Nenorocirea care i-a marcat copilăria lui Florin Piersic: sora înecată în Prut. „Florinel, Lucica nu mai vine!“
0Actorul Florin Piersic, ale cărui roluri carismatice l-au urcat deja în constelaţia legendelor scenei româneşti, împlineşte astăzi 87 de ani. O viață cu o carieră impresionantă și o poveste care bate filmul.
S-a născut pe 27 ianuarie 1936. Părinţii săi erau amândoi originari din Bucovina și şi-a petrecut copilăria la Corlata, Pojorâta, Cajvana, Cernăuţi și ulterior la Cluj.
„Mama s-a repezit la sicriul în care era Lucica noastră”
Anii copilăriei i-au fost umbriți de moartea prematură a sorei sale Lucica, înecată în Prut, la vârsta de 15 ani.
„Îmi amintesc de ziua cea mai tristă a vieţii mele, când mama, smulgându-se de la brațul tatălui meu, s-a repezit la sicriul în care era Lucica noastră, găsită după patru zile de niște pescari, plutind pe apele nemiloase ale Prutului. Încercarea ei de a o îmbrățişa mi-a rămas întipărită pe retină, într-un fel pe care nu-l pot povesti Florin Piersic ”, spune Florin Piersic în „Viața ca o poveste”, cartea pe care a lansat-o la sfârșitul anului trecut
Drama care i-a marcat familia îl tulbură de fiecare dată când gândul îl duce la părinții săi îndoliați.
„Îmi amintesc de ziua în care, printr-un geam pe care curgeau lacrimile ploii de sfârșit de octombrie, am văzut-o pe Mama, în negru, coborând alături de tata dintr-o birjă. În disperarea lor de a obține alinarea spirituală după pierderea Lucicăi, fuseseră plecați ceva vreme la București, timp în care eu rămăsesem în grija familiei Puha. «A venit mama, au venit!», am strigat. Era 1942, toamna. Pe scări, mama m-a luat în brațe și, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: «Florinel, Lucica, nu mai vine“. De atunci, de la şase ani și câteva suspine, o țin minte parcă mereu la fel, ca pe o fetiță. Iertați-mă, dragilor, dar așa am văzut-o eu întotdeauna: o fetiţă tristă… bună, blândă, înţelegătoare, obosită, uneori veselă, cu haz, generoasă, vorbăreaţă, cu nişte ochi adânci”, povestește actorul în același volum.
Iată cum și-o amintește actorul pe mama sa într-unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale:
„În doliu mi-a apărut atunci și așa o am în fața ochilor, până în ianuarie 1957, când a venit la piesa «Peer Gynt», cu care îmi dădeam examenul de absolvire a Institutului. A fost felul ei de a sărbători reușita mea, înlocuind doliul cu o bluziță colorată“.
Carieră într-o generaţie de aur
Florin Piersic a absolvit Liceul de băieţi nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC).
A fost coleg de generaţie cu Leopoldina Bălănuţă, Geta Angheluţă, Ioana Bulcă, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Braşoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Crăciun, Radu Voicescu, Anatolie Spânu şi alţii.
A debutat la Teatrul Naţional din Bucureşti cu rolul Richard din „Discipolul...“ şi cu Alexei din „Tragedia optimistă“.
În anii ‘60, s-a căsătorit cu actriţa Teatrului Mic Tatiana Iekel, născută în 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic jr.
Cei doi au divorțat, iar Florin Piersic s-a căsătorit cu actriţa Ana Szeles, născută în 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. În 1985 Ana Szeles a cerut şi a obţinut divorţul, apoi s-a mutat împreună cu fiul în Ungaria. Florin Piersic s-a recăsătorit în 1993 cu Anna Torok, o clujeancă cu care avea o relaţie de şapte ani.
Lumea teatrului i-a adus elogii pentru interpretarea Indianului din dramatizarea după „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ şi pentru rolul din „Cartea lui Ioviţă“, ambele pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, dar şi pentru Lenny din „ Oameni şi şoareci“, după John Steinbeck. De-a lungul anilor ’60, a cochetat cu statutul de „june prim“ în câteva filme remarcabile ale perioadei: „Ciulinii Bărăganului“ (debutul său pe marele ecran), „S-a furat o bombă“ (în regia lui Ion Popescu-Gopo), „Neamul Şoimăreştilor“.
Consacrarea i-a prilejuit-o tot Gopo, cu rolul titular în „De-aş fi... Harap Alb“, un mare succes.
Un reper al carierei sale l-a reprezentat interpretarea haiducului Anghel Şaptecai, în trei filme regizate de Dinu Cocea la începutul anilor ’70, personaj romantic care-o avea ca parteneră pe focoasa Marga Barbu.
Printre rolurile sale memorabile se numără cel din serialul TV „Un august în flăcări“, cel al haiducului titular din „Pintea“ şi cel din comedia romantică „Eu, tu şi Ovidiu“, regia Geo Saizescu. Al treilea moment fast este cel al anilor ’80, când îl joacă pe justiţiarul paşoptist Mărgelatu în şase filme, serie începută cu „Drumul oaselor“ (1980), mai întâi în regia lui Doru Năstase (trei filme), apoi, după dispariţia acestuia, a lui Gheorghe Vitanidis şi Mircea Moldovan. După Revoluţie, a mai apărut doar în trei producţii: „Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea“ (2003), „Fix Alert“ (2005) şi „Eminescu versus Eminem“ (2005), ultimele două în regia fiului său, Florin Piersic jr. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania.
Se încarcă comentariile...
