VIDEO Clipurile care incită şi suscită

În clipul de la „Un vis“, Lora trăieşte drama unei poveşti de dragoste

Fie că vorbim despre poveşti profunde sau plăceri facile, clipurile româneşti de astăzi reflectă realitatea în care trăim. Dincolo de muzică, însă, mesajele lor ridică întrebări grele.

Mai puţin înseamnă mai mult, uneori, şi când vorbim despre divertisment. La sfârşitul lunii ianuarie, Antonia şi-a lansat videoclipul piesei „Marabou“, reuşind, în mai puţin de patru minute, să atragă atenţia într-un mod cât se poate de simplu. 

Pe un fundal alb şi negru, solista îmbrăcată într-o rochie neagră şi câteva bijuterii se mişcă lent în faţa camerei. Acest scenariu redus la gestică şi mimică a reuşit să strângă peste un milion de vizualizări pe YouTube în doar câteva zile, ceea ce reprezintă o performanţă greu de egalat.

Să fie minimalismul reţeta succesului? Cu siguranţă, nu, spun cei care mizează pe clipurile-poveste cu un conţinut ce le dă telespectatorilor teme de gândit.

„«Marabou» este un clip special, este senzual şi transmite mesajul tocmai prin tensiunea dată de simplitate“, spune Cătălin Muraru, managerul casei de discuri Roton. „Prin ritm, figuraţie, colorizare şi montaj, videoclipul trebuie să transmită un mesaj vizual în strânsă armonie cu cel al piesei audio. Clipul este precedat de un număr de şedinte de pre-producţie şi montajul trebuie aprobat pentru ca publicul să se regăsească la nivel aspiraţional în imagini“, explică specialistul.

„Mai mult suflet şi mai puţin corp“

În acest context, naraţiunea la nivel vizual pare esenţială pentru susţinerea mesajului din versuri, după cum spune şi Florin G. Botea, fondatorul casei de producţie Rival Film şi regizorul a câteva sute de clipuri româneşti. „Cel mai mult îmi place să creez poveşti ce redau episoade din viaţă şi stârnesc emoţii, iar pentru asta ascult piesa până îmi vin ideile pentru videoclip“, spune el. „Mi-e dor de noi“ de la Dj Project şi „Un vis“ şi „No More Tears“ de la Lora sunt doar două exemple prin care el a transpus viaţa de zi cu zi în dramele unor iubiri.

În clipul de la „Un vis“, artista are o relaţie cu un poliţist sub acoperire, care e infiltrat într-o bandă de traficaţi de droguri, însă la final el este împuşcat de „partenerii“ de afaceri. Un astfel de scenariu are un impact dublu, atât pentru cântăreţ, cât şi pentru privitor. „Lumea fuge de clipurile cu poveste pentru că sunt foarte greu de realizat, dar ele au un efect mare“, analizează Lora. „Prin intermediul acestora am reuşit să mă apropii de oameni şi să le arăt o parte din personalitatea mea. M-am pus în locul lor şi asta a creat o legătură profundă între mine şi cei care mă ascultă şi mă privesc. Videoclipurile cu poveşti de viaţă îşi dau credibilitate şi greutate ca artist, pentru că pui mai mult suflet şi mai puţin corp“, a explicat solista.

În poveşti crede şi Iulian Moga, poveşti pentru oameni mari şi mai mici. Recent, în „Cai verzi pe pereţi“, el a lăsat deoparte seriozitatea adulţilor şi a abordat un stil ludic, amintind de anii inocenţei. „Numele piesei m-a dus cu gândul la copilărie. Am văzut din prima multe culori, fericire, distracţie şi i-am dat un sens cu povestea fetiţei“, a spus el despre clipul filmat în care o copilă poate să răstoarne lumea adulţilor cu un glob de cristal.

Scenariul, oricât de hilar sau dramatic ar părea, sunt jumătatea care-i lipseşte melodiei. „Videoclipul trebuie să completeze piesa, dar niciunul nu trebuie să fie mai puternic decât celălalt“, este de părere Hypno, regizorul unor clipuri de hip-hop şi dubstep. „Rolul videoclipului este de a promova piesa ca să fie un tot unitar şi, eventual, să oferi o altă perspectivă a aceluiaşi mesaj“, spune el. Aşa a procedat în „Balada românului“, de la formaţia Subcarpaţi, căci versurile „Criză de identitate, fenomen naţional/ Toată Europa e în criză de identitate/ Faţă de România“ întăresc imaginile în care căluşarii dansează.

Însă în orice poveste are o intrigă. „Trebuie să ai un cârlig, ceva care să fie uşor de reţinut, să atragă atenţia şi să-l ajute pe cel din public să identifice repede videoclipul, să-l diferenţieze. Pe lângă modul în care este filmat, spiritul piesei este foarte important“, subliniază Dan Popi, managerul casei de discuri Cat Music. În unele situaţii, însă, intriga s-a transformat în naraţiunea propriu-zisă.

