FOTO Elizabeth Taylor şi Richard Burton, o iubire dincolo de timp

AMINTIRI Pe 15 martie s-au împlinit 50 de ani de când Elizabeth Taylor şi Richard Burton şi-au jurat credinţă pentru prima oară. Relaţia lor furtunoasă s-a concretizat în două mariaje, două despărţiri şi una dintre cele mai mari poveşti de dragoste ale secolului XX.

Cu mult înainte de Brad Pitt şi Angelina, au fost Liz şi Dick, preferaţii Hollywoodului şi-ai întregii lumi, actori în propria viaţă presărată cu accente de film noir şi dramă shakespeariană. „Poate că ne-am

iubit prea mult“, spunea femeia cu ochi violeţi, justificând finalul – însă doar pe cel palpabil – căci povestea lor a intrat deja în legendă. 

Ea a fost considerată cea mai frumoasă femeie din lume şi ultimul mare star al Hollywoodului de altădată. El a fost un actor uriaş pentru care Shakespeare însuşi părea că şi-a scris piesele. Ambii – spirite măcinate de patimi şi excese care i-au unit, dar care au fost prea greu de suportat împreună.

Vaticanul le-a blamat iubirea, dar au avut zile şi ani în care dragostea lor a primit binecuvântarea zeilor. Iar dacă Richard Burton n-ar fi plecat pentru totdeauna, poate a treia încercare, ca-n poveşti, ar fi fost norocoasă. 

15 ani: iubire, reproşuri, certuri, despărţiri şi momente care au intrat în legendă.  Povestea dintre Elizabeth Taylor şi Richard Burton a început în 1962 şi a fost cea mai mediatizată relaţie de dragoste din epocă. 

O relaţie la extreme

Cei doi s-au întâlnit însă pentru prima oară în 1952, când Burton avea o soţie şi o reputaţie de playboy irezistibil şi de băutor înrăit. În prima seară pe care au petrecut-o împreună, la o petrecere din Bel Air, Burton a izbucnit în râs, emoţionat  de frumuseţea actriţei. Însă atracţia dintre ei era departe de a fi doar ceva trecător. „Richard era robit de Elizabeth“, spunea fratele mai mic al actorului, Graham Jenkins.

S-au reîntâlnit după zece ani, la Roma, pe platourile filmului „Cleopatra“. Predestinare, ar spune unii, căci Burton nu fusese cooptat pentru acest film, ci doar l-a înlocuit pe actorul Stephen Boyd, care părăsise distribuţia. 

Şi, aşa cum Burton avea să spună peste ani, „atunci când se ating două bucăţi de dinamită, nu are cum să nu iasă o explozie“. Primul lor sărut de pe ecran a durat atât de mult, încât regizorul a trebuit să-i întrebe dacă poate spune „tăiaţi“. Dar ei au continuat să se sărute.

De-atunci, din primele momente, am fost nebuneşte îndrăgostită de el. Ni s-a dat timp, dar nu de-ajuns   Elizabeth Taylor, actriţă

Au încercat să stea departe unul de celălalt, deoarece Taylor nu mai dorea încă un divorţ mediatizat (era deja la al patrulea mariaj), iar Burton se simţea vinovat de efectele pe care această relaţie le avea asupra familiei sale. Iubirea lor pendula între extreme: de la momente în care nu-şi spuneau un cuvânt în plus faţă de cele din scenariu, până la evadări în doi, cu paparazzi pe urmele lor. Adulterul lor a provocat un scandal la nivel mondial, iar Vaticanul a condamnat ceea ce a considerat a fi „vagabondaj erotic“.

Pe 5 martie 1964, Liz a divorţat de Eddie Fisher. Burton divorţase de soţia sa, Sybil, în decembrie 1963. La două zile de la divorţul actriţei, cei doi au zburat la Montreal, s-au cazat la hotelul Ritz Carlton sub numele de domnul şi doamna Smith şi s-au căsătorit. Aceasta era a doua căsătorie a lui Burton şi a cincea căsătorie a lui Taylor.

Liz şi Dick, în 1967, pe platourile de filmare pentru pelicula „Îmblânzirea scorpiei“, regizată de Franco Zeffirelli FOTO Corbis/ Wenn

Cele două staruri câştigau indecent pentru acea perioadă – Richard Burton a fost primul actor cu un onorariu de un milion de dolari –, aşa că extravaganţele nu le erau deloc străine: iahturi, bijuterii, proprietăţi în Londra, exclusivistele localităţi eleveţiene Gstaad şi Céligny. Ea i-a dăruit un tablou de Van Gogh, el a răsfăţat-o cu nestemate şi i-a oferit un inel cu un diamant care valora peste un milion de dolari şi care a devenit cunoscut ca diamantul Taylor-Burton. 

