Cirque du Soleil la Bucureşti: „Quidam“, un spectacol cu acrobaţii fascinante şi spectatori români în arenă
0Magic, mitic, fascinant, uimitor, obscur sunt doar câteva dintre adjectivele care ar putea descrie cel mai bine „Quidam“, noul spectacol adus în România de fantastica lume Cirque du Soleil. Prima reprezentaţie a avut loc joi seara, urmând ca trupa să susţină spectacole pe 30 şi 31 ianuarie, dar şi pe 1 februarie, la Romexpo.
Într-o cheie mai tenebroasă decât „Saltimbanco“ şi „Alegria“, celelalte două producţii Cirque du Soleil care au putut fi văzute până acum în România, „Quidam“ a fost pus în scenă pentru prima dată la Romexpo.
Cu mai bine de o oră înainte să bată gongul primei reprezentaţii, câteva sute de români aşteptau nerăbdători. Frigul nu părea să-i deranjeze prea tare, mai ales pe copii, care cu greu puteau fi ţinuţi în frâu. Explicaţii mieroase precum „trebuie să ne aşteptăm cuminţi rândul“ îi făceau să fie mai năbădăioşi. Când totul părea pierdut, iar tăticii şi mămicile erau pe cale să-şi piardă cumpătul, salvarea a venit în chipul unei doamne în vârstă: „Am o cutie cu dulciuri şi domnii nu-mi dau voie cu ea în sală, împărţiţi-le între voi“.
În clădire, cei mici au descoperit o nouă atracţie: o cutie de carton înăuntrul căreia se afla o fată care le oferea o punguţă cu bomboane dacă aplaudau. Bineînţeles că au existat câteva mici neînţelegeri – „eu am fost primul!“, „mincinosule!“ –, dar părinţii au reuşit să calmeze spiritele. Mai puţin pe doi ştrengari, care, rămaşi nesupravegheaţi, şi-au propus să „fure“ toate bomboanele, şi cum „fetei din cutie“ îi era imposibil să vadă cine aplaudă, băieţii şi-au umplut buzunarele cu dulciuri.
Distracţia celor mici s-a terminat, însă, destul de repede, pentru că la ora 20.00, niciun minut în plus sau în minus, un artist şi-a făcut apariţia. Cu un zâmbet larg, acrobatul i-a ajutat pe spectatorii întârziaţi să-şi găsească locurile, i-a apostrofat pe cei neliniştiţi, i-a salutat pe micuţi, care l-au complimentat cu exclamaţii şmechereşti - „ce frumos îţi stă părul“ -, şi chiar „a răpit“ un domn din public, care în doar câteva minute a devenit unul de-al lor.
Cirque du Soleil: „Quidam“, întruchiparea tuturor şi a nimănui
Showul se petrece în mintea micuţei Zoé, care, ignorată de părinţi, îşi imaginează o întreagă lume fantastică pentru a putea alunga monotonia din viaţa ei. „Quidam“ este întruchiparea tuturor şi a nimănui în acelaşi timp. Potrivit literaturii Cirque du Soleil, „Quidam este un trecător, o figură solitară de la un colţ de stradă, o persoană grăbită. Cel care plânge cu voce tare, cântă şi visează în fiecare dintre noi.“
Costumele viu colorate ale clovnilor, vocea, gesturile şi limbajul indescifrabil te transpun fără să-ţi dai seama într-o lume de poveste, în care totul este posibil. Fiinţe mitice, trubaduri şi atleţi au contribuit la un spectacol care a îmbinat perfect arta şi sportul. Rând pe rând, momentele artistice s-au succedat în ritmul muzicii live asigurată de o trupă de muzicieni excepţională. Da, totul în spectacolul „Quidam“ este la superlativ.