Sex da, respect ba

După ani de expunere majoră în media, mai vinde sexul? „Sexul vinde întotdeauna“, spune Dan Popi. „Sexul vinde din momentul în care a apărut pictura şi nu cred că o să dispară vreodată“, completează Iulian Moga. Ţinutele sumare, dansurile provocatoare şi legăturile amoroase stabilite conjuctural şi facil sunt ingredientele clipurilor care mai suscită şi astăzi curiozitatea şi imaginaţia privitorilor. Un exemplu simplu este clipul de la „Stinge lumina“, prin care Ruby a reuşit să se remarce pe piaţa muzicală românească. Mesajul „Simte chemarea inimii mele/ Ştiu că îşi face plăcere“ a fost citit şi privit de peste 10 milioane de utilizatori YouTube în doar câteva luni de la apariţie.

E ca în dragoste, one night stand sau o relaţie de lungă durată. Dacă cedezi din prima şi te dezbraci, eşti tratată ca atare, în schimb dacă ai răbdare şi construieşti o relaţie în timp, publicul te apreciază şi te respectă. Lora

Totuşi, această strategie de promovare este riscantă. „S-a ajuns mult prea departe, s-a coborât foarte mult ştacheta“, spune Botea. „La noi se pune totul pe tavă, fetele sunt mai mult dezbrăcate şi dansează şi toate poziţiile. Le filmează în detaliu şi asta este aproape pornografic. Şi în afară Beyonce şi Rihanna sunt sexy, dar nu sunt vulgare“, atrage el atenţia.

De altfel, Botea nu doar a inserat secvenţe „sexy“ în clipurile sale, dar în 2005 a regizat şi primul clipul porno din ţară, Laura Andreşan - „Muntele Venus“. Cu toate acestea, el spune că scenele în care sexualitatea primează sunt introduse la cerinţele artistului. „Eu vin cu ideile mele, cu scenariul meu, dar dacă artistul vrea să-şi expună părţile goale atunci inserez şi astfel de cadre. Ei au impresia că dacă se dezbracă vor avea mai mult succes, dar sexualitatea s-a înţeles greşit. Atrage mai mult o poveste senzuală care sugerează şi nu arată explicit“, subliniază el.

Lora merge mai departe şi spune că astfel de clipuri reprezintă un risc pentru un artist deoarece publicul nu-l mai diferenţiază de majoritate. „E ca în dragoste, one night stand sau o relaţie de lungă durată. Dacă cedezi din prima şi te dezbraci, eşti tratată ca atare, în schimb dacă ai răbdare şi construieşti o relaţie în timp, publicul te apreciază şi te respectă“, explică solista.

Trebuie să ai un cârlig, ceva uşor de reţinut, să atragă atenţia şi să-l ajute pe cel din public să identifice repede videoclipul, să-l diferenţieze. Dan Popi, manager Cat Music.

Totuşi, Hypno, regizorul clipurilor pentru muzică mai puţin comercială, nu mai garantează pe această reţetă. „Nu o să mai reziste mult pe piaţă fetele goale. Sexul e perimat pentru că, până la urmă, dacă vrei să vezi pornografie, eşti doar la câteva clickuri distanţă de site-urile de specialitate“, crede el.

Ne distrăm sau protestăm

Mai presus de poveştile grave de viaţă, unele clipuri optează pentru divertisment şi promovează imaginea unui artist, inclusiv prin opulenţă şi destinaţii exotice.

Pentru „Zaleilah“, piesa ce a câştigat locul al 12-lea la Eurovisionul din 2012, Botea a mizat pe legendele fantastice orientale, de tipul „Lampa lui Aladdin“ şi „1001 de nopţi“. În clipul de aproximativ 12.000 de euro, Elena se aranjează în baia unui club şi găseşte un inel cu pietre preţioase pe lavoar. Cum îşi pune inelul pe deget, începe magia, iar protagonista ajunge pe plajele însorite din Dubai. „Povestea fantastică s-a potrivit perfect cu locul şi cu miturile de acolo, mai ales că Elena seamănă cu o arăboaică. Locuitorii din Dubai au fost foarte curioşi să-şi vadă oraşul în videoclipul de la Mandinga. S-au simţit onoraţi“, spune regizorul. Din punctul său de vedere, destinaţiile exotice nu sunt doar atractive vizual, dar au şi deschidere internaţională. 

Alţii, în schimb, s-au dezis de divertisment şi au preferat să protesteze, arătând o latură dură a societăţii în care trăim. Videoclipurile pieselor rap au, în general, aceste repere întrucât îşi propun să atragă atenţia asupra disfuncţiilor sociale, precum corupţia, sărăcia, lipsa educaţiei sau îngrădirea libertăţii de exprimare.  În clipul „Onoare“ al lui Guess Who, Iulian Moga a prezentat imaginea lumii fără onoare: într-un cimitir în care oamenii se calcă în picioare pentru bani, iar câţiva indivizi mascaţi îl împuşcă pe artist.O formă de protest este şi clipul „Genţi de bani“, în care Doc, Deliric şi Vlad Dobrescu prezintă nemulţumirile românului de rând care locuieşte la bloc şi are probleme financiare, spre deosebire de liderii politici care au „genţi de bani“.