Erau în mod constant invitaţi la petrecerile unora dintre cei mai bogaţi şi celebri oameni din lume: familia Rothschild, Aristotel Onassis, prinţesa Grace de Monaco şi prinţul Rainier, ducele şi ducesa de Windsor. Totuşi, de multe ori evadau singuri sau preferau să petreacă o seară liniştită acasă, ca o familie obişnuită. 

În acea perioadă, Liz Taylor era considerată cea mai frumoasă femeie din lume, aşa că puţini şi-ar fi putut-o închipui în ipostaze domestice, gătind sau făcând curat. Şi totuşi, vedeta hollywoodiană se regăsea şi în astfel de ipostaze, alături de bărbatul iubit. 

Ultima scrisoare, ultima şansă

Relaţia lor a avut însă şi multe momente tensionate, certuri şi scene casnice, cauzate mai ales de boala cu care s-a luptat Richard Burton: alcoolismul. 

Conştient că o rănea, actorul avea dese remuşcări, iar acest lucru era evident în scrisorile sale. „Sunt pe vecie condamnat de zei . Mi s-a dat focul, iar eu încerc să-l sting. Focul, draga mea, eşti tu“, scria într-una dintre epistole. 

„Trebuie să ştii, desigur, cât de mult te iubesc. Ştii, desigur, cât de rău te tratez. Dar fundamental vicios şi criminal este faptul că suntem pe lungimi de undă paralele. Te iubesc şi te voi iubi mereu. Întoarce-te la mine cât mai repede“, spunea actorul  în altă scrisoare. 

Richard Burton a murit în 1984, la 58 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale, în Elveţia. Cu doar câteva zile înainte i-a scris o nouă scrisoare lui Elizabeth, dar documentul a ajuns la locuinţa din Bel Air a actriţei abia la o zi după ce aceasta se întorsese de la înmormântare. Liz Taylor nu a făcut niciodată public conţinutul acelei scrisori, iar în ultimii ani din viaţă, pe când se mai mişca doar într-un scaun cu rotile, o ţinea într-un sertar, lângă pat. 

Se spune că-n acea scrisoare Richard Burton i-ar fi cerut încă o şansă, ultima. „De-atunci, din primele momente, de la Roma, am fost nebuneşte îndrăgostită de el. Ni s-a dat timp, dar nu de-ajuns“, declara Taylor. Pe 23 martie 2011, la vârsta de 79 de ani, pleca să-l reîntâlnească. Aveau tot timpul din lume. Din alte lumi. 

File din jurnalul lui Burton

Păduri întregi au hrănit foamea de senzaţional a publicului în timpul celor două mariaje ale cuplului Liz Taylor – Richard Burton. Însă unele dintre cele mai intime momente ale lor – de la mici scene domestice la mari căderi aproape imposibil de suportat – au fost scrise chiar de Richard Burton. Jurnalele actorului au fost publicate abia atunci când niciunul dintre protagoniştii acestei mari iubiri nu mai era în viaţă. 

Redăm mai jos câteva fragmente.

• 3 iunie 1966, Italia. Am filmat o singură scenă în dimineaţa acesta, însă Elizabeth a filmat trei. Am luat un prânz în stil italienesc la Corsetti: eu am mâncat sole (un peşte – n.r.), iar Eliz a mâncat biban cu cartofi prăjiţi. Am băut două sticle de vin Fontana Candida, iar la 21.00 dormeam deja. Pe la 02.00 noaptea mi-am făcut nişte supă de varză şi a venit şi Bon Apetito (Elizabeth Taylor – n.r.). Am mâncat din acelaşi castron, ca doi căţeluşi. 

• 26 septembrie 1966. Suntem în Torvaianica (în apropiere de Roma – n.r.). Surprinzător, mi-am pierdut – temporar sper – pofta de alcool. O să mănânc în curând nişte hamburgeri. E (Elizabeth – n.r.) e frenetică atunci când găteşte: uşor incoerentă şi aplecată peste grătar e ca o Furie.

• 2 noiembrie 1966. În ultimele două zile, am fost mai mult sau mai puţin beat. I-am făcut avansuri lui Karen, bona Mariei (Maria, fiica lui Liz Taylor, adoptată de Burton – n.r.). Mi-am cerut scuze şi i-am povestit şi lui E despre asta. Ei i s-a părut amuzant. Ce m-o fi apucat de am făcut asta? Cred că trebuie să fie aniversarea de 41 de ani, care se apropie. 

• 10 ianuarie 1967. Sunt îndrăgostit nebuneşte de ea în acest moment. Asta pe lângă faptul că o iubesc în nenumărate feluri. 

• 24 mai 1967, Portofino. E este nervoasă pentru că scriu despre ea în jurnal. E o fată drăguţă, grăsuţă, care iubeşte ţânţarii, urăşte bărcile şi iubeşte avioanele, are ochii ca murele şi nu are simţul umorului. Este ruşinoasă, pedantă şi dureros de conştiincioasă. 

• 28 iulie 1967, Londra. Suntem în avion, decolăm. O femeie vine şi-mi spune: „Îmi daţi un autograf, domnule Taylor?“. Îi arunc o privire care o îngheaţă. Este prima oară în cinci ani când mi se întâmplă asta.

