Video EXCLUSIV Muzicianul Gus G, unul dintre cei mai valoroși chitariști din lume: „Ozzy Osbourne mi-a schimbat viața“ VIDEO
0Pentru muzicianul Gus G, chitara este destinul vieții. Instrumentul cu șase corzi l-a condus din Grecia natală, până în SUA, acolo unde și-a putut crea propriul univers.
Muzicianul grec Kostas Karamitroudis (42 de ani), cunoscut pe scena internațională drept Gus G, este unul dintre cei mai apreciați chitariști din lume. Pasiunea pentru muzica rock i-a fost insuflată de la tatăl lui, un meloman căruia îi plăcea să cânte muzică grecească prin localuri, însă era de asemenea un fan al muzicii rock.
Povestea de dragoste a lui Gus cu chitara începe de când a ascultat, în copilărie, un album al lui Peter Frampton. La 10 ani, micul Kostas primea prima sa chitară, iar patru ani mai târziu, prima chitară electrică și primele cursuri intensive cu un profesor.
Când a devenit major, a plecat în SUA, pentru a-și duce dragostea pentru acest instrument la un alt nivel, devenind student la prestigiosul Berklee College of Music. A abandonat studiile și a înființat în 1998 formația Firewind, alături de care cântă și astăzi.
De-a lungul timpului, Gus a colaborat cu nume renumite de pe scena rockului, precum Arch Enemy, Nightrage, Dream Evil și Mystic Prophecy, însă nimeni nu s-a comparat cu Ozzy Osbourne. Celebrul rockstar l-a invitat, în 2009, la audiții pentru formația sa, devenind astfel chitaristul său principal timp de opt ani. În timpul celor opt ani cât a fost chitaristul principal al lui Ozzy Osbourne, Gus G a cântat pe scenă alături de artiști de top, inclusiv celebrul Slash.
Gus G s-a clasat în 2003 pe locul al treilea în topul celor mai buni chitariști din lume, conform revistei japoneze BURRN!.
Aflat în România pentru festivalul RebelX de la Pitești, Gus a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre pasiunea sa pentru chitară și pe ce scene l-au purtat pașii datorită ei, despre colaborarea cu Ozzy Osbourne („o moștenire muzicală“), precum și despre Firewind, formația care i-a devenit „acasă“ și alături de care a lansat mai multe albume, susținând sute de concerte în Europa și America.
„Weekend Adevărul“: Gus, cui i se datorează pasiunea ta pentru muzica rock? Vine din familie?
Gus G: Tatăl meu este cel datorită căruia am devenit pasionat de mic de muzica rock. Și asta cu toate că tata ascultă în general muzică grecească. Însă și lui îi place rockul; a avut mereu mintea deschisă către diferite genuri de muzică. El m-a făcut să descopăr muzica unor trupe celebre precum Beatles, Pink Floyd, Eagles. De mic îmi plăcea sunetul chitarelor rock și de atunci știam că voi urma această cale.
- Când aveai 18 ani ai plecat din Grecia pentru a urma cursurilor prestigiosului Berklee College of Music din Statele Unite ale Americii, dar ai renunțat după câteva săptămâni și ai început să muncești pentru a-ți face un nume pe scena metal. Ce te-a făcut să iei decizia de a abandona studiile din America?
A fost pur și simplu un feeling (sentiment - engl), nu știu cum să explic. După ce am ajuns acolo, deși am mers câteva săptămâni la cursuri, am simțit că nu era locul meu. Nu am absolut nimic cu acel colegiu, este unul prestigios, însă am simțit că nu eram în locul potrivit. I-am sunat pe părinții mei de la un telefon public de pe stradă. I-am spus tatălui meu că am renunțat la colegiu și că îmi voi lua banii înapoi. Și l-am mai întrebat dacă pot rămâne acolo ca să încerc să fac mai multe înregistrări. Tata a avut încredere în mine și mi-a spus să rămân. Acum, privind înapoi, sună cumva nebunesc pentru un puști de 18 ani să facă asta. Cred că la acea vreme am avut cumva o viziune legată de unde vreau să ajung. M-am văzut scriind muzică, realizând înregistrări și creând o trupă, făcând turnee în jurul lumii. Iar la un colegiu nu puteam face asta. Și pas cu pas, mi-am dus planurile la îndeplinire, am început să repet mult. Am investit banii recuperați de la colegiu în realizarea de înregistrări. Uneori, ajută mult când ai o idee clară legat de ce vrei să faci în viitor.
Chitara, drumul către creație
- „Am heavy metalul în suflet“, ai spus la un moment dat. Te-ai gândit ca într-o zi să scrii cântece și pentru alt tip de muzică, precum bluesul, de exemplu? Știu că ești fan Gary Moore. Ce ai zice de un mix între metal și blues într-un cântec viitor?
