Mihai Mărgineanu, artist: „Intrigile româneşti bat toate telenovelele“
0
I s-a propus să fie povestitorul muzical al serialului „Las Fierbinţi“, a citit scenariile primelor şase episoade, a râs şi s-a entuziasmat la gândul că va cânta despre o lume care îi este familiară.
Serialul „Las Fierbinţi" a lansat trei personaje-vedetă: beţivul de vocaţie (Horaţiu Mălăele), cel care-şi îneacă amarul în alcool (Toma Cuzin) şi Ardiles, artistul care caută muza la cârciumă - Mihai Mărgineanu.
Iniţial, trebuia să se ocupe doar de coloana sonoră a filmului, însă s-a dovedit că rolul lui Ardiles i se potriveşte mănuşă.
„Adevărul": Cum ai ajuns să interpretezi rolul lui Ardiles? Actoria nu este ceva nou pentru tine, ai mai jucat în filme, „Martor fără voie" sau „Clanul Sprânceană", ce ştiai deja despre actorie şi ce a fost de învăţat?
Mihai Mărgineanu: Personajul din „Clanul Sprânceană" nu a necesitat niciun joc, pentru că rolul a fost scris pentru mine. Acolo m-am purtat pur şi simplu natural, exceptând mustaţa, care mi-era aplicată, într-un mare disconfort, la fiecare scenă. În „Las Fierbinţi", situaţia este complicată şi necesită mai mult decât naturaleţe. Dar am consilieri de seamă şi de bază. Iniţial, am fost contactat să fac coloana muzicală a filmului „Las Fierbinţi". Ulterior, având un scenarist cu viziuni - Mimi Brănescu -, mi s-a propus personajul Ardiles. Ce om normal ar fi refuzat oferta de a juca asta? Şi, luând în calcul reacţiile pozitive pe care le-au avut prietenii mei, în care am mare încredere, fericirea mea este maximă.
Petreci ceva vreme la Crâşma lui Bobiţă, un fel de Poiană a lui Iocan, pierdut în intrigile viceprimarului Vasile, care vrea să-i ia locul actualului primar şi se bazează pentru asta pe sprijinul cârciumarului Bobiţă. Complotul presupune nenumărate dezbateri, la un păhărel. Ce subiecte ai avea azi pe ordinea de zi?
Tu nu ştii că începuturile sunt grele? De fapt, cred că nu ştii, pentru că la voi, femeile, începuturile sunt cele mai frumoase. Abia după aia aveţi impresia că apare rutina. Probabil că tot de-aia şi mutaţi mobila prin casă tot timpul! Cu filmul e invers. La început se dibuiesc luminile, poziţia camerelor, machiajul optim, sunetul şi abia după ce se pun astea la punct treaba merge mult mai uşor. Cât despre discuţiile de pahar, o să improvizez şi o să-ţi spun că, dacă acum aş fi în cârciuma lui Bobiţă, cu siguranţă aş vorbi despre schiul pe care l-am executat acum câteva zile, de la 3.300 de metri, în bustul gol, la 20 de grade Celsius.
Cât de interesantă este o intrigă la sat într-o lume pe care ne-o imaginăm deja la a doua generaţie născută în oraş, o lume în care se fac glume referitoare la copiii care au văzut vaca sau porcul doar la supermarket?
Suntem o ţară preponderent urbană, dar cu populaţie preponderent rurală, din păcate. Şi îţi vorbeşte unul care bate ţărişoara asta în lung şi-n lat. Din păcate pentru noi, şcoala nu mai este atât de importantă în societatea noastră dată peste cap, şi nici scara de valori nu mai e clară. De 20 de ani, tinerii se vor fotbalişti cu telefon mobil de aur - nu cu Gheata de Aur -, sau milionari de carton în vilă cu piscină - şi nu olimpici la fizică. În schimb, la noi, copiii nu cred că vaca este mov şi dă ciocolată. Şi, apropo, în America, la Microsoft, prima limbă vorbită este româna. Sunt sigur că intrigile născute în satul românesc bat toate intrigile născute în telenovelele sud-americane.