Am fost neobişnuit de norocos toată viaţa mea, însă cel mai mare noroc a fost Elizabeth. M-a transformat într-un bărbat moral, este o amantă minunată, este timidă şi spirituală, nu e fraiera nimănui, e o actriţă strălucită, este iertătoare şi iubitoare. Îmi tolerează toate lucrurile imposibile şi toate beţiile, simt un gol în stomac atunci când e departe de mine. Şi mă iubeşte!    Richard Burton, actor

• 30 iulie 1967, Taormina. E a slăbit, iar eu nu mă pot abţine să n-o ating. De fapt, nu a slăbit, dar a fost la masaj şi greutatea i-a fost redistribuită. În momentul acesta, e una dintre cele mai atrăgătoare fete pe care le cunosc. Cea mai atrăgătoare. 

• 30 septembrie 1967, Paris. Am făcut ceva care frizează moralul. I-am cumpărat lui Elizabeth avionul cu care am zburat ieri. A costat 960.000 de dolari. Nu i-a displăcut. 

• 26 septembrie 1968, Paris. Elizabeth s-a dus la filmări. După şapte ani (sau sunt opt?) de când suntem împreună, încă mi-e dor de ea chiar dacă se duce numai până la toaletă.

• 19 noiembrie 1968, Paris. Faimoşi cum suntem, bogaţi cum suntem, curtaţi cum suntem sau insultaţi cum suntem, plătiţi exagerat cum suntem, centrul atenţiei cum suntem, nu am devenit blazaţi sau plictisiţi. Nu suntem invidioşi. Am fost neobişnuit de norocos toată viaţa mea, însă cel mai mare noroc a fost Elizabeth. M-a transformat într-un bărbat moral, este o amantă minunată, este timidă şi spirituală, nu e fraiera nimănui, e o actriţă strălucită, este iertătoare şi iubitoare. Îmi tolerează toate lucrurile imposibile şi toate beţiile, simt un gol în stomac atunci când e departe de mine. Şi mă iubeşte! 

• 17 decembrie 1969. Prinţul Rainier (al Principatului Monaco – n.r.) şi prinţesa Grace vin la cină astăzi, iar Rainier va aduce fie un tigru, fie o panteră drept cadou pentru E. Asta ne mai lipsea! (Mai târziu). „Cât de mare creşte o panteră?“, îl întreb pe Rainier. „Cam atâta“, răspunde el cu un gest care indică ceva cosmic. Îmi vine să-l pocnesc, dar îmi dau seama că ar fi nepoliticos. Are o expresie arogantă pe faţă, ca şi cum interlocutorul lui ar fi terifiat când stă de vorbă cu el. Îl iubesc pe prinţ, o iubesc pe soţia lui, iubesc Monaco, dar dacă de fiecare dată când venim aici ni se oferă un leu sau o panteră, prefer să stau acasă şi să scriu cărţi proaste.

• 6 octombrie 1966. M-am îmbătat şi m-am dus acasă să mă culc pe la 09.30. Chiar m-am umplut cu băutură, dar ce poţi să faci când toţi din jurul tău beau? Şi nu mă refer doar la E. 

• 18 octombrie 1966, Italia. Am băut sambuca (un lichior italian – n.r.) şi ne-am spus lucruri urâte unul altuia. Apoi am condus în linişte până la Positano. Am mâncat o supă şi ne-am culcat. Doamne, cât urăsc zilele ca astea. Păziţi-vă de sambuca. Scoate cele mai urâte lucruri din om. 

• 23 octombrie 1968. Inelul de logodnă pe care l-a primit Jacqueline Kennedy de la Aristotel Onassis a costat doar 100.000 de lire sterline (aproximativ 810.000 de euro, în ziua de azi – n.r.). Eu i-am dat lui Liz un inel de 127.000 de lire sterline (un milion de euro – n.r.), doar pentru că era marţi. 

• 28 august 1969. O insult pe Elizabeth în mod constant, beau, apoi reiau tratamentul acela dur contra alcoolismului. Câteodată semăn atât de mult cu tata, încât mă trec fiorii. Avea acelaşi mod de a jigni, era violent, era infidel. 

• 16 august 1971, pe iahtul Kalizma, în Ischia (Italia – n.r.). E stă în faţa mea şi îşi ia „micul dejun“: vodcă cu suc de portocale. Un obicei pe care l-a luat de la mine.

• 21 octombrie 1975, Chobe, Botswana (Richard Burton şi Elizabeth Taylor tocmai se recăsătoriseră – n.r.). Am băut extrem de mult. Nu-mi amintesc decât că am căzut de multe ori şi că i-am sugerat lui E că vreau să divorţăm. Nu pot să-mi controlez mâinile, aşa că mai scriu un singur cuvânt. Băutură! 

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“

→

Imaginea 1/5: elizabeth taylor si richard burton getty images