Ar fi minunat să pot face un mix de metal și blues în viitor. Și chiar mă gândesc la asta pentru unul dintre viitoarele mele albume solo. Chiar mă bate gândul ca peste mai mulți ani să scot un album blues. Voi fi mereu pasionat de heavy metal, însă în același timp îmi place și să experimentez alte genuri muzicale.
- Cum ai descrie relația ta cu chitara?
Este cu siguranță o mare relație de dragoste (zâmbește). Toată viața mea este centrată în jurul chitarei. Acest instrument mi-a oferit cele mai mari bucurii din viață, mi-a dat posibilitatea să concertez pe tot globul, să vorbesc cu oamenii, să creez.
O formație care înseamnă „acasă“
- Ai cântat alături de mai multe trupe, dar Firewind a rămas mereu ceva foarte special pentru tine. Ce sentimente te-au încercat când ai revenit la această formație de mai multe ori?
Pentru mine, Firewind înseamnă „acasă“. Este greu de explicat. Firewind este mereu locul sigur în care m-am întors, deși trupa a avut destule modificări de componență și suișuri și coborâșuri. Nu suntem cea mai mare trupă din lume, însă mereu mă simt foarte bine când sunt cu Firewind pe scenă, cântăm împreună și creez muzica. E un sentiment special. E pasiunea pentru muzică ce ne ține împreună. Și am ajuns și în punctul în care nu pierdem bani ca trupă (râde).
- Ai avut mai multe concerte cu Firewind în România. Care era impresia ta despre România înainte de a veni și care este impresia ta acum?
Da, am cântat la mai multe evenimente și festivaluri în România, și nu doar la București. Este mereu o experiență specială să cânt în România, cu fani foarte entuziaști și o ospitalitate minunată a românilor. Românii sunt cumva apropiați de greci ca mentalitate. Poate contează și faptul că și noi și voi suntem ortodocși. Probabil e un amestec. Culturile noastre sunt apropiate. Fanii români îmi spun mereu lucruri foarte frumoase.
În țara lui Ozzy
- Cum a fost prima ta întâlnire cu Ozzy Osbourne?
Ne-am întâlnit prima oară în 2009, într-o sală de repetiții de la Los Angeles, unde zburasem pentru a da o audiție. Ozzy a fost cool, a fost foarte de treabă, am cântat câteva melodii, iar apoi am stat de vorbă. Eram uluit. Mi-a spus să fiu relaxat, că vom cânta mai multe melodii împreună și trebuie să ne simțim foarte bine.
- În perioada petrecută cu Ozzy Osbourne și trupa sa erai atât de entuziasmat după concerte încât ai început să ai insomnii. Cât de dur a fost în acea perioadă pentru tine să lupți cu această afecțiune?
A fost ciudat. După fiecare concert stăteam în hoteluri scumpe și mă gândeam cât de mult mi s-a schimbat viața. Eram foarte entuziasmat și nu mai puteam să dorm. Să cânt cu Ozzy a fost o schimbare uriașă pentru mine. Practic, trecusem de la o mică trupă de club la unul dintre marii artiști ai lumii. La un moment dat i-am cerut lui Ozzy niște somnifere – asta a fost o foarte mare greșeală a mea. Pentru că pastilele de somn pe care le lua erau foarte puternice. Am fost la un pas să mor din cauza acelor medicamente. Însă a fost o lecție pentru mine, deoarece de atunci nu am mai luat somnifere și am învățat cum să mă relaxez, cum să iau totul progresiv.
- Cum este Ozzy Osbourne în spatele scenei comparativ cu Ozzy Osbourne de pe scenă?
Nu este atât de nebun ca pe scenă. Pe scenă, Ozzy se transformă deoarece își iubește publicul. Este un tip cu o aură puternică. Ozzy are o prezență foarte puternică, indiferent unde s-ar afla. În același timp, este un tip foarte amuzant și căruia îi place să spună des glume. În afara scenei, Ozzy este cumva normal. Cred că are și o tulburare de atenție. Nu poate sta mai mult de câteva minute într-un loc. Într-o zi, m-a văzut jucând table, unul dintre jocurile mele preferate. Și m-a rugat să îl învăț și pe el. Când am avut timp liber, am fost să-i cumpăr un joc de table, i l-am dăruit și i-am spus că sunt gata să-l învăț să joace. S-a uitat la el timp de câteva secunde, apoi a zis „Fuck this“ și a plecat să facă altceva.
- Cât de mult ți-au influențat viitoarea carieră anii petrecuți alături de Ozzy Osbourne?
A fost o experiență care mi-a schimbat viața. Am învățat mult și am devenit un artist mai bun datorită lui Ozzy. E cumva ca o moștenire muzicală.
Se încarcă comentariile...