Ţi-ai câştigat locul de beţiv al satului într-o companie selectă. Totuşi, sunt unii care se plâng că, în alte ţări renumit este, de fapt, „înţeleptul unui sat", în timp ce la noi se disting mai ales „prostul satului" şi „beţivul satului".
Nu ştiu ce fel de oameni sunt cei care vorbesc despre înţelepţii satului din alte ţări, dar cu siguranţă sunt complexaţi de faptul că sunt români. Potrivit statisticilor, suntem, de fapt, cam codaşii Europei la capitolul alcoolism, deşi, trebuie să admit, avem nişte reprezentanţi de seamă în ligă. Faptul că la noi se bea alcool de proastă calitate şi la pet şi că nu se mai merge la şcoală, că oamenii se uită la OTV şi ascultă manele este evident. Dar nu este o caracteristică definitorie a românului. În România mea, „beţivii" sunt înţelepţi, deştepţi, citiţi şi foarte simpatici. În România mea, aia de 20%, cârciuma este locul binecuvântat, în care românul meu prieten se întâlneşte şi bea un vin bun, mănâncă selectiv şi bine, se spiritualizează alături de oameni frumoşi şi-şi pun la punct viitoarele proiecte. Cârciuma este „acasă" pentru omul social şi creativ, şi tocmai de-aia la noi există un adevărat cult pentru cârciumărie şi petrecărie.
"Cei care vorbesc despre înţelepţii satului din alte ţări, cu siguranţă sunt complexaţi de faptul că sunt români."
"În România mea, «beţivii» sunt înţelepţi, deştepţi, citiţi şi foarte simpatici. În România mea, aia de 20%, cârciuma este locul binecuvântat."
„Ardiles e un bou, dar preţuieşte ce face"
Cam cu ce e mai breaz beţivul tău din „Las Fierbinţi" faţă de ceilalţi doi beţivi ai satului, interpretaţi de Horaţiu Mălăele şi de Toma Cuzin?
Adrian Văncică (dreapta), alături de Celentano, „regele“ beţivilor din Fierbinţi
Beţivul meu are calitatea de a fi artistul satului, care, deşi are ochelarii sparţi, are o chitară scumpă - deşi încă nu s-a observat asta -, care cântă la orice eveniment al satului şi care are chiar şi principii. Te aştepţi ca un chitarist cu ochelarii lipiţi, de undeva, dintr-o comună, să aibă o chitară de trei lei. Cu siguranţă, în viitoarele episoade, va fi ceva mai clar că Ardiles, deşi e un beţiv, şi un bou, şi un porc, preţuieşte cu adevărat ce face, ţine la sunetul ăla de chitară şi tocmai de aceea are un instrument de 2.000 de euro. Evident, am folosit la filmări chitara mea. Beţivul lui Cuzin e unul de nevoie. El are o nevastă urâtă şi cam proastă şi nici nu-i prea place munca. Al lui Horaţiu Mălăele e artistul de vocaţie.
Te-am văzut căţărat cu tot cu chitară prin copaci, unde aud că ai stat cinci ore, cu ochelarii sparţi, prăbuşit într-o câmpie... Periculos?
Faci mişto de mine? Periculos e să mergi prin Pantelimon după zece seara, nu să stai într-un pom în care te urcă unu' cu macaraua şi te leagă bine, să nu cazi ca prostu' şi să dai în alte belele. Tensionant este să te filmezi - cum a făcut-o Costi Diţă (Geani - n.r.) - în spatele unei vaci sau să alergi după un curcan agresiv, ca Adi Văncică. Şi îţi spun cu mâna pe inimă că Adrian Văncică (Celentano - n.r.) mi-a dat cele mai nesperate sfaturi şi lecţii actoriceşti, pe care le folosesc cu mare impact, inclusiv pe scenele pe care mă produc ca şi cântăcios. Să încerci să faci o capră să vomite e tensionant, cum a încercat Leonid Doni, poliţistu'. În rest, totul este iluzie. Bine, eu aş putea să mă dau mare acum şi să spun că ceea ce facem noi acolo, din punct de vedere cascadoristic, este foarte complicat şi riscant! Nu o să zic asta, pentru că eu sunt destul de sigur pe sexualitatea mea şi nici nu mai caut altceva. M-am oprit! Mi-am dat seama că, la acelaşi nivel intelectual, toate sunteţi la fel. Şi acum tocmai mi-am luat multe înjurături obscene de la feministele convinse de supremaţia şi superioritatea femeii!
