Interviu Silvia şi Petre Roman: „Venirea lui Petrus ne-a unit şi mai mult“

Petre Roman, alături de soţia sa, Silvia, şi de fiul său, Petrus FOTO Sorin Stana, pentru revista OK!

Am aşteptat patru ani ca să le trec pragul, cam de când Silvia Chifiriuc devenea doamna Roman şi purta în braţe pruncul care avea să-i redefinească lui Petre Roman viaţa. I-am văzut evoluând ca soţi şi ca părinţi, remarcând discreţia pe care au păstrat-o în toţi aceşti ani cu privire la mica lor familie.

Acum, când fostul premier e pe cale să devină şi bunic, fiica lui, Oana, fiind însărcinată cu o fetiţă, am avut curiozitatea de-a afla cum este Petre Roman acasă, când Petrus i se agaţă de gât şi se încinge o partidă de joacă pe cinste. Dar şi cine este Silvia Roman, femeia care a readus bucuria în casa lui, cu tinereţea şi cu firea-i blândă.

OK!: Vă simt mult mai liniştit decât în urmă cu câţiva ani, acum, că lucrurile s-au mai aşezat. 

Petre: Da, sunt deja ani buni de când lucrurile s-au aşezat. Şi, într-adevăr, viaţa e mai bună atunci când omul ştie ce-l aşteaptă în fiecare zi, că-l aşteaptă ceva bun... Echilibrul ăsta e legat de starea de linişte, de armonie, pe care o ai acasă. Şi e minunat să trăieşti lucrul ăsta, nu doar să-l ştii! (râde) 

Cât de greu a fost s-o luaţi de la capăt în plan familial? 

Petre E greu faptul în sine, că trebuie să reconstru¬ieşti fiecare detaliu al vieţii. Însă nu pot să spun că a fost extraordinar de greu, pentru că trebuia să fac lucrul ăsta, să încep un nou drum şi, din fericire, el mi-a fost şi deschis. Şi a fost bine. Eu n-am încetat, totuşi, să-mi văd de profesie sau de lucrurile care-mi compun viaţa. Dimpotrivă. Am avut parte de ele într-o măsură şi mai mare. De exemplu, lectura, care mă încântă mai mult decât orice. Sportul – am găsit în Silvia un adevărat partener, care a ţinut pasul cu mine când am urcat pe munte sau când am avut alte activităţi. Şi, pe urmă, bineînţeles, a venit Petrus. 

Aţi reînvăţat ce înseamnă jocul, copilăria? 

Petre Da, am redescoperit bucuria de a avea un copil. Petrus e un copil cu lipici, ca să zic aşa, şi totodată, un copil reflexiv, care de fiecare dată gândeşte, ascultă, pune lucrurile cap la cap într-un fel anume şi-ţi dă câteodată câte o replică absolut surprinzătoare. (râde) 

Silvia Petrus e un bulgăre de energie, numai când doarme e liniştit. În rest, e un copil energic, vioi, vesel, foarte pozitiv şi ne încarcă viaţa cu bucurie. A fost un copil extrem de dorit, iar Dumnezeu mi-a dăruit un băiat, aşa cum voiam eu. 

Dar înţeleg că acum şi-ar dori şi un frăţior. 

Petre E, astea sunt lucruri care dacă vin, vin. Ne-a spus de multe ori că vrea o soră. La care noi îi spuneam: „O soră întâi e mică şi trebuie să te în¬grijeşti de ea“. „O să mă îngrijesc“. „Bine, dar ştii ce înseamnă să te îngrijeşti de ea? Trebuie s-o schimbi...“. „Aaa, atunci vreau un frate“. Lucrurile sunt clare. (zâmbeşte) 

Silvia Eu sunt convinsă că ar fi foarte bine pentru el şi că diferenţa asta de patru ani e ideală între fraţi. Dar nu hotărâm noi.

Citeşte continuarea interviului pe www.okmagazine.ro!

Interviu de Ana Maria Şimon