezesc şi mă grăbesc să descopăr cadourile... cadourile mele şi reacţiile celorlalţi norocoşi cadorisiţi de Moş. Într-un fel am rămas copil, cu toţii suntem copii într-o oarecare măsură.
Ce-ţi lipseşte şi speri să-ţi aducă noul an?
Sună a clişeu, dar chiar îmi doresc sănătate! Să am forţă, că dacă sunt întreg şi la minte şi la corp, restul se pot face. Profesional, sper să evoluez! Am ajuns la nivelul pe care mi-l doream, la care visam înainte. Acum sunt cunoscut, lumea mă opreşte pe stradă... Şi, contrar a ceea ce credeam până să mi se întâmple asta, pot spune că nu mă simt tocmai confortabil în noua postură. Acum îmi lipseşte intimitatea de care mă bucuram înainte, anonimatul care n-am realizat câtă libertate îmi oferea, de fapt. Trebuie să fiu în permanenţă atent la ceea ce fac, ce spun... lumea te percepe în funcţie de ceea ce vede, nu de ceea ce eşti.
Ştii vreun colind sau măcar îţi place unul anume?
Nu ştiu, am uitat ce cântam în corul bisericii. Eu sunt catolic şi mergeam la biserică în fiecare duminică atunci când eram copil. Colindele care-mi plac cel mai mult sunt cele cântate de Pavaroti.
Adevărul: Eşti o persoană discretă ("material prost" pentru presa de scandal) şi sensibilă (deseori plângi pentru probleme altora). Nu te temi să-ţi exprimi sensibilitatea la televizor?
Ioana Moldovan: Sunt un om deschis, cu sentimente, care râde, plânge... Eu nu-mi ascund felul de a fi şi cred că oamenii simt şi apreciază când nu joci teatru, când nu interpretezi doar un rol. Mi-am asumat întotdeauna gesturile şi cuvintele şi aşa am reuşit să ajung la sufletul celor care mă privesc.
Prezinţi emisiunea de o grămadă de timp (4 ani). Care este sursa puterii de a te împovăra cu problemele atâtor oameni?
Faptul că la sfârşitul fiecărei emisiuni există mulţi oameni care sar în ajutorul celor năpăstuiţi mă face să-mi dau seama că modul în care prezint problemele altora este extrem de important. 90 % dintre cazurile din emisiune au un final fericit! Cea mai mare satisfacţie a mea este când văd râzând oamenii care au plâns, când văd oamenii fericiţi! Primesc scrisori cu mulţumiri de Sărbători dar şi în timpul anului de la cei ale căror poveşti s-au soluţionat. O altă sursă este, evident, familia. Mi-am găsit echilibrul, ceea ce nu este deloc puţin lucru.
Care este cea mai frumoasă "poveştire" de Crăciun din viaţa ta?
Mi-amintesc când eram copil şi-i scriam Moşului întrebând-o pe mama cum să încep. Începeam cu "Dragă Moşule" şi i-o trimiteam prin poştă. Am plâns când am descoperit că tata era Moşul şi toate planurile mele de a-l întâlni pe Moş s-au spulberat. Fiecare Crăciun e special pentru că îl petrec alături de toţi cei dragi, la Târgu-Mureş. Mirosul cozonacului, sarmalele în pregătirea cărora mă implic, împodobitul bradului de care şi acum sunt responsabilă... toate sunt momente foarte frumoase.
Care ar fi criteriile după care, dacă ai fi Moş Crăciun pentru o zi, ai împărţi lumea în copii cuminţi şi copii obraznici?
Nu i-aş împărţi. Pentru că toţi copiii sunt buni. Au suflet cald, sunt inocenţi, au exact ceea ce se pierde cu timpul. Sunt cele mai sincere fiinţe de pe faţa pământului până la un moment dat, când situaţiile cu care se confruntă, societatea îi fac mai răi.
Ce tradiţie de Sărbători iubeşti cel mai tare?
Colindatul. Când eram micuţă mergeam nu neapărat pentru bănuţii pe care-i strângeam, cât pentru obicei în sine. Şi azi merg împreună cu iubitul, părinţii şi bunica să-i colindăm pe cei apropiaţi.
Ce colind cântaţi şi cum sunteţi recompensaţi?
„Trei păstori" - pe acesta îl ştiu cel mai bine, îl cânt de-o viaţă şi e mai scurt. De primit, ne alegem cu un pahar de vin sau o palincă şi, fireşte, o felie de cozonac.
Unde vei petrece anul acesta Sărbătorile?
Crăciunul tot la Târgu-Mureş, iar Revelionul undeva pe aproape, în ţară în tot cazul. Asta pentru că jumătatea mea lucrează în acea perioadă, dar şi pentru că, în general, nu prea-mi place Revelionul! Ştiu, poate părea ciudat, dar pentru mine nu e un motiv extraordinar de a sărbători faptul că am mai îmbătrânit cu un an. Şi asta simt de fiecare dată de Revelion!
Pentru "Poveştiri adevărate" pregătiţi ceva special pentru perioada Sărbătorilor?
Vor fi ediţii speciale, vom prezenta un bilanţ al cazurilor cu final fericit, oameni extraordinari, cu poveşti deosebite, eroii noştri practic. Vor fi emisiuni calde, în care toate lucrurile se rezolvă. Pentru că oamenii când se adună în jurul bradului nu mai vor să audă despre necazuri şi probleme.
Cel mai frumos cadou pe care l-ai primit de Crăciun...
Mi-e foarte greu să aleg. Ar fi păpuşile, câteva cărţi, iconiţa primită de la ai mei... am şi astăzi păstrate multe dintre darurile pe care le-am primit de-a lungul timpului.
Ce-ţi lipseşte şi speri să-ţi aducă 2010?
Am tot ceea ce-mi doresc, mă simt un om împlinit. Cu toate acestea, un copil ar întregi tabloul.
Ce ai câştigat şi ce ai pierdut când ai devenit celebră?
Nu am pierdut nimic, căci eu duc o viaţă de om normal. În schimb, am câştigat posibilitatea să ajut lumea. Nu pe toată, aşa cum mi-aş dori. Regret că emisiunea nu are 10 ore şi că nu putem ajuta pe toţi cei în nevoie! Aş vrea să-i văd pe oameni zâmbind mereu!
Se încarcă comentariile...