"Periculos e să mergi prin Pantelimon după zece seara, nu să stai într-un pom în care te urcă unu' cu macaraua."
„Las Fierbinţi", cel mai urmărit serial
După un debut spectaculos, cu cele mai bune cifre de audienţă din ultimii 10 ani la lansarea unui serial, „Las Fierbinţi" a deţinut supremaţia în topul audienţelor în fiecare seară de joi, fiind totodată şi cel mai urmărit serial de televiziune românesc al lunii martie, arată un comunicat al televiziunii.
Astfel, serialul s-a detaşat ca lider de audienţă, cu o medie pe toată luna de 10,7 puncte de rating şi 23,7% cotă de piaţă la nivelul publicului comercial. În ultimele două episoade, pe uliţele satului „Las Fierbinţi" au apărut câteva persoane cu greutate, printre care două personaje spumoase, interpretate inegalabil de marii actori Ileana Stana-Ionescu şi Horaţiu Mălăele.
„Dacă mintea nu te ajută, faci liniuţe cu bemveu' şi dai cu bani în manelişti"
Muzica ta este foarte cunoscută, deci este clar pentru toată lumea de ce ar fi potrivită pe coloana sonoră a unui astfel de film. Au existat cerinţe speciale pentru această colaborare, care, de altfel, a fost prezentată ca inedită?
La filmări a petrecut câteva ceasuri legat de un pom
Mă dedublez! Vorba Paraziţilor: „am două personalităţi şi o dezvolt pe-a treia". În general, nu mă gândesc la nimic şi las situaţia să-mi dea idei. Tocmai d-aia am făcut toate intervenţiile de povestitor, chiar acolo pe platou, spre disperarea lui Dragoş (Buliga - n.r.), care avea cadrul pregătit şi muzica ba! Ha! Cât priveşte completarea muzicii mele cu filmul, mie mi se pare că este mănuşă. „Las Fierbinţi" este un film cu un scenariu genial, care te învaţă cum nu trebuie să fii, exact ca şi subînţelesul din - aproape - toată muzica mea. Aici nu îţi spune nimeni că trebuie să fii beţiv, idiot şi cocalar. Trebuie să-ţi dai seama singur că nu aşa e bine. Asta, bineînţeles, dacă te duce mintea! Dacă mintea nu te ajută, îţi faci tatuaj pe toată mâna, faci liniuţe la semafor cu bemveu' ursuleţ şi arunci cu banii în manelişti ca să-ţi strige numele.
Să ne oprim puţin la muzică. Mâine va avea loc lansarea albumului „Zaritza". Am putea lega puţin subiectele, având în vedere că, alături de piese ca „Lupanar" sau „Fotografia ta", avem şi o foarte promiţătoare „Dragoste rurală", care are, probabil, legătură cu filmul...
Lansez noul disc prin spectacolul de la Sala Palatului. Şi da, albumul are ceva legături cu serialul. Piesa „Zaritza" este pe genericul serialului, iar „Dragostea rurală" este compusă de mine pentru film, este deja pe internet şi are peste 200.000 de accesări, deşi nu i s-a făcut niciun fel de reclamă. Eu zic că e mulţumitor. „Lupanarul" e altceva, m-am inspirat dintr-un text al lui Alecu Russo, care face o prezentare a unei petreceri fanariote, am remarcat că lucrurile au rămas neschimbate până acum în esenţă. Aveau acelaşi drag de a pupa lăutarii pe frunte în momente bahice.
Se încarcă comentariile...
