Un Moş Crăciun atipic în „Ho ho ho“...

Adevărul: În “Ho ho ho” ești Ion. Cum e Ion?

Ștefan Bănica Jr.: Ion e un tip care ajunge într-o situaţie-limită – divorţează de soţie, iar aceasta pleacă cu copilul în Italia. Inginer de meserie și foarte priceput la computere, începe să trăiască din mici găinării, până când i se propune o spargere în stil mare, pentru care trebuie să decodeze niște cifruri și să fure un diamant, împreună cu alţi 4 așa-ziși Moși Crăciuni.

Sărbătoarea sfântă a Crăciunului și mai ales întâlnirea cu Horaţiu, un puști foarte simpatic, care se rătăcește în Mall, îi schimbă traiectoria. Horaţiu îi amintește de copilul lui, de ideea de familie și îi redă sentimentul că ar putea fi un tată bun. E o poveste sensibilă și în același timp o comedie, un film pe care nu doar copiii îl vor urmări cu plăcere, dar și adulţii și toţi cei care cred în schimbare!

Crezi în puterea unui copil de a schimba un om?

Da, cred că un copil, prin felul său de a fi, este ca un burete care absoarbe totul din jur. Copiii nu conștientizează răutatea, nu reacţionează interesat și-ţi spun fără să vrea adevărul, chiar și atunci când e crud.

În “Ho Ho Ho” te-ai bătut cu un bodyguard, ai sărit dintr-un brad și ai purtat un costum de Moș Crăciun când afară erau 40 de grade Celsius. Ce a fost cel mai dificil de făcut şi ce te-a distrat mai tare?

Cele mai dificile secvenţe au fost cele cu multă figuraţie. Am filmat o jumătate de zi într-o mașinuţă ca de jucărie, în care mai erau 3 oameni... E foarte greu să faci filme de iarnă vara și invers. M-am amuzat teribil în prima zi de filmare când, îmbrăcat în Moș Crăciun, încercam să decodez o alarmă cu ajutorul unei mașinuţe teleghidate, însă nu mă lăsa un puști foarte atras de mașinuţă. Regizorul i-a spus băieţelului care juca să să nu dea drumul telecomandei orice s-ar întâmpla.

În curând Ștefan Bănică Jr. va scoate un album de colinde care include și piesa “Ho ho ho”

După ce s-a dat “Motor!”, eu i-am zis “Dă-mi telecomanda!”, iar el mi-a întins-o cu un zâmbet larg. Copilul mă văzuse la televizor, nu înţelegea cum să nu-mi dea telecomanda dacă eu i-o ceream. A trebuit să-l înlocuim, pentru că nu putea să joace secvenţa respectivă sub nicio formă. Cel care l-a înlocuit era un puști ca un pitbull – nu numai că nu a dat drumul telecomenzii, dar, la finalul secvenţei, mi-a tras un șut direct în tibie!

Bogdan Iancu (băieţelul din film) te-a nominalizat printre cei mai buni prieteni ai lui de la filmări. Cum aţi relaţionat?

Bogdănel e un copil dezgheţat și foarte bine crescut, mi-a fost un coleg și un partener de nădejde.

Ce-ai face dacă ai fi pentru o zi Moș Crăciun?

Aș încerca să-i fac pe oameni să înţeleagă că nu numai de Crăciun ar trebui să fie buni, ci în fiecare zi. E o mare sărbătoare, la mine se reflectă și în muzică, pentru că de 8 ani susţin concerte tradiţionale de Crăciun, la Sala Palatului. Există chiar un punct comun între acest film și concertele despre care vorbeam: în ambele regăsești acea emoţie, acea nevoie de celălalt și de cei dragi.

În ultimii ani au apărut destul de puţine comedii românești. Cât de greu e să faci comedie?

E greu să faci comedie, iar ceea ce dorim noi de la acest film e destul de ambiţios - să devină un film al fiecăruia și pe care să-l revezi și peste un an și peste 10, cu același entuziasm. Am avut șansa să joc în astfel de filme când eram mai tânăr și-mi face plăcere să văd că munca mea și a colegilor mei e apreciată nu doar de generaţia noastră, ci și de următoarele. Culmea e că și acum văd mulţi puști care descoperă “Liceenii”.

Mi-aș dori ca și acest film să intre în seria clasică și să poată rezista în timp. În “Ho Ho Ho” actorii și regizorul au încercat să găsească situaţii comice, dar reale în același timp. Nu consider că actorul trebuie să fie tragic sau comic, însă apreciez mult comicul de situaţie, pentru că te face să joci situaţia, iar comedia iese din asta.