VIDEO Libertate vs discriminare. Melodii care au schimbat lumea prin mesaje sociale

Posterul de protest al trupei Sex Pistols împotriva reginei Elisabeta a II-a. FOTO Jamie Reid

Poate o piesă de numai câteva minute să schimbe modul de a gândi al oamenilor? Cu siguranţă. Prin versuri inspirate şi linii melodice adecvate, unele melodii au avut un impact social major, marcând câteva etape din istorie.

Muzica are o forţă incredibilă, nu doar la nivel senzoarial şi psihologic, prin inducerea unor stări emoţionale, ci şi din punct de vedere social. Unele piese au abordat teme majore precum drepturile omului, libertatea de exprimare şi discriminarea şi au reuşit să rămână în memoria colectivă şi să scrie file de istorie. În acest mod, muzica a devenit o miză socială ce a trezit conştiinţa oamenilor.

„Free Nelson Mandela“ (1984) - The Specials
Cântecul compus de Jerry Dammers şi interpretat de formaţia britanică de rock The Specials a fost o formă de protest împotriva încarcerării lui Nelson Mandela în 1964. Fostul preşedinte al Africii de Sud a fost condamnat de regimul sud-african de apartheid la închisoare pe viaţă. Deşi a petrecut 27 de ani după gratii, liderul politic a luptat împotriva discriminării şi a sărăciei, iar în 1993 a fost distins cu premiul Nobel pentru Pace.

Piesa originară a trupei The Specials s-a cântat atât la cea de-a 70-a aniversare a lui Nelson Mandela, în 1988, cât şi în 2008, când Amy Winehouse a dat glas versurilor „Nelson Mandela Liber/ Eşti atât de orb încât nu-l poţi vedea/ Eşti atât de surd încât nu-l poţi auzi“.

„Imagine“ – John Lennon (1971)

Versurile i-au îndemnat pe ascultători să-şi imagineze o lume pacifistă în care nu există bariere de limbă, religie şi etnie, iar oamenii sunt ghidaţi de scopuri umanitare şi nu materiale. Interpretul a compus piesa în 1971, iar aceasta a dat şi titlul albumului său.

„Sunday Bloody Sunday“ – U2 (1983)
Melodia rock inclusă pe albumul „War“ al formaţiei irlandeze a avut un puternic mesaj politic şi a discutat despre masacrul din localitatea Londonderry, din 30 ianuarie 1972. „Duminica sângeroasă“ a fost momentul în care trupele britanice au ucis 13 demonstranţi catolici. Deşi când a fost lansat cântecul a iscat controverse, ulterior „Sunday Bloody Sunday“ a devenit nu doar emblema formaţiei, ci şi una dintre cele mai bune piese din toate timpurile. Acela a fost unul dintre episoadele marcante din istoria Irlandei de Nord, iar muzica a fost un semn de întrebare cu privire la faptul că oamenii sunt asasinaţi. „Să uităm de politică, să nu ne mai atacăm unii pe ceilalţi şi să ne aşezăm la masă ca să discutăm! Adevărata problemă constă în faptul că oamenii mor“, a explicat toboşarul Larry Mullen.

„Blowin’ in the Wind“ – Bob Dylan (1962)

Deşi a fost asociat cu protestul, cântecul a ridicat întrebări retorice despre pace, război şi libertate. În 1994, „Blowin’ in the Wind“ a fost onorat la Grammy Hall of Fame, ulterior fiind inclus în clasamentul celor mai bune 500 de melodii din toate timpurile. În „No Direction Home“, filmul documentar despre Bob Dylan, cântăreaţa de gospel Mavis Staples şi-a exprimat surprinderea cu privire la modul în care un interpret alb a reuşit să prezinte aspiraţiile şi nemulţumirile comunităţii de negri.

„Glad to Be Gay“ –  Tom Robinson (1978)

Scris pentru o paradă gay din Londra, cântecul a devenit imnul naţional al acestei comunităţi. Versurile au criticat regimul politic din Marea Britanie ce a discriminat persoanele homosexuale, dar şi presa ce a mizat pe excentricităţi şi pe ştiri de tip tabloid pentru a-i marginaliza pe gay. Formaţia a discutat şi despre modul în care homosexualii au fost portretizaţi în publicaţiile din Marea Britanie şi au subliniat faptul că aceste atitudini au instigat la o atitudine violentă împotriva comunităţii LGBT (Lesbiene – Gay – Bisexuali – persoane Transgender). La finalul versurilor, intepreţii au făcut apel la solidaritate pentru susţinerea minorităţilor sexuale.

„Strange Fruit“ – Billie Holiday (1939)

Pornind de la poezia omonimă a lui Abel Meeropol, piesa a tratat tema rasismului şi a atras atenţia asupra modului în care afro-americanii au fost ucişi în Statele Unite. În 1999, publicaţia „Time“ a ridicat „Strange Fruit“ la rangul de piesă a secolului.

„God Save the Queen“ – Sex Pistols (1977)
Sub îndrumarea impresarului Malcolm McLaren, vocalistul Johnny Rotten, chitaristul Steve Jones, toboşarul Paul Cook şi basistul Glen Matlock au lansat piesa „God Save The Queen“, o formă de protest împotriva reginei Elisabeta a II-a şi a unui sistem refractar la nou. Melodia inclusă pe „Never Mind the Bollocks, Here’s the Sex Pistols“, albumul-emblemă al anilor ’70 şi singurul semnat de trupă, a coincis cu Jubileul de Argint al monarhului britanic.

Versurile „Dumnezeu s-o aibă în pază pe regină/ Ea nu este o fiinţă umană/ Nu există viitor/ În visurile Angliei“ au adus aplauzele susţinătorilor, dar mai ales reproşurile criticilor oripilaţi de îndrăzneala muzicienilor. BBC-ului a interzis piesa, însă demersurile de a submina valoarea melodiei nu au prins deloc la public. Astfel, deşi „God Save The Queen“ a devenit cea mai cenzurată melodie din istoria Angliei, a reuşit să depăşească recordul de 150.000 de copii vândute încă din primele zile de la apariţie.