Spectacolul are multe momente incredibile şi nu puţine au fost exclamaţiile de mirare, dar are şi părţi „criptate“, pe care pur şi simplu te chinui să le înţelegi şi te enervezi pentru că nu-ţi dai seama ce au vrut să spună artiştii. Între incredibilele acrobaţii, inclusiv „roata germană“ (un bărbat se învârte pe scenă într-o roată gigantică), „contorsionista din mătase“ (o femeie coboară din tavan, cu mişcări greu de descris chiar şi în cele mai alese cuvinte, folosindu-se doar de două sfori roşii), „frânghiile“ (un grup de acrobaţi îşi unduiesc corpurile în feluri extraordinare la zeci de metri înălţime), sunt şi scene bizare. O fată costumată în iepure, care aminteşte de „Alice în Ţara Minunilor“, plânge şi se bucură, un bărbat cu aripi de avion din lemn face salturi, un om uriaş fără cap se plimbă de colo-colo ţinând în mână o umbrelă.
Cirque du Soleil: Acrobaţii pentru care gravitaţia nu înseamnă nimic
Unul dintre cele mai apreciate şi aplaudate momente a fost cel în care un bărbat şi o femeie au făcut aşa-numita „Statuie“, o scenă atât de tensionată, dar mai ales incredibilă. Cei doi acrobaţi amintesc de Adam şi Eva şi îşi fac apariţia din mijlocul unui cuib de oameni îmbrăcaţi în alb, apoi se echilibrează în ipostaze care sfidează gravitaţia. La un moment dat, el stă în picioare cu mâinile întinse, în timp ce ea stă cu susul în jus, sprijinindu-şi capul pe omoplaţii lui – o imagine perfectă, nemişcată, atât de armonioasă, umană. Apoi, când crezi că nu o să mai poţi respira de teamă, ea se „scurge“ uşor şi tălpile abia îi ating podeaua, însă spectatorii răsuflă uşuraţi.
Pe de altă parte, cel mai amuzant moment a fost cel în care unul dintre artişti şi-a dorit să facă un film ai cărui protagonişti să fie chiar oameni din public. Aşa că a invitat pe scenă trei domni şi o doamnă. Aceasta din urmă a rămas rapid fără pantofi, care „au zburat“ prin sală, iar domnii au fost „prădaţi“ de sacouri. Unul dintre cele mai bune momente de improvizaţie şi pantomimă pe care le-am văzut vreodată. Artistul le-a explicat fiecăruia ce are de făcut, într-o notă incredibil de amuzantă. „Filmul“ era o adaptare modernă a clasicei poveşti „Romeo şi Julieta“, doar că otrava este înlocuită cu gloanţe, iar iubirea este plină de aluzii sexuale făcute fără menajamente. Sala a răsunat de râsetele venite din sufletele a sute de oameni, dar cei mai fericiţi au fost, fără îndoială, copii, care nu s-au putut abţine şi în momentele de linişte deplină puneau cele mai naive şi frumoase întrebări – „Cum stă acolo sus?“, „O să cadă, nu?“, „Ce are pe spate?“. Da, a fost un moment amuzant, dar uşor nepotrivit cu restul spectacolului destul de întunecat.
Cirque du Soleil: „Quidam“, un spectacol pentru suflet
Recunosc, am avut un gol în stomac pe tot parcursul celor două ore, deşi mi-am repetat de multe ori în minte că sunt profesionişti. La final, toţi cei 45 de artişti au urcat pe scenă, au zâmbit şi ne-au salutat, s-au eliberat de tensiune şi au fost prezentaţi în aplauzele nebune ale publicului. Julie, Andrew, Vladimir, 45 de nume ale unor oameni din altă lume.
Cu o zi înainte, am avut onoarea să intru în culisele Cirque du Soleil şi l-am întâlnit pe Andrei, din Ucraina. L-am întrebat care e cea mai mare satisfacţie şi mi-a răspuns zâmbind: „Să fac oamenii să plângă.“ Atunci nu am înţeles ce a vrut să spună. Întotdeauna am crezut că oamenii vin la circ pentru a râde, pentru a se bucura, dar aseară am înţeles că e mult mai mult de atât. Da, o tumbă nebunească te poate face să plângi, iar aceşti acrobaţi nu au fost numiţi pe nedrept „zeii circului“.
Se încarcă comentariile...
